Cum a venit toamna, a venit timpul sa scriem putin pe unde am umblat vara aceasta prin concedii.
De data aceasta, am lasat masina in parcare, mi-am facut un rucsac cu haine pentru o saptamana plus alte cateva maruntisuri absolut necesare si am plecat cu trenul, cu un bilet Interrail, pentru 2 saptamani, in ultima vineri din iulie, direct de la servici, cu directia Cercul Polar de Nord.
Traseul meu a inceput din Gara de Nord, cu expresul de Budapesta, unde am ajuns in dimineata zilei de sambata. Am dat o tura pana la Citadela, apoi putin prin oras, dupa care inapoi in tren, directia Viena (Budapesta o mai vazusem si anul trecut).
Am ajuns si aici in cursul dupa-amiezii, dupa ce am trecut cu 160 la ora prin dreptul Parndorf-ului. Am luat-o la picior pe Mariahilfestrasse, apoi Stephansplatz, Swedenplatz, Hofburg, Ring, dupa care inapoi la Wien Westbahnhof. Nu am petrecut prea mult timp nici aici, intrucat mai fusesem si sigur voi mai ajunge.
Din nou in tren, la cuseta, a doua zi dimineata coboram la Berlin Hauptbahnhof unde mi-a scapat un WOW, gara din Berlin ca dimensiuni rivalizeaza cu aeroportul Otopeni, doar ca e mai pe verticala. De altfel a fost singura gara in care am reusit sa ma pierd.
Timpul fiind scurt (in aceeasi seara trebuia sa fiu in trenul de noapte Malmo Stockholm), am luat-o la picior, am ajuns la Ambasada Romaniei, mi-am exprimat votul negativ, dupa care am plecat sa vizitez poarta Brandenburg, Unter den Linden si apoi turnul TV, acesta din urma doar din exterior.
M-am suit apoi in metrou, alt tren, directia Hamburg, unde am ajuns intr-o ora si jumatate (trenul a gonit cu 190-220 km/h, venea de la Munchen). Nu am apucat sa vad Hamburgul, intrucat aveam legatura catre Copenhaga.
Din nou in tren, pana la Puttgarden, unde trenul a fost urcat pe feribot, iar toti pasagerii au fost invitati sa coboare, pe ferry stationarea in masini sau in tren este interzisa din motive lesne de inteles.
La iesirea in apele internationale, s-a deschis duty-free-ul, iar lumea a dat navala la cumparat bere si alte bauturi alcoolice. Aveam sa aflu in saptamana urmatoare cam cat de scumpe sunt aceste bauturi in tarile nordice si cat de greu se procura. Eu oricum eram cu rucsacul si nu puteam sa-mi iau prea multa.
Vremea aici a fost cam urata, ploua, iar temperatura era in jur de 15 grade (comparativ cu 42 in Bucuresti). Asta e, suntem pe marea Baltica.
A ajuns apoi ferry-ul la Rodby, lumea s-a suit din nou in tren, iar la Copenhaga am ajuns spre seara. Cum aveam cam o ora si jumatate de ora libera pana la ultimul tren pe care il puteam lua spre Malmo (pe podul Oresund sunt trenuri la fiecare jumatate de ora, se face naveta Copenhaga-Malmo la fel cum se face intre Braila si Galati, sau Bucuresti-Ploiesti, sau Timisoara-Arad), am zis sa vad putin orasul. Nu am vazut mica Sirena, aceasta fiind prea departe de gara, insa oricum aveam sa trec pe aici la intors.
Apoi, din nou in tren, am trecut de aeroport, dupa care am urcat pe pod. Era deja noapte, nu se vedea foarte bine, dar in curand am observat luminile de pe malul suedez, lumini ce imi aduceau aminte de luminile de la statiunile de la mare. Pacat insa ca aici e frig... Cum m-am nascut pe malul Dunarii, am o afinitate deosebita catre locatiile cu ape, rauri, etc.
Am ajuns apoi la Malmo, dupa care am urcat la cuseta in trenul de Stockholm, unde am ajuns in cursul diminetii, cand inca nu se trezise lumea. Nu cred ca e nevoie sa zic ca soarele era sus pe cer inca de pe la 4 dimineata.
Cum Stockholm-ul (si Suedia in general) era un oras pe care voiam sa-l vizitez de ani buni (inca de pe vremea cand citeam cartea Selmei Lagerloff - Nils Holgersson), aici mi-am luat o noapte de cazare la hostel (preturile la cazari, ca de altfel la orice, sunt prohibitive in tarile nordice, Londra e mic copil), avand astfel 2 zile pline, prilej in care am si lasat ceva haine la spalat. Prima zi am dedicat-o vizitarii orasului, apoi o tura cu un vas de agrement pe lacul Malaren pana la resedinta regala Drottningholm (aflata la cativa kilometri buni de centru), vizitarea gradinilor acesteia (inspirate dupa Versailles), a pavilionului japonez, dupa care intoarcerea in oras.
A doua zi am vizitat Gamla Stan, centrul vechi, zona veche a orasului, ajungand aproape de Globe Arena, dupa care dupa-amiaza mi-am recuperat rucsacul de la hostel si am plecat catre terminalul Vartahamnnen, de unde am luat ferry-ul catre Turku, Finlanda.
Biletul pentru ferry il achizitionasem inca din Romania, beneficiind si de o reducere datorita Interrail. Cum pentru mine era prima croaziera pe mare, am lasat rucsacul in camera, iar timpul (pana aproape de miezul noptii) mi l-am petrecut pe punte, admirand canalele si insulele pline de conifere de pe marea Baltica. Fiind 31 iulie, am prins o luna plina superba, din pacate insa aparatul meu (Canon SX 210 IS) nu putea sa imortalizeze momentul fara stabilizare, iar poze clare nu se pot obtine pe un ferry caruia ii vibreaza toata structura de la motoare. Dar a fost bine si asa. Temperaturile afara erau cam ca de 1 mai la noi, adica frig. Pe o parte se vedea luna plina, pe cealalta se vedea amurgul, semn al latitudinilor inalte la care ma aflam. Oare de aici s-a inspirat Connect-R cu "Vara nu dorm"?
Dimineata am coborat la Turku, am dat ceasul cu o ora inainte, iar capatul de linie al caii ferate ajunge chiar la terminal. Trenul urma sa plece peste o ora, asa ca am facut si o mica vizita a cetatii din Turku, inchisa insa la acea ora. M-am urcat apoi in trenul de Helsinki, unde am constatat ca finlandezii ofera wi-fi nerestrictionat. Wi-fi nerestrictionat am prins si pe ferry-ul Silja, chiar sunt curios de unde isi iau semnal in mijlocul marii, unde nu ai semnal la mobil. Oricum, mi-a fost bun sa-mi platesc ceva facturi prin e-banking de pe telefon. Am ajuns la Helskinki, insa nu am stat mult, intrucat trebuia sa ajung in port, sa iau ferry-ul care Tallin, aflat la 80 de km peste golful Finic. Am luat ferry-ul, iar 2 ore mai tarziu coboram in Tallinn, aici avand si rezervare la hostel.
Am coborat la Tallinn, unde am patruns in lumea lui Hansel si Gretel. Chiar daca acest oras a fost mult timp sub puternica stapanire ruseasca, acum cauta cu tot dinadinsul sa scape de aceasta rusine, prin urmare nu prea mai vezi urme rusesti. Ar fi bine ca si alte tari aflate mai la sudul Europei de Est, cu iesire la alta mare, sa ia model si sa stearga aceste urme...
Intr-adevar, Tallinn-ul are un aer medieval, ba chiar prea medieval, insa nu poate spune nimeni ca nu ii va placea. Nu mai zic de multitudinea de femei frumoase pe care o intalnesti la tot pasul. Bine, nu ca in Polonia sau Ucraina, dar oricum. Ca tot am intrat la acest subiect, pot spune ca suedezele nu sunt cele mai frumoase. Romancele sunt mult peste. Au suedezii blondele lor cu ochi albastri, sunt frumoase intr-adevar, dar se poate si mai bine.
Revenind la Tallinn, aici aveam planuit sa stau doar o noapte, urmand sa ma intorc inapoi spre Helsinki. Insa m-am simtit atat de bine la hostel (Monks Bunk) , incat mi-am mai luat inca o noapte. Oricum era doar 12 euro. Amabilitatea personalului, cat si multitudinea de backpackeri venita din toate colturile lumii (am stat la discutii cu canadieni, indieni, brazilieni, etc) mi-au placut la nebunie. Nu mai zic de conditii care erau foarte bune (Ikea style). Bine m-am simtit si la Interhostel la Stockholm, dar parca nu era aceeasi atmosfera. In ziua urmatoare, am vizitat atat orasul vechi, cat si plaja Pirita, aflata la golful Finic. Apa nu era prea rece, nici afara nu era, insa cum intra soarele in nori se facea racoare si trebuia sa tragi tricoul pe tine. Cu aceasta ocazie am constatat ca apa marii Baltice este mult mai putin sarata decat apa marii Negre, aproape ca se poate bea, in concluzie manualele de geografie din gimnaziu au avut dreptate.
Am plecat apoi dis-de-dimineata din nou pe ferry, catre Helsinki, unde mi-am petrecut toata ziua. Spre deosebire de Stockholm, aici se simte un puternic aer rusesc, vecinatatea cu Rusia facandu-si simtita prezenta (exista trenuri directe catre Sankt Petersburg). Chiar daca eram cat de cat in zona, nu am mers catre Sankt Petersburg, intrucat aveam nevoie de viza, viza ce ar fi costat 50 de dolari, o invitatie din partea unui hostel si asteptat cateva zile. Asa ca am lasat-o pentru altadata, doar pentru Sankt Petersburg nu merita deranjul, poate la anul, cand o voi lipi cu Moscova.
In Helsinki am vazut atat catedrala, cat si Temppeliaukio Church, o biserica sapata in stanca. De asemenea, am vizitat si catedrala ortodoxa finlandeza. Seara am luat trenul de noapte catre Rovaniemi si Kemijaarvi.
Am ajuns la Rovaniemi dimineata devreme, dupa care am luat microbuzul nr 8 catre Santa Claus village. Nu (mai) cred eu in Mos Craciun, dar fix prin aceasta locatie trece Cercul Polar de Nord. Am ajuns si aici, am vizitat locatia, am consemnat in pasaport trecerea Cercului Polar, nu am putut sa nu remarc semnele de "Atentie, reni!" de pe sosea, dupa care m-am intors la Rovaniemi pentru a lua trenul de Kemi.
De la Kemi am luat un autobuz care m-a sus pana la Tornio-Harapanda (nu exista legatura feroviara intre Finlanda si Suedia), orasele aflate la granita dintre Finlanda si Suedia. Granita mai exista doar pe hartie, se poate trece fara probleme, ba chiar pe linia de granita este chiar si o terasa. E interesant sa vezi cum la terasa poti cumpara cu euro, iar la magazinul de alaturi accepta doar coroane suedeze. A, si aici dam din nou ceasul cu o ora inapoi.
De la Haparanda am luat alt autobuz catre Lulea, primul oras in care aveam sa gasesc o gara, si tot de aici se poate lua trenul catre Narvik. Pentru cine isi imagineaza ca autobuz o chestie ruginita si plina de babe care cara saci cu cartofi si cutii cu pui de o zi, aici insa aveam priza de 220 volti (vitale pentru a incarca telefonul sau acumulatorii camerei foto) si wi-fi neparolat. A, si era gratuit daca aratai biletul Interrail.
Pentru cine va intreba de ce nu am mers pana la Nordkapp, ii raspund ca si eu mi-as fi dorit sa ajung pana in cel mai nordic punct al Europei, insa ar fi costat foarte mult.
Aveam 2 variante rutiere, din Narvik sau din Rovaniemi, capetele liniei ferate. Din Narvik as fi putut sa iau un autocar catre Bodo, iar de aici alt autocar mai departe. Din Rovaniemi, aveam autocar direct catre Nordkapp, insa drumul dus-intors m-ar fi dus undeva la 240 de euro. Pentru doar 1500 de km dus-intors am considerat ca nu merita, oricum nici restul calatoriei n-a fost ieftina.
http://www.eskelisen...innastot&arvo=7
Prin urmare, am ajuns la Lulea, unde am luat trenul spre sud. In cursul diminetii am ajuns la Bracke, de la Bracke am luat alt tren catre Ostersund, de la Ostersund alt tren catre Storlien, de la Storlien alt tren norvegian, cu care am trecut granita si am ajuns la Trondheim. Granita vorba vine, era doar o linie despadurita prin munti, pe o parte scria Suedia, pe alta parte Norvegia. De la Curtici nu ma mai intrebase nimeni de pasaport.
Am coborat apoi la Trondheim, am vizitat orasul si catedrala Nidaros, am admirat orasul de pe podul Elgeseter aflat pe raul Nidelva, apoi fiordurile norvegiene, dupa care am luat alt tren catre sud, pana la Hamar si apoi Oslo.
Nu am stat in Oslo, ci am luat apoi alt tren catre Bergen. Aici insa am fost nevoit sa ma multumesc sa dorm pe scaun, insa conditiile din tren se comparau cu cele de la Economy din avioane. Nu mai zic ca norvegienii ne-au pus la dispozitie un pled, o perna gonflabila, aparatori pentru ochi precum si dopuri de urechi. Le-am pastrat, intrucat le-am mai folosit pe parcursul calatoriei. De ce nu am luat loc intr-un pat? Simplu. Norvegienii nu au vagoane cuseta, iar suplimentul de vagon de dormit costa 116 euro. No thanks. Am platit 50 de coroane (vreo 35 de lei) si am luat suplimentul de loc si asta a fost.
Dimineata coboram in Bergen, un oras frumos, tipic norvegian. Pot sa zic ca mi-a placut mult mai mult decat Trondheim-ul, si nu am putut sa nu remarc curatenia, cum este totul pus la punct si cat de bine sunt pastrate toate. De aici am plecat inapoi, catre Myrdal, de unde am luat trenul scenic catre Flam. Trenul scenic nu este inclus in biletul Interrail, am fost nevoit sa-l platesc (undeva la 240 de lei dus-intors), dar peisajele dintre munti si apa limpede precum cristalul a raurilor au facut toti banii. Am vazut apoi Flam-ul, un oras dintre fiorduri, am incercat sa imi bag putin picioarele in apa raului, dar doar putin, apa avand probabil cam 5-8 grade celsius. Probabil de asta e asa curata. Afara erau cam 15 grade.
De la Flam m-am intors la Myrdal si apoi Oslo. Prin munti, se mai vedeau petice de zapada, era innorat si pe alocuri ploua, iar termometrul trenului a indicat si 7 grade celsius. In tren insa era bine. Seara am ajuns la Oslo, unde m-am cazat la hostel, conditii bune, intr-adevar, insa nu aceeasi atmosfera ca la Stockholm sau Tallinn. Dar n-am avut probleme. A doua zi am vazut Oslo-ul, Opera din Oslo (ce probabil vrea sa rivalizeze cu cea din Sydney, insa eu o prefer pe cea din urma) si fortareata Akershus.
Seara am luat trenul catre Malmo. In mod ciudat, nu exista tren direct pana la Malmo, iar daca vrei sa vezi si Goteborg, trebuie sa schimbi vreo 5 trenuri pana la Malmo. Cel mai simplu mi-a fost sa iau trenul catre Stockholm (!!!), sa cobor la Katrineholm (aproape de Stockholm), sa astept vreo 3 ore si apoi sa iau trenul de noapte catre Malmo. Cu aceasta ocazie am intrat putin in Katrineholm si am luat contact cu un oras de provincie suedez.
Dimineata eram la Malmo. Aici se simte influenta daneza in stilul cladirilor, nu are rost sa zic ca suntem langa Copenhaga. In Malmo insa cautam altceva, si l-am gasit: Turning Torso.
De afara arata impunator, inauntru insa n-am intrat. Nu se poate vizita, intrucat este de fapt un bloc de locuinte, probabil cel mai original bloc de locuinte din lume.
De la Torso pana la plaja sunt doar doi pasi, din pacate vremea insa era prea rece pentru asa ceva, chit ca era inceput de august. De la plaja cautam insa alt obiectiv: Oresund Bridge. Prin urmare am luat-o pe plaja ceva kilometri pana am putut admira podul dintre Suedia si Danemarca in toata splendoarea lui. Cand il vezi nu se poate sa nu te gandesti cam ce a insemnat constructia lui in aceste zone cu clima destul de aspra, zilele cu 17-19 grade si soare afara (cum am prins eu), fiind foarte rare.
Apoi am luat trenul din Hyllie catre Copenhaga, avand acum ocazia sa observ si eolienele amplasate pe marea Baltica. Eoliene au atat suedezii, cat si danezii. Eoliene pe mare mi-a mai fost dat sa vad si la prima trecere cu ferry-ul, din Germania catre Danemarca.
Dupa-amiaza am vazut Copenhaga, Amalienborg, precum si Mica Sirena.
Seara eram in trenul de Praga, tren care de data asta nu a mai trecut marea pe ferry, ci prin tunel, pe sub Great belt, pe la Odense.
Dimineata coboram in Praga, unde ma bucuram de prima bere dupa o pauza de o saptamana. Era echivalentul a 3 lei, fara de cei peste 3 euro cat costa in Nord.
Ziua intreaga mi-am dedicat-o vizitarii Pragai, atat din oras, cat si de pe dealuri de la Hrad si de la Turnul Petrin. Turnul Petrin insa, desi s-a vrut sa imite turnul Eiffel, a iesit destul de urat, din oras ai impresia ca Big Brother te vegheaza.
Seara eram din nou in tren, iar dimineata devreme coboram in Polonia, la Auschwitz. Pentru lagarele Auschwitz si Birkenau mi-am rezervat o jumatate de zi, timp in care am putut observa ramasitele atrocitatilor facute de nemti in al doilea razboi mondial.
Nu pot sa zic ca am plecat multumit de acolo, nici un om sanatos la cap n-o poate face, dar in mod sigur am plecat cu experiente noi. Dupa-amiaza am luat un tren regional catre Cracovia. Am ajuns seara, unde m-am cazat din nou la hostel. Dimineata am vizitat castelul Wawel, precum si zona istorica a orasului. Pot sa zic despre Polonia ca a fost cea mai ieftina tara pe care am vizitat-o, inclin sa zic ca mai ieftina decat Romania. Nu mai zic ca e la ani lumina distanta fata de Romania.
La pranz am luat un tren regional catre Katowice, apoi de la Katowice la Breslav, in sudul Cehiei, iar de la Breslav am luat trenul ce venea de la Hamburg pana la Budapesta. La Budapesta am ajuns sambata seara la 10 noaptea, iar la 11 noaptea m-am urcat in trenul de Bucuresti, tren ce m-a lasat in Gara de Nord duminica la ora 15:00, dupa 15 zile si 11000 de kilometri facuti prin Europa.
