Mi-am mai revenit putin asa ca pot sa bag filmul accidentului.
Locatia este la 20-30km de Pitesti, spre Slatina.
Era o linie dreapta in panta, o curba la stanga destul de larga (aici am iesit) si apoi o rampa cu banda dubla si curba stransa la dreapta.
Pe linia dreapta am depasit 2 masini (sau 3, nu imi amintesc exact), aveam linie continua dar aveam vizibilitate (stiu ca nu conteaza), m-am repliat inainte de curba la stanga avand in continuare viteza mare si m-am trezit cu 2 masini care taiau curba la dreapta pe sensul meu de mers. M-am speriat, am ramas cu ochii pironiti la ele, mi-am dat seama ca m-au vazut si se retrag pe sensul lor dar atunci cand mi-am intors privirea la curba pe care o aveam de luat era prea tarziu, veneam prea tare si eram prea aproape de ea ca sa o mai pot lua.
Am hotarat sa franez si sa ies in decor, am vazut o parcare si ma gandeam ca reusesc sa franez pana cand se termina aceasta. Am franat maxim, blocat ambele roti (nu stiu cum am scapat de chestia asta!) si am mers asa 20-30m pe asfalt curat si 20-25m pe pietrisul din parcare (nu mi-am dat seama de pietris pana nu am fost acolo). Din cauza ca frana pe pietris nu a fost prea eficienta, nu am reusit sa reduc suficient viteza in perioada asta si am intrat intr-o gropa din parcare. Motorul a inceput sa vobleze, am rezistat putin si apoi m-a aruncat. Motorul s-a infipt in carena frontala intr-o parte si pe mine m-a aruncat la vreo 5m de el in umar. Mi-am dat seama imediat ca am patit ceva la umar pentru ca am simtit o durere foarte puternica la aterizare. Gandindu-ma ca o sa fie nasol cand trece adrenalina, m-am ridicat si m-am dus la motor ca sa fiu vizibil din strada, mi-am pornit sistemul intercom si am sunat sotia (era cu masina inaintea mea) si un prieten ca sa se ocupe de motor. M-am relaxat si am lesinat de durere.
Abia dupa ce m-am trezit mi-am dat seama ca trebuie sa sustin mana ca sa temperez durerea, era prea vie. Mi-am amintit din filme si articole pe net ca luxarea umarului duce la o asemenea durere si mi-am dat seama ca umarul avea o pozitie nefireasca... deci era clar. Problema e ca nu aveam cum sa il pun la loc, nu stiam cum.
Timp de mai bine de 10 min nu a oprit nimeni, treceau masinile si claxonau. Ca treceau nu era problema, dar de ce claxonau... In fine, chiar nu ma asteptam sa opreasca careva, asta e viata, dar faza cu claxonatul nici acum nu pot sa o inteleg. Unul dintre ei a dat telefon la 112, a anuntat, dar cand i-au cerut nume si locatie mai exacta a inchis. Tare si asta.
Apoi a oprit o duba cu o familie, aveau un baiat motociclist si matusa lui era asistenta pe salvare la Puls. Asa am inteles. Au avut oamenii astia super grija de mine, mi-au dat sa beau apa si cola, mi-au dat pe cat posibil echipamentul jos, mi-au dat casca jos (asta nu e permis, dar am lesinat la un moment dat si m-am trezit fara ea) si au adunat piesele de la motor si mi-au prins cheia motorului de lantul de la gat, la rugamintea mea.
A sosit sotia, i-am spus ce s-a intamplat si am asigurat-o ca nu e grav (ce dracu sa fac? ), a venit Politia de la Olt (erau mai aproape) si au chemat pe cei de la Arges (care aveau jurisdictie) si Salvarea.
A fost chinul dracului pana cand mi-au pus mana la loc, dar asta este, mi-am cautat-o. M-am ales, bineinteles, cu dosar penal pentru autovatamare.
Faze distractive: la iesirea din sediul Politiei o masina a franat brusc si o alta s-a infipt in spatele ei. A fost bine pentru ei ca a fost chiar in fata Politiei, au vazut tot, iesisera cu mine.
Saptamana trecuta am fost la Pitesti sa iau o declaratie si, la plecare, o caruta scapata de sub control, la vale, s-a infipt in masina Politiei. Sunt declarat persoana non grata de Politia locala acum
Concluzii:
- viteza prea mare strica lucrurile
- daca raman cu motorul asta (s-a declansat procedura de dauna totala), o sa il repar pe cat posibil, dar motor de viteza mai mare ca asta nu imi mai iau
- daca nu raman cu el, un naked imi face rau cu ochiul
- daca mergi cu viteza prea mare, o sa iti mearga de multe ori, dar la un moment dat o sa ti se infunde si este suficient sa se intample o data
- nu merita niciun fel de risc (practic, cand m-am apropiat de curba respectiva trebuia sa imi asum dinainte riscul sa apara masini pe sensul meu)
- cand mergi prea repede risti mult
- nu trebuie sa te bazezi deloc pe restul participantilor la trafic
- totusi, exista oameni buni si trebuie sa ii apreciezi
... ar mai fi multe, dar am obosit.
In concluzie, e vina mea 100%. Asta nu ma impiedica insa sa le doresc celor doi care veneau pe contrasens pe banda mea cate o luxatie de umar (am descoperit ca e foarte dulce durerea asta). Uram dinainte pe cei ce fac chestia asta, acum insa, daca o sa am posibilitatea, o sa le sparg capul.
