Lacrima lui Ovidiu
de Dănilă Florentina-Loredana
De plictiseală, sau poate din milă, Ovidiu mai varsă o lacrimă.
Eu nu mai am lacrimi. Le-am pierdut pe toate într-o zi de mai când te priveam, asistând fără vlagă la despărţire, sperând copilăreşte că-i doar o glumă proastă, aşteptând să te întorci cu toate lanţurile rupte, să râzi, să-mi zici c-ai minţit.
Le-am mai pierdut o dată apoi şi, de-atunci, cu fiecare ocazie ce mi s-a ivit. Aşa-mi pierd eu lacrimile ori de câte ori aştept, inutil, să te aflu pe tine...
Sticla aşezată cuminte pe masă (o luasem să fie, dacă te-ai fi întors aşa, deodată, însetat, de la drum lung) mă îmbie să sorb cât o lacrimă. Îi spun nu mulţumesc, ăsta-i viciu curat. Şi la ce-ar folosi? În lipsa ta, până şi vinul acesta dulce-i amar. Ştiu bine lecţia – gustul tuturor lucrurilor este ireversibil legat de cel alături de care le guşti.
Să vezi...Sentimentele mi s-au îmbătat. Mă răstesc la ele şi le trimit la plimbare. Dar, ameţite cum sunt, nu cunosc decât drumul către tine, când drept, când întortocheat, dar fără întoarcere. Le spun să-şi ia bilet de tren, de avion, ori să facă autostopul până la prima haltă fără buruieni, dar ţi-ai găsit!
Zic bine, faceţi-vă de cap, zănaticelor, dar să nu vă prind că vă întoarceţi să-mi mai bântuiţi sufletul. Mi-au râs în nas, cu argumentul suprem cum că ar face parte din mine, că le-am creat şi nu mai pot să le ucid. Aşa că nu mă mai ocup de ele deocamdată.
Mă gândesc mai bine cum să inventez un alt sistem de măsură pentru distanţă şi timp. Şi nu numai.
Nu ţine! La fizică nu mă pricep. Nici la muzică. Nu ştiu să stăpânesc o orchestră care-mi cântă, din toate instrumentele, în toate tonurile şi gamele posibile, numele tău.
Toamna îmi face cu ochiul printr-un geam spart prin care priveam, minţindu-mă frumos – va mai veni o vară. Nu îndrăznesc s-o întreb la ce bun?
Şi-atunci îmi iau dorul şi mă furişez într-o amintire cât o lacrimă
Nah ca mie din pacate imi merge, si daca tot plangeti dupa ele.. dau copy-paste aici.
Momentan ma abtin de la orice comentariu, sa nu fiu acuzat ca influentez publicul.