Acest articol a fost publicat pe forumul "Softpedia".
Ce parere aveti ?
" Ceea ce voi aborda in acest editorial este un subiect de discutie extrem de disputat pe multe forumuri, in special pe cele care au legatura cu motocicletele si motociclismul din Romania. Cu toate acestea, pentru cine este interesat de acest subiect, articolul nu trebuie neaparat sa aduca lumina in aceasta problema, ci mai mult sa evidentieze o parere asupra unui lucru care a adus multe motive de suparare, chiar furie si dezbateri neincetate pe forumurile mai sus mentionate, in legatura cu imaginea defectuoasa pe care o au motociclistii romani in general.
Imaginati-va urmatorele contexte sau imagini: motociclete care trec pe langa geamul masinii tale, cu 200 sau aproape 300 de km la ora, motociclete izbindu-se de pereti, de copacii de pe marginile oricarui drum, de structurile parapetilor de protectie construiti in curbele periculoase, lasand in urma pe multi dintre cei care le conduceau si/sau pe pasageri, fara viata, prin intermediul uneia dintre cele mai groaznice modalitati de a muri din cate exista (cel putin dupa parerea mea), motociclisti care se aduna si merg impreuna pe bulevardele din Bucuresti, operand ocazional burnouts, ridicari pe roata din spate, opriri pe roata din fata, sau orice alta manevra motociclistica, adunari de motociclete in multe locatii din tara, sau motociclisti acompaniati de mult “zgomot” de fiecare data cand unul din comunitatea lor trece in nefiinta. Asa cum poate multi vor observa, prima parte din aceste contexte pune in evidenta aspecte brutale, in timp ce a doua parte expune aspecte mai moderate ca impact, ambele insa considerate ca trimitand un mesaj aparent extrem de urat. Fiind confruntati cu asemenea sabloane inradacinate, atat pozitive cat si negative, aproape in fiecare zi, mai ales in timpul verii, oamenii in general sunt invatati sa creada ca, de fiecare data cand vad pe strada, cel putin o motocicleta, asta inseamna automat ca persoana care o conduce este fara drept de apel nebuna, inconstienta, aroganta, proasta, ca nu se spala, ca nu are nici un fel de sistem de valori, nu are principii sau idealuri, nu detine cunostinte, teoretice sau practice, cu privire la maniere, nu cunoaste regulile de circulatie. Doar pentru ca el/ea conduce o motocicleta, el/ea automat se va duce si va tulbura somnul oamenilor de treaba la miezul noptii cu zgomote puternice de motor, se va lovi in mod tragic de un zid din cauza vitezei excesive si a lipsei echipamentului de protectie, probabil va face misto de tine pe fata cand va trece pe langa tine, cand esti in masina, pentru ca te considera un simplu sofer de “conserva”, sau va incerca sa se ia la intrecere cu tine, din acelasi motiv.
Imaginea negativa pe care motociclistii romani o au in ochii pietonilor si soferilor auto m-a mirat de multe ori, si numai dupa ce am avut ocazia sa intalnesc pe multi dintre ei, cred ca am reusit sa ii inteleg originea. Este adevarat ca multe dintre acele contexte pe care le-am enumerat mai sus sunt inspirate din realitate, ca multe dintre sabloanele de mentalitate sunt corecte, dar pana la un anumit punct. De ce doar pana la un anumit punct? Pentru ca, intre noi fie vorba, in timp ce exista doar o mana care se incadreaza in tiparele pe care le-am mentionat mai devreme, exista foarte multi pentru care nu se aplica. Problema principala insa este faptul ca oamenii nu cunosc cum sunt motociclstii de fapt, si generalizeaza pe baza unor asa zise dovezi, care nu sunt altceva decat fragmente incomplete, neavizate si eronate de informatii, luate fie de la televizor, din ziare, sau pur si simplu din cunostintele lor generale si insuficiente asupra acestui aspect. Oamenii nu stiu ca, spre exemplu, in cazul in care exista multe accidente oribile de motociclete, o proportie mare din ele sunt cauzate de soferi auto nepasatori, ca motociclistii nu sunt aroganti, ca sunt constienti de traficul din jurul lor cand isi conduc motocicleta personala pe drumurile capitalei sau ale tarii. Comunitatea lor este destul de coagulata si de unita, din simplul motiv ca nu sunt prea multi cei de felul lor, si prefera sa ramana impreuna pentru a se ajuta reciproc ori de cate ori unul dintre ei are nevoie de acest ajutor, de orice fel ar fi el. Asta ar explica intr-o oarecare masura si de ce “jelesc”, chiar daca o fac intr-o maniera “zgomotoasa”, cand unul dintre ei moare, pentru ca se considera parte a familiei lui, sau mai bine zis o extensie a familiei lui. Fac calatorii impreuna pentru ca asa este mai placut. Este adevarat ca unii se mai grabesc sa ajunga primii in fata, inainte ca semaforul sa se faca verde, dar de obicei sunt atenti sa nu smulga cuiva oglinda retrovizoare de la masina. Conduc campanii menite a-i constientiza pe cei din comunitatea lor ca trebuie sa urmeze regulile de circulatie in trafic pentru a evita accidentele sau masinile, sa nu isi asume riscuri gratuite, sa fie civilizati si sa poarte echipamentul de protectie. Spre deosebire de ei, soferii auto nu organizeaza campanii pentru a-i constientiza pe altii ca exista si motociclete in trafic alaturi de ei, dar, ma rog, probabil ca acesta este un caz in care doar minoritatea trebuie sa se acomodeze cu majoritatea.
Adevarul este ca multi dintre motociclistii romani sunt mult mai civlizati decat s-ar crede, insa exista un paradox bizar la mijlocul acestei ecuatii. Cum-necum, multi dintre motociclistii din specia numita “fitzobikeri”, care se aduna la locurile de intalnire din centrul orasului, ies mai in evidenta in ochii trecatorilor. Cu toate ca sunt o minoritate, ei impresioneaza oamenii pentru ca fac tot felul de tricuri-faze “magice”, dandu-se pe o roata pe bulevardul Magheru pentru a atrage tipele care sunt prea toante pentru a le judeca intentiile si care oricum nu dau doi bani pe ei, in definitiv, fiind mult mai interesate de motocicletele lor “cool” decat de ei ca persoane, motociclisti care sunt destul de nepasatori sa isi asume responsabilitatea in mod prostesc pentru orice persoana care este destul de nebuna sa mearga ca pasager pe motocicletele lor (evident fara echipament de protectie), si asa mai departe. Multi dintre acesti motociclisti au devenit “demna” linie intai a comunitatii de motociclism romanesc pentru ca activitatile lor sar mai repede in ochii oamenilor, care le iau in considerare. De multe ori, acestia sunt cei care trec pe langa tine cu 200 sau 300 de km la ora, care se iau la intrecere cu soferii de “conserva”, care mor in mod tragic in accidente stupide din cauza vitezei excesive si a lipsei de echipament, care iti smulg oglinda retrovizoare de la masina in timp ce se duc sa fie primii inainte la semafor, care te deranjeaza noaptea cu zgomotele infernale de motor, care sunt aroganti cu toti ceilalti participanti la trafic, care se considera invincibili si de fapt nu sunt. Acestia sunt complet opusi fata de ceilalti “linistiti”, care se intalnesc regulat in alte locuri din Bucuresti, care sunt oameni normali, civilizati, unii casatoriti, altii chiar cu copii, care in general nu vor sa deranjeze pe nimeni, care se duc la intalniri in alte orase din tara, care sunt uniti prin pasiunea pe care o au fata de motociclete, care nu se amesteca nicaieri cu cei de “fitze”. Motivul pentru care acesti oameni nu sunt observati este pentru ca nu fac nimic in aceasta privinta. Hai sa recunoastem: daca un motociclist merge pe langa o masina sau trece pe langa tine fara sa faca nimic “special”, exista vreo sansa ca cineva sa-l observe? Raspunsul este evident 'nu'. Cele doua comunitati astfel formate sunt complet separate pe baza unor principii fundamentale, cum ar fi pasiunea reala si adevarata pentru motociclete fata de mostrele de “dat mare”, decenta si sentimente profunde fata de superficialitate si modele comportamentale “nefericite”, ca sa folsesc un termen mai diplomatic, in trafic.
Dupa parerea mea, majoritatea asa-zisilor “motociclisti” care profita de orice ocazie pentru a impresiona lumea de pe strada doar de dragul atragerii atentiei, sunt o rusine pentru comunitatea romaneasca de motociclisti, pentru ca nu au nici un fel de relatie, afiliatie sau principu comun care sa-i lege pe acestia de aceasta comunitate. Dar, ca orice padure, trebuie sa mai existe si uscaturi. Acesta nu este un caz de “cei buni” contra “cei rai”, sau “sfinti” contra “demoni”, este doar o evaluare a ceea ce se intampla acolo, pe drumurile tarii. Intr-adevar, nu toti “fitzobikerii” pot fi acuzati de lucrurile de mai sus, dupa cum nici toti membrii comunitatii adevarate nu afiseaza trasaturi atat de bune, dar abordarea mea asupra acestui aspect are o perspectiva generala, si nu particulara. Ceea ce este mai important este ca oamenii trebuie sa inteleaga ca prejudecatile pot fi induse foarte usor prn unul, sau doua, sau trei evenimente, si se poate ajunge la judecarea unei persoane care nu merita sa fie judecata. Motociclistii trebuie sa se schimbe, dar si altii trebuie sa faca la fel, altfel nimic pozitiv nu va rezulta. Deci, in concluzie, voi incheia parafrazand un slogan folosit acum mai bine de 20 de ani in Marea Britanie, intr-o campanie de constientizare a soferilor auto asupra motociclistilor care ruleaza pe strada, pentru prevenirea accidentelor sau ciocnirilor cu acestia: look for the single headlight... and when you see one, think once, think twice, think bike! "
