O Koreanca din 1995, cu spatele frumos taiat nu lasat ca la alte batrane.
77 Kilowati, de la un motor de 1.5 ii dau exact puterea necesara sa nu te lase la greu si sa te duca si sa te aduca exact cum si unde te astepti.
Imi vine sa rad cand ii vad pe aia cu geamurile aburite. Aerul conditionat ii alta mancare de peste. Il pornesti si brusc si dintr-o data se face lumina.
Caldura? Dupa pofte.
Scaunele, vai ce scaune. Scaune mai comode ca la asta nu cred ca am vazut pe undeva. Cu mana pe inima.
Am si uitat ce inseamna sa chemi pe cineva ca nu iti incape ceva in masina. Chiar masuram portbagaju de focus si nu este prea mare diferenta. Fata de dacie nu simt diferenta. La nevoie rabatez frumos scunele si pana si vana de acril am putut sa o duc acasa. Ma si distrez cand ii vad pe astia ca se uita la ea si zic ca am portbagajul mic. Necunoasterea, ce mai.
Imi amintesc cand am cumparat-o. "VAI cielo? ala consuma de numa " "Vai scumpe piesele" . Vai de capu lor. Am ramas surprins cand am vazut ca un focus 1.4 benzina consuma de fapt in oras 11%, adica la fel ca si "marea halitoare de benzina" pe care o am. Piese Scumpe? Comparativ cu ce? cu bicicleta? Cu loganul sigur nu cred ca merita sa povestim. Am ramas masca la magazinul de piese cand eu ii tot ziceam la ala ca imi trebe piese de zielo si nenea imi zicea " da , de opel". Nu ma nene, de Cielo> "vai domnule dar ii aceeasi masina".
Ce mai, o gramada de surprize placute am avut cu ea.
De ce iubitoare? Am vrut sa o vand. Nu vrea sa plece.
Se uitau oamenii ca la avioane la ea, si dupa ce intelegeau ce masina este de fapt, plecau mai departe. Nu inteleg. Acuma stau sa ma gandesc daca sa o mai vand . Nu ca mi-ar trebui mie doua masini dar mi-e si mila de ea sa o vad asa desconsiderata de stiu eu ce nestiutor.
Si pana la urma, chiar mi draga masina. A fost exact gura de aer de care aveam nevoie dupa o dacie in care bagam piese odata la luna si aveam emotii in fiecare zi friguroasa la pornire.