Furnicuţa muncea de rupea pământul într-o zi de iulie, când, prin faţa casei, trece greierele cu chitara.
- Bună, furnicuţo, ce faci?
- Uite, muncesc că acum vine iarna, dar tu ce faci?
- Bine, uite, mă duc în parc, trag o cântare cu prietenii şi o bere.
La fel în august, la fel în septembrie, până într-o zi de octombrie, cu ploaie şi vânt, când greierele trece cu chitara şi o valiză.
- Bună, furnicuţo, ce faci?
- Uite, stau la căldurică şi mănânc ce am strâns astă-vară, dar tu cum te descurci?
- Bine, când eram cu prietenii în parc şi cântam, a trecut un impresar căruia i-a plăcut, mi-a dat un contract şi acum plec la Paris că am concert.
- Greieraşule, am şi eu o rugăminte la tine.
- Zi, furnicuţo, orice.
- La Paris, dacă te întâlneşti cu unul Topârceanu, să-i zici că-mi bag picioarele în fabula lui!