florinbad

Peloponez 10 - Delphi, site arheologic francez De dimineata lasam Atena în urma si dupa câtiva kilometri de dum plictisitor spre Delphi, ghitici ce urmeaza: vesnicele serpentine. Da' ce credeati, ca am scapat de ele ? Nu, nene. Curba la dreapta, curba la stânga, sus, jos, sus, jos si din nou curbe pe pantele domoale ale muntilor. Transfagarasanul mi se pare acum mic copil pe lânga curbele de pe aici. Facem o oprire scurta într-un sat superb de munte, Arahova, ne tragem putin sufletul si cumparam suveniruri si bauturi racoritoare. Incalecam masinile si dupa 20-30 de curbe indicatoarele ne atentioneaza apropierea de Delphi si faptul ca urmeaza pante foarte abrupte cu grade mari de dificultate. Apoi coborâm ametitor spre site-ul arheologic. "Uite-l !" exclama baiatul meu. Coborâm din masini si ne crucim: toata panta sudica a Parnas-ului este parca o istorie vie. Sunt multe autocare, multi turisti, aglomeratie mare. Luam bilete, 10 euro de adult si cu el putem vizita sanctuarul, muzeul si Gymnazium-ul (mai târziu voi afla ca Gymnazium-ul este freeware). "Asta ce naiba mai e ?" întreaba Florione, referindu-se la Gymnazium. "Locul unde ne vom dezmorti oasele..." îi raspunde ironic sotia sa. Foarte rapid, un rezumat de pe Wikipedia, ca sa intrati în tema: Delphi (Delfi, Delphoi) este un oras în Grecia antica, casa a Oracolului delfic în mitologia greaca, dedicat zeului Apollo si locuit de nimfa Cassotis, care era venerata în întreaga lume antica. Vechii greci considerau Delphi-ul ca fiind centrul universului. Delphi se afla pe un platou în versantul Muntelui Parnas. Ramificarea semicirculara de pe versantul muntelui se cheama Phaedriades; de aici se vede Valea Pleistos. La aprox. 15 km sud-vest de Delphi se afla orasul-port Kirrha în Golful Corintean. Numele de "Delphi" provine probabil de la Delphinios, un epitet atasat lui Apollo, pentru a reda legatura sa cu delfinii. Apollo, se spune, ar fi venit cu preoti din Creta pe spatele delfinilor. Conform unei alte legende, Apollo a venit din nord pe jos pâna la Delphi si s-a oprit la Tempe, un oras în Thesalia si a cules lauri, planta sacra pentru el. În comemorarea acestei legende, câstigătorii Jocurilor Pythiene primeau o coroana de lauri culesi din Tempe. Într-o încapere aflata sub Templul lui Apollo, îsi avea sediul preoteasa Pythia, celebrul oracol de la Delphi. Intram în site, nedumeriti de multele alei care se intersecteaza între ele, nestiind încotro s-o luam, apoi avem prima surpriza: toate indicatoarele si panourile explicative sunt în limba... franceza ! Pai, engleza ? Pai, greaca ? Mai încolo, lânga templul lui Apollo, chiar în locul de unde ies aburii, auzim ghida unui grup cum le explica acestora în limba... franceza ! "Bai, astia nu sunt sanatosi la cap !" exclama si Alexandra, profa de istorie. "Nu-i niciun indicator în engleza. Stie cineva franceza ?" Modest cum sunt , ma ofer sa traduc, cu chiu cu vai, din ce mai mi-aduc aminte din liceu. Nu scapam de curbe nici aici. Pentru a ajunge la mijlocul pantei, acolo unde se afla templul, potecile urca în zig-zag. Aflam ca urcam pe drumul sacru, din care pornesc mai multe poteci asa ca ramâne la latitudinea fiecaruia pe care vrea s-o apuce. Din loc în loc apar copaci stufosi, la baza carora sunt puse bancute iar batalia pentru un loc la umbra este mare, indiferent de nationalitate. Invariabil, toate potecile duc catre acelasi obiectiv principal: Templul lui Apollo (sau ce a mai ramas din el). Indicatoarele ne interzic sa intram în subsolul lui sau sa inhalam etnobotanicele care ies de acolo (da, chiar asa, de sub templu ies si astazi aburi; or fi tot aia care o ameteau pe Phytia, nu stiu). Unii turisti (francezi, of course) îndraznesc sa bage o capatâna printr-o gaura prin care cineva se poate strecura usor, însa sunt apostrofati cu gesturi largi de suparare, de paznicii pe care-i vezi la tot pasul. Apropo de paznici, nu cunosc nicio limba straina si cred ca sunt simpli angajati din oraselul Delphi. In antichitate, întregul sanctuar era înconjurat de un zid, cu poarta principala situata în coltul de sud-est. Pe aceasta poarta vizitatorii intrau pe calea sacra care ducea spre templul lui Apollo. Ulterior, cu templul si calea sacra în centru, sanctruarul a crescut în dimensiuni, întinzându-se peste terase artificiale, ce se sprijineau pe ziduri monumentale, marginite de porticuri (a lui Attalos, al Aetolienilor, al Atenienilor) si accesate prin porti corespondente in peretele inconjurator. Pe masura ce înaintam vedem diversele cladiri în care orasele-state îsi pastrau asa-zisul tezaur. Este reconstituita si una din aceste cladiri, care adapostea Tezaurul Atenei. De ce naiba trebuia sa-l aduca pâna aici, habar nu am. Dar parca tezaurul nu era pastrat în Parthenon ? Citesc mai atent si aflu ca aici nu se aducea tezaurul propriu-zis ci erau aduse ofrande (statuete, mobilier), care mai de care mai bogate, dar si pentru a arata arta si splendoarea orasului care a oferit ofrandele respective. Printre cladirile existente de-a lungul caii sacre, se aflau numeroase monumente închinate de orase grecesti sau de oameni bogati cu ocazia evenimentelor socio-politice sau pentru a-si exprima recunostinta fata de zeu si oracolul sau, pentru rezolvarea favorabila a problemei personale (dragoste, casatorie, casa, razboi, sanatate, bogatie etc). Aceste monumente sunt reprezentative pentru nivelul artistic si bogatia patronilor, încât, cu timpul, sanctuarul a devenit o adevarata babilonie. Lucrarile variaza de la trepiede de bronz sau argint, pâna la grupuri statuare complexe de bronz sau marmura. Orice bogatas cu stare tinea mortis sa-i multumeasca oracolului care i-a facut bine în problema pe care a solicitat-o, asa ca dona o statuie, construia vreun templu, vreun monument, vreo fântana etc. Impozantul templu al lui Apollo domina sanctuarul de la înaltimea unei terase artificiale sprijinita pe un zid urias. In fata intrarii vizitatorii puteau admira monumentele ridicate de oameni bogati. Vis-a-vis de templu se afla un amfiteatru destul de mare (5000 locuri), locul unde se tineau concursurile teatrale si muzicale ale jocurilor Pythiene. Mai sus pe panta, dincolo de incinta sacra, se afla stadionul unde se tineau concursurile sportive. In acest templu, acum 26 de secole, Pythia îti bolborosea viitorul sau raspundea la întrebarile tale cu privire la investitii, te sfatuia în legatura cu decizia pe care trebuia sa o iei în familie legata de diversele probleme ivite, îti indica locul unde sa-ti construiesti casa sau cum sa-l rasplatesti pe zeul care te-a ajutat. Inainte de a te înfatisa Pythiei trebuia sa te purifici în fântâna Castaliei. Preotii faimoasei preotese traduceau raspunsul în cuvinte aiuritoare, din care nu întelegeai mai nimic. Insa raspunsul venea direct de la Apollo si trebuia sa-l accepti asa cum suna. Tot aici, Oedip a aflat de la Pythia cumplitul destin care-l astepta în fata. Se pare ca gazele emanate prin doua falii care se intersectau sub templul zeului erau raspunzatoare de intrarea în transa a Pythiei si de aici inspiratia ei. Sau mestecarea frunzelor de leandru, cine stie. Apollo, zeul ce i-a învatat pe greci masura în toate lucrurile facute, cel care i-a învatat prudenta si modestia, caracteristici reprezentative ale poporului grec, era un bun sfatuitor. Rolul de Pythie era jucat la început de preotese fecioare din familii bune, apoi dupa ce o preoteasa s-a îndragostit de un tânar si a fugit cu iubitul ei, lasând balta profetiile, s-a hotarât ca rolul de Pythie sa fie jucat de preotese trecute de 50 de ani, eliminându-se astfel ispitele. In templu aveau voie numai barbatii. Femeile puteau trimite intermediari barbati. Zeus a dat drumul la doi vulturi pentru a vedea unde se afla centrul lumii (omphalos, în limba greaca), altii spun de centrul Pamântului (sau buricul Pamântului, cum spun românii) iar acestia s-au întâlnit pe Muntele Parnas. Parnasul este unul din cei mai înalti munti din Grecia (2457 metri). Tot aici delfinii l-au adus pe Apollo, de pe insula Creta. Apollo si-a construit sanctuarul la 700 m înaltime, pe versantul sudic al muntelui Parnas. Lânga templu gasim si marcajul centrului Pamântului: o jumatate de ou. "Asta-i buricul Pamântului ?" se întreaba nedumerit Andrei, baiatul meu. Din poze, Omphalos-ul original era sculptat. Acesta este chel si nu are niciun panou explicativ pe lânga el, probabil este o copie (originalul se afla în muzeu, dupa cum vom vedea mai târziu). Am uitat sa va spun ca tot lânga templu apar si primele indicatoare în greaca si germana. Mai încolo gasim si unul în engleza ! Uau ! Suntem salvati ! Asa mai treaca mearga, mai întelegem si noi ceva. Insa vad ca multe grupuri de turisti continua sa urce. Acolo sus o fi muzeul, ne întrebam ? Intâlnesc un fel de paznic-ghida, o pustoaica îmbracata toata în alb. Biensur ca nu vorbeste engleza asa ca parlamentam în franceza. Mai e ceva sus ? o întreb. "Oui, le stade, avec 6500 places." "Le stade ?" întreb si eu ca sa ma aflu în treaba (cum naiba sa amenajezi un stadion tocmai acolo sus, la mijlocul muntelui si cu 6500 de locuri ?). "Oui." raspunde pustoaica. "Pour le jeux pythiaene." Care jocuri, fratioare ? întreb si eu contrariat, însa de data asta în româna (mai târziu am aflat ca în Grecia se desfasurau 4 tipuri de jocuri panhelenice: Jocurile Olimpice, Jocurile Nemeane, Jocurile Pythiane, Jocurile Isthmice). Urcam lesinati de caldura cam 300 de metri si dupa o curba apar niste ziduri ciclopice, drepte, care se întind de-a lungul potecii. Mai mergem câtiva metri si imediat zarim ditamai stadionul, cocotat pe munte. Doamne, ce munca titanica au putut depune vechii greci ! Zidurile ciclopice pe care tocmai le-am vazut reprezinta chiar tribunele pe care stateau spectatorii. Stadionul are lungimea standard, pe care o stim deja, de 183 de metri ; vezi articolul despre Nemea (600 de picioare; unitate de masura numita "stadion"). Ne mai tragem un pic rasuflarea la umbra pinilor, studiind îndeaproape stadionul, minunati de chinul celor care se plictiseau pe timp de vara si deodata ce si-au spus ei: "Ce-ar fi sa facem noi un stadion, cocotat aici sus, sa-l lasam cu gura cascata pe florinbad, peste 2500 de ani ?" "To museum !" ordona Maria, fetita Alexandrei, profa de istorie. In engleza ? Oui, în engleza. Muzeul este unul din cele mai faimoase, frumoase si moderne muzee din lume. Nu este mare, însa contine atâtea comori în el încât ti se taie rasuflarea la vederea lor. Prima chestie pe care o afli în muzeu este ca la origine toate statuile erau pictate ! Adica griul si albul care troneaza acum în tot site-ul, odinoara se bucurau de culorile pastelate ale statuilor. Imediat la intrarea în muzeu, în partea dreapta, puteti vedea reconstituirea întregii pante a Muntelui Parnas, asa cum ar fi aratat acum 2500 de ani. A doua chestie care te impresioneaza sunt gemenii, gazduiti de o sala în care accesul barbatilor este interzis: doi tineri musculosi, frumosi foc, debordând de frumusete, virilitate si tinerete, sculptati în stil egiptean, se uita zâmbitori si sfidatori la tine. Cucul le-a fost retezat, asa ca doamnelor si domnisoarelor puneti-va pofta în cui ! La origine or fi având si un cuc frumos, însa niste barbati gelosi le-au retezat, suparati ca n-au si ei asa ceva ! Gemenii din Argos sunt cunoscuti în legendele grecesti sub numele de Kleobis si Biton. Statuile dateaza din anul 580 î.Chr. Dupa ce am scapat de impresia gemenilor, m-am mai rotit eu ce m-am rotit, cale de poveste, ca înainte mult mai este si, pas-cu-pas, tot holbându-mi ochii la vitrinele bogate în artefacte mi-am dat seama ca se întâmpla ceva... Nu stiu cum este asezata încaperea în care se afla Sfinxul, însa, fara sa vreau, cu ochii si mintea la antichitatea greaca nu m-am prins ca deja ma aflam în aceasta încapere. Pe un panou mare se explica istoria gasirii Sfinx-ului, cu câteva fotografii de epoca si cu o schita a statuii. "Ce tot îi dau astia înainte cu Sfinxul asta al lor ?" ma întrebam, crezând ca Sfinxul se afla pe undeva în afara muzeului, într-o camera speciala. De vreo doua-trei minute, tot citind pe panoul acela, habar nu aveam ca el ma privea de mult timp, parca certându-ma: "Fraiere, ridica ochii si o sa ma vezi !"Adevarul este ca soclul pe care se afla asezat are vreo 2 metri înaltime, încât n-am ridicat ochii, crezând ca este cine stie ce coloana sculptata (cum va fi mai încolo Coloana celor trei dansatoare). Aparatele foto roiau de zor în jurul meu, auzeam murmure de uimire, lumea se agita de colo-colo, chiar si copii galagiosi amutisera. Am ridicat ochii si am amutit la rându-mi: de la înaltimea sa, Sfinxul ma privea maiestuos, demn, imperturbabil, zâmbindu-mi ! Pe moment am ramas blocat, am soptit repede "Dumnezeule mare !", apoi lacrimile n-au mai avut altceva mai bun de facut decât sa iasa afara. Eu, barbat, plângeam ! Pfui ! Nu am idee cât am stat asa, tintuit locului, însa am ochit repede o bancuta, m-am asezat pe ea si cu ochii tinta la Sfinx, cautam cumva sa-mi ascund lacrimile, sa nu fiu vazut de ceilalti. "Salut !" îmi soptea el. "Stau aici, nemiscat, de mii de ani. Nu m-am schimbat, sunt tot eu, cel pe care-l vezi in cartile de istorie, timbre postale sau prin diverse pliante publicitare. Cunosti raspunsul la ghicitoarea mea ?" Vorba vine ca sta aici, în muzeu, de fapt în zilele lui bune se afla cu 200-300 de metri mai sus, pe panta muntelui Parnas. Se spunea ca Sfinx-ul se afla pe o coloana înalta de 10 metri si-mi dau seama ca de la înaltimea aceea, statuia de marmura, grea de o tona sau doua, îi descuraja pe toti cu solemnitatea ei. In muzeu parca ti se împlineste visul de-o viata (pentru unii...): ai ocazia sa vezi laolalta Sfinxul, Gemenii, Omphalos-ul (Buricul Pamântului), Coloana celor trei dansatoare si Conducatorul de car (Vizitiul). Buricul Pamântului se afla la loc de cinste, într-o camera speciala, la fel ca celelalte. Este frumos sculptat, peticit cu marmura noua, pentru a arata ca acum 2500 de ani (vedeti fotografia). Terminaram si cu Delphi si ne pregateam sufleteste pentru calarirea muntilor spre autostrada, cu directia Paralia Katerini. Insa mai lipsea ceva. Ceva îmi scapa. Ce naiba îmi scapa ? "Bai, fratilor, i-am întrebat pe ceilalti, lipseste ceva." "Ce anume ?" ma întreaba Florione. "Voi ati vazut chestia aia rotunda care este simbolul site-ul de la Delphi ? Aia pe care o vedeti pe cartile postale, prin reviste, manuale de istorie sau pe net." "Da, bai, mi-aduc aminte !" zise si Alexandra-profa de istorie. "Seamana cu tholos-ul de la Epidaur. Dar nu l-am vazut pe aici..." (De curiozitate, dati o

Peloponez 9 - ATENA, Acropole In luna august 2009, Florione a halaiduit cam doua saptamâni prin Atena si stiind cum vine treaba cu circulatia pe strazile superaglomerate, m-a atentionat înainte de a intra în oras: "Te tii dupa mine si nu întorci volanul, nici la dreapta, nici la stânga." "De ce ?" am întrebat. "Lasa ca o sa vezi tu !" Abia am intrat în oras, ca a început furnicarul si nebunia: motociclistii, motoristii si scuteristii din întreaga galaxie tâsnesc pe lânga tine aidoma sagetilor ! Asta n-ar fi nimic, însa unii se opresc lânga botul masinii si apoi o taie iute la dreapta sau la stânga fara sa-ti faca niciun semn, fara sa se asigure, de parca ar spune: "Stii tu ce sa faci si cum sa ma protejezi." Cred ca în Atena sofatul si pilotatul la risc maxim reprezinta un adevarat stil de viata. Am ajuns si la Sotiris, fost coleg de facultate cu Florione. Un apartament frumos, elegant si foarte spatios, ce poate cuprinde lejer în el cei opt turisti români, plus cei patru membri ai familiei. Initial, cautasem un hotel prin apropierea pietei Omonia, apoi dupa multe tatonari pe Booking.com si telefoane date gazdei noastre, sotia lui Sotiris, o românca de-a noastra, s-a suparat si a izbucnit: "Ia asculta, daca noi am veni în România, o sa ne pui sa stam la hotel ?" "Nu." "Deci, toata lumea va dormi la noi, avem camere destule, nu-i un capat de tara pentru o noapte-doua de dormit." Asa ca am renuntat la cautarile de pe Booking si ne-am linistit în privinta noptii ce urma s-o petrecem în Atena. Orasul este urias, o adevarata metropola, foarte aglomerat. Ce m-a socat au fost negrii, foarte multi negri, întâlniti la tot pasul: pe strada, în metrou, la muzee sau pe Acropole. Metroul este foarte modern. In burta statiilor de metrou puteti vedea diverse excavari arheologice, de la ziduri antice si statui pâna la ramasitele bisericutelor bizantine. Biletul costa 1 euro pentru adulti (pentru copii este 0,5 euro) si cu el poti calatori timp de 2 ore pe orice mijloc de transport (metrou, autobuz, troleibuz). Peste tot întâlnesti îndrumari în limba engleza (inclusiv vocea din metrou care anunta statiile), astfel ca te poti descurca foarte usor. Oamenii nu sunt reci, cum se plângeau diverse persoane pe forumuri, ci te pot îndruma foarte prietenos spre tinta propusa. Primul obiectiv: Muzeul Nou din apropierea Acropolelui. Inca de la intrare te sperii de podeaua groasa, transparenta, din sticla securit, prin care poti admira diversele ruine, aflate sub tine la 10 metri adâncime, ale portiunii pe care a fost construit muzeul. Apoi te frapeaza multimea de paznici, femei si barbati, îmbracati în costume bleumarin si înzestrati cu statii de emisie-receptie, paznici care te vegheaza atent, semn ca în muzeu ai de-a face cu originalele obiectelor expuse acolo si nu cu copiile lor. In muzeu poti vedea o groaza de lucruri, de la faimoasele cariatide pâna la sculpturile originale ce tronau pe frontonul Parthenonului. La etajul doi puteti vedea un filmulet de 15 minute, care face o trecere rapida prin istoria locului, puteti mânca daca aveti chef la restaurantul de aici sau puteti admira Acropole, având o panorama larga asupra acestuia. La iesirea din muzeu mai mergi câtiva metri pentru a ajunge la una din intrarile pentru Acropole, nu înainte de a te feri de puzderia de negri care încearca sa te determine sa cumperi câteva antichitati "originale" sau modernisme chinezesti de proasta calitate. Scapam elegant de ei, luam bilete, 12 euro de persoana (6 euro numai Acropolis); persoanele sub 19 ani intra gratis, studentii si soldatii pot vizita gratis daca prezinta carnetul de student, sau legitimatia militara) pret care include vizitarea a sase obiective: 1. Acropolis 2. Agora, Porticulul lui Attalos si Templul lui Hefaistos 3. Biblioteca lui Hadrian 4. Kerameikos (cimitirul antic) 5. Templul lui Zeus 6. Teatrul lui Dionysos si Odeonul lui Herod Atticus Biletul este valabil 4 zile. In zilele cu luna plina intrarea este libera si nu se aprind proiectoarele. Acropole mai este gratis si de ziua nationala a Greciei (25 martie). Din lipsa de timp, am vizitat doar primele trei obiective. Pentru Kerameikos îti trebuie cel putin 2-3 ore; Teatrul lui Dionysos si Templul urias al lui Zeus le-am vazut de sus, de pe Acropole. Stânca pe care este cocotata Acropole are o lungime de 300 metri, o latime de 150 metri si se ridica la 156 metri deasupra nivelului marii. A fost fortificata de pelasgi, primii locuitori ai Atenei, pentru a rezista diverselor invazii straine. Denumirea vine de la cuvintele grecesti "akros" si "polis", care înseamna "orasul de sus" si asta pentru ca în antichitate, din motive de siguranta si pentru a putea fi aparat mai usor, centrul orasului era construit pe o culme, pe un deal sau în partea cea mai ridicata a orasului ("acropole" gasiti si la Micene sau la Argos). Acropolele a fost locuit înca din perioada neolitica, în perioada arhaica (650-480 î.Hr.) instaurându-se aici cultul zeitei Atena. In general, aveti de vizitat 4 obiective mari si late: - Parthenon - Erechteion - Propileele - Templul zeitei Atena Nike Monumentele care au ramas astazi pe Acropole se încadreaza în perioada clasica a arhitecturii grecesti. In anul 447 î.Hr., Fidias (Pheidias), în calitate de arhitect-sef, a fost însarcinat de Pericle, conducatorul cetatii, sa coordoneze un mare numar de arhitecti, sculptori si mestesugari pentru a reface din temelii distrugerile cauzate de persi în anul 480 î.Hr. Intr-o perioada de 40 de ani s-au construit: Parthenonul (447-432 î.Hr.), Propileele(437-432 î.Hr.) si Erechteionul (421-406 î.Hr.). Pericle, mare orator si om politic al Greciei antice, conducator al Atenei între 443 - 429 î.Hr., timp în care Atena a atins o mare dezvoltare, devenind centrul comercial, politic si cultural a întregii Greciei antice, mare protector al stiintelor si artelor, s-a stins din viata bolnav de ciuma, în anul 429 î.Hr. Pentru stralucirea intelectuala pe care a dat-o Greciei, secolul în care a trait (secolul V î.Hr.) a fost supranumit "Secolul lui Pericle". Parthenonul, cea mai perfecta creatie a spiritului uman, suprema opera a arhitecturii grecesti, este închinat zeitei Athena Parthenos si este construit în stil doric cu 8 coloane pe latura scurta si 17 coloane pe cea lunga. De-a lungul secolelor, Parthenon-ul si-a pastrat caracterul de lacas religios, fiind transformat pe rând în biserica bizantina si apoi în moschee musulmana. Cladirea este un exemplu de proportionalitate, bazata pe minutioase calcule matematice. Este opera lui Fidias, asistat de arhitecții Ictinos și Callicrate și de sculptorii Agoracritos și Alcamene. Astazi îi plângeti de mila, vazând starea în care se afla, cu vesnicele schele înconjurându-l. In perioada când turcii îsi aveau aici depozitul de munitie arata mult mai bine. Insa o explozie a acestui depozit i-a distrus o mare parte din monumentalitate. Partenonul este alcatuit dintr-o cella, o încapere în care era pastrata statuia zeiței Atena Parthenon, opera lui Fidias. Statuia era înalta de 12 metri si era realizata din aur si fildes. Mai exista si opisthodom-ul, o încapere în care se pastra tezaurul orasului, întregul edificiu fiind înconjurat de coloane. Frontonul de rasarit reprezenta nasterea Atenei, iar cel de apus disputa dintre Poseidon si Atena pentru stapânirea Aticii. Metopele înfatiseaza lupta zeilor cu titanii, lupta dintre lapiti si centauri si luptele atenienilor cu amazoanele. Cele mai multe din sculpturile Partenonului se pastrează la British Museum. O reconstituire 3D a Acropolelui o puteti vedea aici:ASdYVEIDXnM &feature=related Propileele, constructie conceputa de arhitectul Minesicles, marca delimitarea lumii profane de lumea sacra. Templul zeitei Atena Nike (Atena Victorioasa), mai micut, o bijuterie de arhitectura ionica se afla în partea de sud-est a Acropolei. Cum intrati în Acropole si înainte de a intra pe sub Propilee îl veti vedea pe partea dreapta. Multi turisti ignora acest templu, având ochii atintiti catre Propilee. In antichitate, în interior se afla statuia zeitei Atena Nike, cea cu aripile taiate. Pe una din cele 4 fete ale templului (pe fata estica) se poate vedea un basorelief descriind o conferinta a zeilor, în timp ce pe celelalte 3 fete se afla scene din diverse batalii. Erechtheionul este cel de-al doilea templu ca marime de pe Acropole, construit în stil ionic, având spre sud portalul atât de cunoscut al cariatidelor, cele sase "kores" care sustin gratios entablamentul templului. Partea sa principala este împartita în doua sectiuni, dedicate venerarii celor doua zeitati principale din Attica: Athena si Poseidon-Erechtheus. Sculpturile faimoaselor cariatide se afla în partea de sud. Originalele se gasesc la Muzeul National, vreo doua se afla în Noul Muzeu iar o statuie se afla la British Museum, în Londra. Actualele cariatide ale templului sunt copii realizate din materiale moderne, rezistente. Peste tot se lucreaza intens, dupa cum puteti vedea într-o fotografie. Schele, macarale, blocuri de marmura, piatra sau calcar se gasesc deja finisate, gata pentru a fi asamblate, înlocuindu-le pe cele vechi, distruse în mod iremediabil. Cele distruse partial au putut fi refacute si completate cu piese noi. Cred ca ambitia grecilor, folosind fonduri proprii si fonduri UNESCO, este sa refaca splendoarea Acropolelui de odinioara. De sus se poate admira si Teatrul lui Dyonisos dar si Odeonul lui Herod Atticus în toata splendoarea lui, un teatru construit de romani în anul 162, în prezent transformat într-o sala de spectacole în aer liber (aici a cântat si Pavarotti). Tot de sus aveti si o panorama asupra Atenei, toropita sub soarele amiezii, oras alcatuit din blocuri cu maxim 3-4 etaje, oras aglomerat, sufocat si el de caldura înabusitoare. In departare se poate vedea colina Likavitos, ca un gurgui, templul lui Zeus, imens, poarta lui Hadrian si zona Agorei. Spre Agora (piata centrala) ne-am îndreptat si noi, dupa ce am facut înconjurul Acropolelui. In Agora trebuie doar sa-ti închipui cum ar fi aratat viata de zi cu zi a locuitorilor veniti din toate colturile lumii antice (si nu numai) si deja esti prins de vacarmul si zarva pietei. Aici se pastrau etaloanele grecesti de greutate si lungime. Reprezentantii poporului discutau si votau legile, într-un vacarm de nedescris, iar judecatorii erau alesi prin vot democratic. Tinerii aflau daca sunt chemati sa-si satisfaca serviciul militar. Tot aici, Sofocle punea lumea în ordine sau dezordine, intrând alaturi de discipolii sai în discutii interminabile care nu duceau nicaieri decât la încântarea spiritului. Cu siguranta pasii lui Eschil, Euripide sau Herodot au strabatut si aceste locuri. In Agora este o adevarata babilonie în ceea ce priveste ruinele care împânzesc tot locul. Desenele de pe tablitele explicative îti arata forma pe care ar fi avut-o în antichitate cladirea, piata, poarta de intrare maiestuoasa sau monumentul respectiv. Grandomani cum îi stim, romanii nu s-au lasat mai prejos si si-au construit si ei o agora a lor, Agora Romana, care urmeaza Agorei Grecesti. Aici, impresionant este Turnul Vânturilor, construit din marmura. Are 8 laturi, pe fiecare latura basoreliefurile reprezentând opt zeitati-vânturi: Boreas (N), Kaikias (NE), Eurus (E), Apeliotes (SE), Notus (S), Lips (SV), Zephyrus (V) si Skiron (NV). In interior se afla un ceas de apa. Dupa Agora, trecem repede la Templul lui Hefaistos, cel mai bine conservat templu din toata Grecia, negru peste tot, probabil fiind urme de la vreun incendiu. De-a lungul secolelor a avut mai multe destinatii: biserica, moschee, depozit de arme. De aici, dam fuga-fuguta în Stoa lui Attalos, un portic cu multe coloane, o cladire cu doua etaje, donata de regele Pergamon-ului, Attalos al 2-lea, orasului Atena, ca omagiu adus faptului ca si-a facut studiile aici. Este o cladire lunga, dreptunghiulara, refacuta complet de americani. Arhitectura cladirii este un exemplu tipic al perioadei elenistice, continând atât coloane dorice cât si ionice. Iti este greu sa-ti imaginezi acest centru comercial având câte 21 de "magazine" la fiecare etaj. Astazi opereaza ca muzeu al vechii Agore dar si loc de racorire si tras sufletul dupa alergatura, vorba vine, de pe Acropole. Aici, la adapostul aerului conditionat, va puteti face o idee asupra vietii zilnice din Agora admirând tot felul de statuete (chiar si din neolitic), obiecte de uz casnic, bijuterii, statui în marime naturala, precum si vedeta mini-muzeului: un scut spartan care m-a impresionat peste masura: are cam 1.5 metri diametru si greu, cred, de vreo 20 kg. Spartanii astia ori erau scunzi si îndesati si foarte puternici ori erau înalti de doi metri si la vreo 100 de kg greutate, pentru a se putea folosi cu usurinta de acest scut. Sintagma "pe scut" (daca mureai) se poate verifica usor daca pui un trup omenesc pe el. Pentru un muzeu care se respecta mai gasiti si o chestie pe care n-o veti gasi în muzeele românesti în vecii vecilor: o toaleta extrem de moderna. De la aceasta cladire plecam spre cartierul Plaka cu terminatia în piata Monastiraki, pentru a ajunge la Biblioteca lui Hadrian. In Plaka ne-am plimbat cale de 100 de metri, pe o straduta tipic greceasca, cu taverne pe partea stânga si un trenulet pe partea dreapta (cum te duci spre Biblioteca). Trenuletul face turul întregului centru al Atenei, trecând pe la Parlament, Monastiraki, Muzeul Nou, Poarta lui Hadrian, Templul lui Zeus. Plaka seamana cu un mic sat din antichitate numit Anafiotika. Aici au stat mestesugarii din insula Anafi (din arhipelagul Cicladelor) care au fost adusi aici prin 1800 de catre regele Otto pentru a-i construi palatul iar acestia si-au recreat insula natala aici. Trenuletul merge atât de încet încât mesenii pot da mâna cu turistii din trenulet. In Plaka gasiti multe magazine cu suveniruri (majoritatea fiind grecesti, nu chinezesti): textile, pielarie, icoane, ceramica, lemn, sticla, bronz etc de la coiful lui Pericle pâna la chestiile alea magnetice de pus pe usa frigiderului care arata cunostintelor pe unde te-ai plimbat tu prin lumea asta micuta... Biblioteca lui Hadrian a fost construita de împaratul Hadrian în anul 132 e.n si se afla la baza Acropolei, în partea de nord, dupa ce traversati cartierul Plaka. Cladirea urmeaza stilul forumului roman, cu un zid de protectie care o înconjoara (zidul exista si astazi). Dupa ce a fost facuta praf si pulbere de catre heruli (popor migrator germanic), a fost reconstruita de prefectul Herculiu. In perioada bizantina, crestinii, of course, si-au tras 3 (trei !) biserici în incinta bibliotecii. Biblioteca se baza, în mare, pe papirusuri. Am pus si o poza cu reconstituirea ei (apropo, arata magnific !). Un model al statuii reprezentând-o pe Athena Nike, sub forma Victoriei Romana, o puteti vedea în Biblioteca lui Hadrian (cum intrati în site, mai mergeti cam 20-30 m si o luati la stânga). Terminând vizitatul (mai degraba turul de forta de aproape 5 ore), ne-am tras o pauza de vreo juma' de ora în partea terminala a Plakai, în fata Bibliotecii. Aici ne-am tras putin sufletul, ne-am tras si suveniruri, barbatii si-au tras câte o bere, fetele si-au tras câte o Fanta iar copiii si-au tras câte o înghetata. Spre seara ne-am înghesuit în burta metroului, am halaiduit vreo juma’ de ora prin oras si ne-am întors la Sotiris unde, ca niste români care se respecta, ne-am desfatat cu alte beri si mâncarica tipic greceasca, ca la mama acasa, cu souvlaki, tsatiki si alte minunatii, punând România si Grecia la cale, revolutionând democratia, fotbalul si traiul zilnic pâna noaptea târziu, când, doborâti de somnul helenic am bagat cornu’n perna, în apartamentul extrem de darnic si încapator. Urmeaza ultima relatare a periplului prin Peloponez, cea despre site-ul arheologic francez Delphi… Mai multe fotografii puteti gasi aici: http://florinbad.blogspot.com/2010/12/peloponez-9-atena-acropole.html Surse folosite: http://en.wikivisual.com/index.php/Acropolis http://www.turistik.ro/atena-intre-istorie-si-farmec-r2731 http://www.athens.ukgo.com/acroprecon.jpg

Hopa ! Acum intri în polemica cu mine, care de 12 ani nu mai mint (in sensul ca ma chinui foarte mult sa n-o mai fac, indiferent care ar fi consecintele). Te întreb si eu, ca unul din personajele lui Marin Preda: "Pe ce te bazezi ? " Pe cunostintele acumulate de omenire de-a lungul mileniilor ? Si daca aceste cunostinte sunt false ? Teoria (si practica) mea este mai simpla si consta în faptul ca încetând sa mai minti dispare frica, în general. Termenul de "frica" are prea multe conotatii, pentru a fi dezbatut aici. Esti mult mai sigur pe tine si faci fata mult mai bine capcanelor vietii. Ba, mai mult, îi pui în încurcatura si pe altii cu sinceritatea ta, ei asteptându-se la altfel de afirmatii din partea ta. Pillat l-a întrebat pe Iisus: "Ce este adevarul ?" Oricum ar fi, esti invitatul meu în agora .

Arunc si eu o petarda (ca tot se apropie sarbatorile): puteti rezista macar o singura zi fara sa mintiti ? Nu mai zic de o saptamâna sau o luna... (pentru nedumeritii care ma vor întreba "Ei si ce-i cu asta ? Ce legatura are cu topicul de fata ?", le reamintesc o fraza faimoasa: "Adevarul te va elibera."

Ti-am trimis PM. Multumesc

Nu mai am pentru ce. Toate bunaciunile au emigrat la Bucuresti .

Fata tatii, ca sa concurezi cu chestia aia extraterestra, cu leduri în loc de ochi , trebuie sa ne dai un link. Link-ul, te rog...

Grasanul a împlinit mia de km. Mai fac o mie si apoi încerc sa-i aplic manevrele Matizului, adica 20-40-55-75. Pâna acum am mers în stilul 15-30-45-65(70). Dar, vorba lui Tolin, îl “simt” ca poate mai mult de atât. Este puturos la pornirea normala sau la pornirea din panta (trebuie sa urnesc din loc 960 de kg), însa pe masura ce-si da drumul simt ca ma cearta ca nu-i dau mai mult. La depasiri nu-mi face probleme. Se simte diferenta de putere fata de Matiz (cu alta masina nu pot face comparatie deoarece nu am condus). Cu suspensia nu sunt împacat, deoarece daca la Matiz suspensia era danga-langa, la Spark esta zdrang-bang. Adica mai rigida, ce naiba, n-ati priceput ? Ei comedie… Chestii care-mi plac: - Daca am farurile aprinse si motorul oprit, imediat ce deschid usa de la sofer toate luminile se sting automat. - Avand senzori de presiune în scaune, daca eu sau copilotul nu ne punem centura de siguranta si masina a pornit deja, începe sa scoata niste “bang”-uri repetate, enervante, pâna ce amândoi ne punem centura. Pentru locurile din spate, bang-ul nu se aplica. - “Intelege” imediat ca am bagat un CD sau ca am conectat memory-stick-ul si incepe sa redea MP3-urile de pe ele. Nu întelege când bag un telefon mobil si trebuie sa apas pe tasta AUX. Imediat ce am renuntat la una din cele trei de mai sus, revine automat la postul de radio ascultat anterior. - Reviziile sa fac la fiecare 15.000 km. Am întrebat daca trebuie sa fac revizia de 1.000 si, surprinzator, mi s-a spus ca noua generatie de motoare scoase de Chevrolet nu mai are nevoie de asa ceva. Ne revedem la revizia de 15.000, daca se poate tot la GTT, of course, monsieur… - Este extraordinar de usor de manevrat ! Ma refer aici la volanul cu servo si la cutia de viteze pe care o manevrezi cu un deget. Chestii care nu-mi plac: - Stâlpul din partea stânga a soferului este prea lataret si trebuie sa ma itesc destul de mult spre parbriz pentru a ma asigura din partea stânga. - Stopul central se afla în partea de sus a lunetei si nu jos, ca la Matiz, fapt care-mi reduce din vizibilitate. - Portbagajul este luminat dar nu am posibilitatea sa sting aceasta lumina, care se aprinde fie zi, fie noapte. Daca uit portbagajul deschis mai mult timp, risc sa topesc carcasa de plastic care acopera becul. - Faptul ca au pus deschizatorul ala mare de usi, sus de tot, îmi reduce si din vizibilitate dar si din lumina de zi care ar trebui sa intre în masina. - In spate exista loc cacalau însa o persoana înalta de peste 1.90 m atinge cu usurinta tavanul (la Matiz nu se întâmpla acest lucru). Sper sa nu transport vreodata baschetbalisti. - Claxonul este tare greu de urnit. Trebuie sa-i dai un pumn sau sa apesi serios cu podul palmei pentru a scoate ragetul de leu al Spark-ului . Chestii “neutre”: - consumul nu trece de 6.3 orice i-as face. Consumul îl fac la 7.5 km dus la servici, fâtâiala prin oras, 7.5 km întors de la servici. Dimineata îl las sa mearga în gol 2-3 minute. Cum îl bag în garaj, îl mai las 30 sec - 1 minut de mers în gol si apoi îl opresc. Am zis ca înca nu si-a facut “rodajul” si ca afara temperatura este mai scazuta decât în timpul verii. Pe timp de vara pot face alte comparatii si motorul sigur se va “lasa” pâna atunci. - Nu ma obisnuiesc cu dimensiunile lui (este cu 15 cm mai lung si cu 10 cm mai lat decât Matizul) si am nevoie de 2 manevre suplimentare pentru a-l baga în garaj. Cu aproximatie, are dimensiunile lui WV Polo, desi Polo e din clasa mica iar Spark-ul din clasa mini.

Eu nu înteleg cum din douajdemii de useri s-au adunat doar sase sute de voturi amarâte (numai eu am votat de vreo 40 de ori)! Asta e valoarea clubului, unitatea de nezdruncinat, de monolit, dragi tovarasi si pretini, a membrilor clubului ? Pai se poate asa ceva ? Valerica trebuia sa aiba cel putin 7000 - 8000 de voturi . La lupta, pe 6 decembrie > !

Ai doua variante: 1. La tine in PC fa un click dreapta pe poza si apoi selecteaza Edit. Se va incarca poza in banalul Paint, da-i Save As si selecteaza JPEG. Apoi vezi daca ti s-a redus dimensiunea fotografiei. 2. Tot in Paint, du-te la Image-Stretch/Skew iar la Horizontal si Vertical pune-i 50% (de exemplu). Succes !

Vezi mai sus sau vino la o întâlnire (vad ca esti din Bucuresti).

Imi pare rau pentru tine... Eu fiind o vedeta super-mega-ultra-internationala, am avut voie la doua autocolante . Vezi si aici: http://www.gmclub.ro/forum/index.php?/topic/34461-mi-am-luat-autobot/page__view__findpost__p__504986

Astazi a intrat si grasanul (Chevrolet New Spark LS+) în rândul lumii (a primit autocolante). Multumesc Ileana - pentru efortul postal (si @DKZ - pentru fabricare ): Imi fac datoria sa adaug si pozele, pentru posteritate si pentru a vedea cum vin pe parbriz si luneta.

Multumesc, biker ! Nu tin cont de parerile "dusmanilor", ca ar fi mica si altea alea... Pentru mine este perfecta. Este o jucarie asamblata foarte bine, cu materiale de buna calitate si cu multa electronica in ea. De multe ori am impresia ca nu exista cablu de otel pentru ambreiaj sau lichid de frâna. Parca functionarea masinii ar tine de niste circuite integrate care fac totul iar eu sunt doar un simplu spectator. Astazi a intrat si grasanul în rândul lumii (a primit autocolante). Multumesc Ileana - pentru efortul postal (si @DKZ - pentru fabricare ): Intre timp, am cumparat (cu chiu, cu vai) un cablu adaptor mini-USB-tata la USB-normal-mama. Sunt foarte greu de gasit si mi-e ciuda ca asiaticii n-au pus o mufa USB normala. Acum pot asculta muzica de la: - radio - telefon mobil (Nokia - jack normal) - CD MP3 sau CD original - memory-stick (sau hard extern cu vreo 1.000.000 de ore de muzica ) PS: plicul de culoare rosie a fost desfacut fulgerator de nevasta-mea, urmand o ploaie de intrebari: 1. Cine este Ileana ? 2. Este tânara ? 3. Este frumoasa ? 4. Unde locuieste ? 5. De ce plicul are culoare rosie ? ... si tot asa .

Chinese Popular Prints – Aurora Art Publishers, Leningrad 1988, printed in DDR, coperti cartonate, format A3, 180 pagini, foi groase si lucioase (limba engleza), calitate deosebita. Preturi de pe net pentru Chinese Popular Prints: Amazon 40.53 – 78.43 dolari Amazon.com: Chinese popular prints (9785730001848): Books Amazon.com: Used and New: Chinese popular prints 55 $ (+ 30 $ transport in romania ) CHINESE POPULAR PRINTS By Maria (text) Rudova - Used Books - Hardcover - 1988 - from M & A Simper Bookbinders and Biblio.com propunerea mea pentru Chinese Popular Prints: 140 lei Vasily Perov – Paintings Graphic Works – Aurora Art Publishers, Leningrad 1988, printed in URSS, coperti cartonate, format A3, 160 pagini, foi groase si lucioase (limba engleza), calitate deosebita. Preturi pe net pentru Vasily Perov: Vasily Perov (27 - 39.72 – 72.34 euro), la MareLibri : Search - vasily perov paintings graphic works - marelibri si 27 euro, la “Carti rare” (nu stiu cat costa transportul in Romania ): Search - vasily perov 1834 188... - Livre Rare Book si 23.67 euro (+ 15 euro transport in Romania ), la AbeBooks : Vasily Perov Paintings, Graphic Works: Perov, Vasily - AbeBooks - 9785730000087: Leon's Book Store propunerea mea pentru Vasily Perov: 130 lei The Hermitage – Western European Paintings – Aurora Art Publishers, Leningrad 1982, printed in URSS, coperti cartonate, format 20 x 20 cm , 192 pagini, foi groase si lucioase (limba engleza), calitate deosebita. Preturi pentru The Hermitage: Euroticket Company: Hotarare nr. 746 din 11/07/2007 privind autorizarea Ministerului Culturii si Cultelor de a accepta o donatie cu sarcini in favoarea statului roman 150 lei propunerea mea pentru Hermitage: 60 lei Clasicii Picturii Universale, Ed.Meridiane, Bucuresti, format A3, coperti cartonate, 32 pagini scrise, 56 planse color – hartie lucioasa (valabil pentru toate cele 4 albume de mai jos; difera doar anul aparitiei): - CARPACCIO, an aparitie 1981 - WHISTLER, an aparitie 1981 - SCOALA DE LA BARBIZON , an aparitie 1990 - BOTTICELLI, an aparitie 1989 Toate se afla intr-o stare impecabila, in afara de supracoperta de hartie lucioasa de la SCOALA DE LA BARBIZON , rupta pe o lungime de 10-13 cm (se poate lipi cu scotch transparent, fara sa se observe aceasta ruptura) Preturi pentru Clasici: Carpaccio (18 – 58.50 lei) (luat ca exemplu si pentru celelalte albume): Anticariat Librarie Cartile.ro 58,50 lei Carpaccio - 29 lei Carpaccio - Autor : Simona Varzaru - 80095 - Okazii (41907699) 29 lei Carpaccio - Album de arta - Okazii (42411738) 18 lei propunerea mea pentru albumele de la Meridiane : 15 lei / album Bonus:“ LA NOUVELLE ERMITAGE – Les Salles de L’Ermitage”, Leningrad 1979, o colectie de 16 vederi cu salile noului Ermitage. bonusul se acorda aleatoriu... ) Albumele sunt foarte grele, iar taxele postale sunt incluse in pret.

Toate cartile: - se afla intr-o stare impecabila - au coperti cartonate - au supracoperti din hartie lucioasa - au in componenta lor fotografii, desene, schite, harti, planse etc. - sunt tiparite de Editura Sport-Turism, Bucuresti. Daca luati mai multe carti, taxele postale sunt incluse in pretul total. Daca luati o singura carte, taxele postale sunt de 6 lei. (deai apare intr-o fotografie, cartea lui Mark Twain a fost data deja) 1. Florin Vasile - Pe Meridianul Yamato (Japonia), 1982, 295p 20 lei 2. Michel de Montagne - Jurnal de Calatorie, 1980, 230p 20 lei 3. Vincente Blasco Ibanez - Calatoria Unui Romancier in Jurul Lumii, 3 volume, 270p + 263 p + 285p 20+20+20 lei 4. Victor Hugo - Rinul, 1983. 575p 35 lei 5. Pop Simion - Orase Infidele, 1985, 265p 15 lei 6. Pop Simion - Lumea ca Oras, 1986, 240p 15 lei 7. Radu Bogdan - Jurnal Spaniol, 1990, 166p 15 lei 8. Charles Diehl - Calatorii istorice si de arta, 1984, 220p 25 lei 9. Hippolyte Taine - Calatorie in Italia, 1983, 330p 25 lei PM aici sau mail la florinbadu@yahoo.com

Vand Racheta Tenis DUNLOP 300G JAMES BLAKE JUNIOR 25" http://www.dunlopsport.com/us/catalo...es-3hundred-25 99 lei chelt.postale incluse in pret Stare exceptionala, garantez pentru asta . PM aici sau la florinbadu@yahoo.com

Vand Masca de Gaze de pe vremea impuscatului. Este nefolosita, se afla intr-o stare impecabila si este insotita de cartusul filtrant. Nu are geanta si substante antiradiatii (initial, toate mastile aveau asa ceva...). Pret 40 lei, taxe postale incluse. PM aici sau la mail florinbadu@yahoo.com

A mers ! Alex.T a avut dreptate, cred ca totul tine de cele 24 h.

Câti dintre voi ati dat click-uri pe reclamele afisate, macar asa de doru' lelii, pentru a sustine clubul ?

A murit la 534 ! Nu mai pot sa dau voturi. S-a terminat concursul ?

Plusat din nou, five stars (a nu stiu câta oara...)

Bai, nene, trebuie sa mieunam în fiecare zi ? Miau, din nou !

Sunt de acord. Putina barbatie sau sânge în p... mouse, nu strica nimanui !

Multumesc ! Crezi ca eu n-as fi vrut sa o iau cu jenti de aluminiu ? Dar nu-mi permit... Si nici gropile din România nu-mi permit sa folosesc asa ceva. Astazi am primit (prin curier) cartea de identitate a masinii. Uitati ce anvelope am voie sa pun pe ea: 155/80 R13 79 T 155/70 R14 77 T 165/65 R14 79 T 165/60 R15 77 T