Obi_wan_Kenobi

Matizacul personal este dotat cu 5 (cinci) parasolare, pe care le folosesc astfel: - unul se prinde in ventuzele aferente parbrizului; - altul acopera bordul complet (inclusiv fantele de la dezaburire); - alte doua, legate intre ele cu doua clipsuri pentru hirtii, intre ventuza de la parbriz si spatiul dintre canapea si sasiu. Acestea le folosesc pe partea unde bate soarele! - in fine, ultimul, la luneta, prins in spatiul dintre luneta si stop.

Pai, vorbesc de Euro III, cealalta merge perfect de cind am luat-o! Cu 95 de la OMV Grozavesti, Alexandriei si cea de dupa Academia Tehnica Militara, spre Unirea!

De la MOL, alimentam vreo 20 de litri cu 95 si restul cu 98. Ei, bine, acum am bagat numai de 95 si merge brici!!! Nici nu mai vibreaza asa de tare, parca! Stiau "batrinii" cind spuneau ca motorul asta e facut pentru benzina de 95!

Pai, chiar ma gindeam, ce s-o fi intimplat de nu mai apari?! Ca doar n-oi fi nascut tu, ca se dadea premiul Nobel si te vedeam la stiri! Sa-ti traiasca si sa ne bucuram! PS: Asa cum ai mai citit prin postarile de saptaminile trecute, aduc eu termos-uri, da' pline!

He-he! Ar fi fost culmea, la cit am postat p-aci in tinerete! Nu-ti mai spun ca si eu aud zgomote, finutze, e drept, dar prezente, undeva in stinga-fata. Chiar o sa ma duc la mecanicul harazit mie sa se uite la EEGR si valva minunata, zisa si PCV.

Puschea pe limba!!!!!!!!!!!

Mi-a placut teribil ce-am descoperit la topicul cu consumul la Tico, adica:

Da' cind l-ai parcat, n-ai tras si frina de mina?

Multumiri de aprecieri. Dupa desele spalari se observa excelent si zgirieturile si usoarele agatari ale altor "soferi" care, spre disperarea mea, se inmultesc la fiecare doua saptamini. De fiecare data ma duc la un prieten cu un polish adevarat si le indepartez. Ultima pe care am constatat-o se afla pe dreapta spate. Am turbat de draci, mi-a sters-o un bou, cu vreo cinci mm de vopsea. Evident, am vopsea tot timpul si mai capacesc pe ici pe colo, dupa care rad cite-un polish. Iese bine!

Pai, daca nu-i oferi ocazia sa cunoasca si barbati...

Eu mergeam cu Mol din Sebastian si n-am avut proleme. Am alimentat acum citeva zile de la OMV Baneasa cu 95. Nu voi mai gresi! Din cind in cind, la pornire, are o cadere de turatie, mai sa se opreasca motorul!

Mai erau citeva ore pina se sfirsea si minunata zi a Sfintului responsabil cu ghetutele. Mai precis patru si jumatate. Ceata subtire intilnita pe traseu se transformase pe dealul Polivalentei intr-o perdea de aburi cenusii, prin care neoanele isi varsau fotonii in conuri de lumina. Scheletele vegetale ale copacilor lipsiti de haina frunzelor formau siluete stranii in peisajul cu usoare urme de basm. Privind atent, cu reflexele pregatite in vederea unei eventuale confruntari cu vreun personaj fantastic, simteam cum si eu si armasarul meu, botezat sugestiv Matiz, eram impresurati usor de picla fermecata al vreunui mag ascuns printre copaci. In fata, trupul de beton al Polivalentei era imbracat in straie luminoase de sarbatoare. Incet, sigur pe mine, comand armasarului mincator de jaratic OMV de 95, sa facem dreapta, pe misterioasa alee dintre cladire si parcare. Subit, intregul tablou s-a dus dracu’! Ca si cum, privind la Leonardo, fericit ca ajunsese sa faca ultimul retus al Mona Lisei, te duci in spatele lui si strigi HAAA!, iar ala se sperie si ii aluneca penelul pe pinza, ducindu-se pe pustii opera ce avea sa devina emblema Louvre-ului! De ce? Din dreapta, din parcare, mi-a tisnit in fata un dobitoc cu un papuc, pe care numai antrenamentul indelungat si docilitatea armasarului meu, m-au ajutat sa-l evit in ultima instanta! Am respirat amindoi usurati, injurind in voie animalul, am asteptat citeva clipe si ne-am continuat drumul cetos printre conuri de lumina si crengi profilate pe cerul intunecat, ca sute de uriase degete rasfirate. Era pe cale sa reinceapa Operatiunea “Ceaiul si Saminta”! Parcarea era plina ochi si-mi faceam probleme unde o sa parchez de data asta. Trei siluete rebegite, precum vrabiile in pom dupa o ploaie zdravana, sprijineau un Cielo cu stopuri clare si leduri de mare rafinament pozitional si coloristic. Este vorba de Alezz, Vlad si Cavalerul Negru din OMUT (Ordinul Motoretelor Uitate de Timp), zicind aci de Ticolino. Dupa ce am facut cunostinta, Vlad ne-a chinuit retinetele cu noile lui stopuri, care fac intr-un fel pe frina si in alt fel relaxate, cu pozitiile de culoare... ce dracu’ culoare era aia, frrrrrate? Ah, mi-am amintit, verrrrde, la culoarea clorofilicului cu care Steph n-a venit! Nu c-ar fi trebuit, stati linistiti, a fost mai bine fara, ca si-asa n-am avut loc, he-he! Pe Alezz l-am dezlipit cu greu de linga stopurile Vladimirului, nu de alta da’ saliva pe ele, ca ar vrea si el si facea dracu’ vreun scurt circuit si nici licenta nu si-a dat-o, saracu’. La un moment al intilnirii, se aud trosnituri , bufnituri, scrisnete, semn ca-i suna telefonul lui Vlad, pe baza de transformarea energiei potentiale in energie cinetica. V-am spart cu asta, da’ asa s-a intimplat, pentru ca imediat Vladimir a inceput sa se plimbe prin aglomeratia din parcare cu telefonul infipt in ureche. Se auzeau apelative gingase de genul “eioac” (curios cum poate suna invers, nu?), matze s.a.m.d. dupa care se intoarce cu un zimbet urias pe fata si zice: eh, un pretenar de-al meu vine sa ma vada! Si dupa o pauza strategica: are sa-mi aduca niste bani, he-he! Nici nu au trecut bine vreo zece minute, ca hop! o Supernova (nu, nu fenomene astrale, vorbim de tablele asamblate la Pitesti cu aceasta denumire) incepe sa dea ture ocolind de zor parcarea. Vlad se agita precum un purice prins la ananghie de dintii zglobii ai unui maidanez: Uite-l ba! Ba, ametit e! Ba aici, ba, prostule! Na, ce sa-i fac, a fost coleg cu mine in facultate! I-am amintit discret ca intr-o discutie care decedase cu doar doua minute inainte, afirmase ca cine se aseamana, se aduna! La acest moment al intilnirii, m-am si intrebat eu ce caut printre ei, he-he! In fine, gaseste amicul intrarea, se opreste la 10 metri de noi, se face tranzactia, dupa care, Vlad, muuuhuuult mai zimbitor decit inainte, se pune iar pe demonstrat capacitati fotonice de stopuri si pozitii 69 cu leduri! Ala cu care era pretenu’, ca venise insotit (de unde deducem ca era suma mare, asa ca Zeule, asa e ba, asta are banet nu gluma si cred ca ne-a mintit, sta la cinci camere, la Casa Poporului!) incepe sa scoata tot felul de sunete intr-un cod vecin cu Morsele: oaaa, ihiiii, hmmmm, ieeessss! Da’ de unde ai lumini rosii pe burta (la Cielo, ca la burta proprie inca nu si-a pus, da’ nu-i timpul trecut, zic)? Eh, face Vlad cu modestie, le-am pus eu cu Soran! Unde le-ai pus tu ma, zic, tu i-ai zis lu’ ala, saracu’, uite, ba, punele sub masina, ca deasupra vreau sa-mi pun portbagaj. Da’ stopurile? face pretenu’. Eh, intervine din nou Vladimir Gros La Chimir, le-am pus eu cu Soran. No shit, zic, ce i-ai zis lu’ ala, uite ba, as vrea sa fie stopurile tot unde-au fost alelalte, da’ un pic mai la stinga, he-he! In fine, a fost un moment publicitar aproape reusit. De mentionat ca baietii cu Dacie n-au vrut sub nici un chip sa bea din ceaiul personal si nici semintele de kko pe care le aveam. Paranteza: mai bune erau alea sarate, in puii mei, am nimerit unele la punga, un rahat, se numesc Delis, nu luati, naspa rau, mai nasoale decit cojile pe care le incercam de miez din punga lui Ovidiu, de ziua ploioasa a lui Viper. Inchis paranteza! Aparitia lui Zalmoxis a fost un motiv de bucurie si de imbratisari calduroase, ca deh, ne lipsiseram unul de celalalt, pret de vreo doua saptamini. Ca de obicei, cravata, vesta, costum, ce mai, numai Matizul de culoarea frunzelor de praz, il mai strica la imagine. In rest, daca nu-l vezi ce masina are, ai zice ca e din tagma lui Virinel Columbofel, adica purtator de Rolls Royce, nu la altceva, ca nu cred ca si-a facut operatie, ca sa stea si el cu porumbite de 19 ani, he-he! Usor, precum un ninja ce se strecoara la furat, apare si ne’tu Senna, motiv de bucurie si tristete in acelasi timp, ca a venit singur! Unde-i ma, respectiva? Eh, zice, s-a suparat putintel! S-a suparat de tot sau numai asa? il incerc eu cu speranta. Eh, ne impacam noi maine! Dupa ce se mai sparg seminte si se mai bea cite-un ceai, intervine Senna in naratiune si-l intreaba pe Zalmoxis, al carei clorofil era pornit: Auzi, pot sa-mi bag si eu cadoul pentru Xena in masina la tine, sa nu inghete? Ha-ha, zic, Zeule asta vrea sa-si bage p...a in masina ta! Nu, nu, se scuza Senna nevinovat, altceva! Ce cadou ma? face Zalmoxis din ce in ce mai curios. Cu ochii cit tuburile cinescoape de la Telecolor, priveam cu totii (1, 2, 3... cu mine 5) la Senna. Privirea taioasa era focalizata prin ochelarii care stateau la locul lor, capatind valente de flacara de sudura autogen. Pe fata nu i se clintea nici un muschi cind ne-a dat raspunsul care ne-a poposit pe timpane precum o galeata de beton uitata la soare: O BROASCA! O secunda am ramas ca la filmele lui Hitchcock, dupa care ne-am tavalit de ris pe iarba ce mustea de apa. O ce ma, o broasca? Da si s-a suparat tare! Cine broasca? Nu mai, Xena? E vie? Cine Xena? NU ma , broasca? Da, face Senna candid, precum un copil scos la tabla, care nu stie lectia. Sa v-o arat! Se duce, scotoceste prin Tico si vine cu un acvariu cu miner, in care se ambala neputiincios un ditamai broscanu’ cit un VW1300. Ba, facem noi printre sughituri de ris, n-a avut si roti asta cind ai luat-o? Cu ce merge? E de doua sau de patru locuri? Are si AC? Si dai si rizi de ne sarea ceaiul din vezica! Ce-are ma, facea Senna nedumerit, nu e un cadou frumos? Ba da, ma, zic, da’ pentru un restaurant chinezesc, pentru o supa de carapace, ceva, nu s-o faci cadou prietenei! L-am convins cu greu ca erau mult mai nimerite niste flori, trandafiri, orhidee, in opinia mea, un vin sub forma de Lacrima lui Ovidiu (Vlad), unu’ de cinci sute de mii la care i-am uitat denumirea (Zalmoxis) sau o cutie cu bomboane (evident, Alezz). In sfirsit, pune VW acvatic in masina lui Zalmoxis si primeste propunerea ca daca tot nu mai are ce face cu ea s-o lase acolo, pe policioara de sub haion. Tot n-avusese Zalmoxisu’ bani sa-si ia catel care da din cap, macar sa aiba o broasca vie cu girofar pe carapace. In sfirsit, ne punem la taclale din nou, moment in care ne sare in ochi Ticolino, care intr-un parait de zile mari, reuseste sa-si porneasca Honda ruseasca. Paraia cam in salturi, ca si cum tragea sa se sinucida, iar intensitatea farului palea si-si revenea, ca beculetele la instalatia de pom. Ticolino, vezi ma ca-ti moare motorul. Aaa, nu, zice Black Knight, asa face ea pina se incalzeste. Vine, isi ia ramas bun de la noi si cind sa puna mina pe motoreta, puf! se opreste paraiala, semn ca motorul se incalzise destul si-si luase o pauza. He-he, Ticolino, ai temporizare, tata, sau ai uitat aerul conditionat pornit? Cu un calm englezesc si nebagind defel in seama cascadele de ris iscate de eveniment, a repetat figura de vreo patru ori pina cind si-a pus manusile, cagula, casca, intr-un final glorios, reusind sa urce panta si sa dispara in ceata. Ne-am mai revenit la tensiune, cind, undeva, deasupra noastra, linistea a fost sparta de un scrisnet de frine adevarat. Asta e Leutzu, zice Vlad, si bine zicea, ca dupa nici doua secunde apare un Tico, caruia ii curgea un far pe dreapta si o jumatate de bara suferise ceea ce se numeste Experimentul Philadephia (faza cind dispare vasul american, vezi filmul cu acelasi titlu), in sensul ca lipsea cu desavirsire. Un caine, ne lamuri Leutzu imperturbabil. Dupa care, dintr-o punga, a inceput sa imparta cadouri: mie un pix penelist si niste foi goale, lui Zalmoxis un ciocanel de vreo palma (deci, de vreo doua ori mai mare ca cel personal) cu care sa mearga si el la fete, lui Vlad o masinuta cit un chibrit, da’ cu stopuri mult mai misto decit Cielo personal, lui Senna o caramea sa-i mai indulceasca viata (mai, da-o broastei, ca s-o fi plictisit la caldura si du-i si-un evantai sa se racoreasca!) iar lui Alezz o sticla goala de 2 litri, sa o foloseasca drept rezerva pentru drumurile mai lungi. Nu ca sa o tina-ntre picioare, ca sa nu mai opreasca pe traseu, ci pentru benzina, sa mai competeze la consum. Ultimul pahar de ceai l-a servit Tigrutza si dupa inca vreo doua tigarete, Zalmoxisu’ a dat plecarea, scotind cu greu broasca din masina. Incepuse sa-i placa la caldura si nu se mai dadea neam iesita afara! Dupa un ultim briefing despre ce si cum ar trebui procedat in continuare si cu broasca si cu Xena, nen’tu Senna a tras o concluzie numai de el stiuta si ne-am raspindit care-ncotro. Uite-asa s-a produs Intilnirea de Sf. Nicolae, numai cu lume multa si buna, ceai si seminte, motoare si masinete, leduri si lanterne, broaste si dezamagiri in dragoste. Sa ne vedem sanatosi “La anul si la multi ani!” PS: Noroc ca am citit inainte postul lui Zalmoxis! Am omis o chestie importanta din naratiune! La un moment dat, vine Alezz la mine cu un pachetel cu pliculete pe care scria “Ceai de tei”, plus o esenta de vanilie! Dupa care si vorbeste: e de la Witch! Hopaaaa! Ceai de tei de la Witch? Multam fain de compliment! Da’ cu esenta? Astept cu interes sa dezvoltam subiectul la o ulterioara intilnire! Next time, prin grija mult prea suavei si delicatei noastre Vrajitoare, o sa avem ceai de tei cu un strop de vanilie! Comentarii? Abtineri? S-a votat! Numai bine va doresc!

Ma risc si spun ca "orice padure are uscaturile ei", desi s-ar putea afirma ulterior ca am atacat personal pe cineva. E normal ca intr-o mare de personaje sa intilnesti si vreo doi-trei care au pareri contra, altminteri n-ar iesi in evidenta cu nimic. Din pacate, cei care sustin chestii legate de cenzura si incalcarea dreptului de libera exprimare, nu cred ca au fost martorii vreunui eveniment de anvergura, atunci cind se intoneaza Imnul de Stat sa-i vibreze sufletul si sa i se faca "pielea de gaina". Eu am trait-o de citeva ori bune in viata, cel mai des pe la evenimentele sportive la care am participat ca spectator sau in fata televizorului, cind si Drapelul National era ceva mai sus decit celelate doua care il incadrau. Daca macar vreunul dintre contestatari s-a pune in pielea celora pentru care s-a cintat vreodata Imnul, situatia ar fi alta, cred. Am dat un exemplu pedestru, care mi-a venit la indemina si cei care au inteles EXACT ce a vrut Viper sa produca cu gestul lui cunosc sentimentul. Cind vorbesti despre Imnul National, vorbesti numai de respectarea unei valori, nu de cenzura si libera exprimare. Si ca sa fiu sincer, nu mi-as dori ca odraslele noastre sa-si aduca aminte Imnul (asa cum am citit ce a scris un semnatar, ce mare pericol e ca s-a stilcit putin imnul pe manele cind e o oportunitate pentru iubitorii de gen sa-i invete versurile?!?!) asa cum e el, nu ca varianta rock, pop sau manea. Nu m-ar mira ca maine-poimaine sa aud prin vreun amfiteatru vreo prelucrare la fel de jalnica a lui Gaudeamus. Dar, privind site-ul cu petitia si posturile acestui topic, constat cu multa bucurie in suflet ca noi, cei care ne iubim Imnul, sintem cu mult mai multi. Macar cu mingaierea asta pot sa merg mai departe si sa trag nadejde pentru tara din care, totusi, nu vreau sa plec!

Stimabililor, tuturor posesorilor acestui sfint nume le doresc LA MULTI ANI, precum si personajelor inconjuratoare lor. In general, tuturor: Va doresc numai de bine Si s-aveti ghetute pline!

@Zmeu: Particulara-particulara, dar nu se adreseaza publicului larg?!?!? Ah, chestia de la ProT(erci)V(izual) nu era intonare, scuze!

Daca ai vreun Carrefour prin drumurile tale, gasesti Alpine pentru fata si pentru spate.

Unde? Unde?

Contine erectina! Daca pui in rezervor, iti creste consumu' ca pe mina, nu alta! Intreaba-l pe Alezz!

Deci, ramine stabilit! Care vreti si doriti, Zalmoxise, ala, ala, veniti de Sf. Nicolae la un ceai nocturn! Ah, si o saminta aferenta! Asa sa ne ajute chemarea Fortei!

Daca insisti, eu aduc ceaiul, he-he! Altcineva?

Alx-ule, esti pe lista cu Xena! Te-am taiat de la portie! @Zalmoxis: in plus fata de ce ai scris intre paranteze, poate mai sint Nicolai si Nicolete doritoare sa se manifeste plenar! Capisci?

01.12.2005 Oare cind vom mai avea ocazia sa ne intilnim in aceasta mareata zi a natiunii noastre? Pentru mine, a fost o zi ca oricare alta, ba chiar mai proasta decit cele obisnuite. Mohorit, ceata, frig, servici... Toate ingredientele care au format si 1 Decembrie trecut. La TV, o iahnie de fasole, ba nu, “fasole cu ciolan”, ca sa fiu mai exact. Sintem o natiune care prinde ideile din zbor si nu ne trebuie mult sa le punem in practica. Spre exemplu, nici nu se razgindise bine primarul “alba-iulenilor”, incheiat citatul din interviul cu primarul, referitor la asa zisa traditie a ciolanului cu fasole de ziua nationala (“ce traditie dom’ne, de unde pina unde se maninca la Alba-Iulia ciolan cu fasole de 1 Decembrie, iote anu’ asta o sa servim cozonac cu rahat!!!”) ca acesta si-a si gasit imediat loc unde sa faca o frumoasa cariera. Un post TV, a carei zi coincide “intimplator” cu Ziua Nationala, anunta prin intermediul unei realizatoare unei emisiuni de divertisment doldora, pe alocuri, de manelisti, urmatoarele: “Ce-ati zice daca mincarea traditionala de ziua noastra (care zi soro, aia Nationala?) ar ramine ciolanul cu fasole, ca tot romanul vrea sa ajunga odata si-odata la ciolan?” “Daaaaaaa!!!” raspundea entuziasmata o ceata de vreo douazeci de rebegiti asezati pe la niste mese si aiurea-n platou, bucurosi ca vor baga moca ciolan afumat cu ceva combustibil organic. In sfirsit... Oare mie cind imi va veni rindul la ciolan? Nu ala cu fasole, of course! Nebagat de seama, timpul s-a strecurat pe linga mine si in momentul cind m-am hotarit sa parasesc temporar caldura moale a asternutului, ziua inchisese demult pleoapele. Din cind in cind, se spargeau de geam lacrimi de nori purtate de suflarea rece a noptii. Ochii mi-au alunecat pe cadranul ceasului si mi-am zis ca mai am timp sa fac ceai pentru cele doua termosuri. Subit, m-a trosnit o idee pe care am identificat-o ca fiind exact aceeasi de saptamina trecuta, pe care din motive care-mi scapa si acum, nu am mai pus-o in aplicare atunci. Este vorba de esenta de rom pentru ceai! M-am imbracat rapid, am infruntat cu curaj si daruire vintul si ploaia care-mi biciuiau fatza, am ajuns la magazin, am cumparat ceva si m-am intors. Ajuns in fata aragazului, dau sa pun esenta in ceai si constat cu deosebita uimire ca in mina aveam o punga cu seminte de floarea soarelui. Pestrite si albe de sare! Ma caut prin buzunare si am concluzionat pe loc ca esenta de rom a ramas fix la magazin, acolo unde ii era locul. Am dat replay. Cind m-am intors, am urcat pe scari, deoarece, dintr-un motiv de “X files”, ambele lifturi isi luasera putin liber de minunata zi care era (si inca mai este). Evident, am injurat continuu toto drumul compus din cele citeva etaje! Am rezolvat-o cu ceaiul, am gustat cite-o jumatate de cana din ambele, sa nu care cumva sa zica vreunul ca are gust de altceva, spre exemplu, de coliva (vezi Xena, motiv pentru care va fi sarita next time! Sarita de ceai, dragilor, he-he, ce credeati?) si am purces, asa, dintr-un reflex, pe balcon. Parcarea era suspect de pustie, peisajul fiind tulburat in goliciunea lui doar de o forma inconfundabila, precum silueta unei dansatoare orientale ce-ti intra noaptea in dormitor (e vorba de senzatii, da?), micuta, dar agresiva, aerodinamica, dar argintie, v-ati dat seama, era masina mea! Ceva mai incolo, un idiot chinuia o Dacie, al carei ambreiaj plingea in hohote. La un moment dat, respectiva Dacie porneste periculos de repede in marsarier, avind cap-compas “silueta de dansatoare” de care va pomeneam mai sus. Hemoglobina mi s-a transformat instantaneu in cristale de gheata, iar pielea mi s-a strins integral pe tot corpul, atit de tare, ca auzeam firele de par sarind din mine ca dopurile la sampanie! Asteptam mina divina sa opreasca idiotul cu Dacia! La fel de brusc cum o pornise, se si opreste la nu mai mult de o jumatate de metru de Matizul personal, care-si pliase rotile de frica. Se aude o voce feminina dinspre volanul Daciei: Vasileeee, hai ba sa ma dirijezi ca nu vaz nimica!!! Aproape imi venea sa sar de pe balcon in capul individei si sa o iau la omor cu schimbatorul de viteze! Din fericire, a aparut Vasile, care a si indepartat pericolul, atit din masina cit si din jurul ei, parcind regulamentar la vreo douazeci si cinci de metri de Sageata de Argint (adica Matizul personal). De maine incolo il voi cauta pe Vasile prin imprejurimi si, alaturi de omagiile mele, sa-i prezint si un prieten, Alexandrion (pentru cei care beau laptic, este o marca de cognac). Am rasuflat usurat si ramasesem putin in relaxare, cind o rafala aducatoare de stropi glaciali m-a facut sa realizez ca singura diferenta intre 1 Decembrie trecut si cel prezent, era ca anul trecut nu ma duceam la intilniri Daewoo-Chevrolet (asta-i pentru circotasii cu simbolurile la subforumuri, he-he). Cu un minunat tonus in fizic, am taiat-o catre Polivalenta. Am constatat cu tristete ca s-a refacut gropanul dinainte de a cobori catre parc, ba a aparut unul meserias mascat de apa, chiar la intrarea in parcare, pe dreapta (a dat Ileana in el la plecare si l-am trecut pe inventarul traseelor de evitat). In parcare, lume ca de 1 Decembrie, fratilor! De sus, nu vedeai nimic, credeam c-am gresit locul! Apropiindu-ma, i-am identificat pe urmatorii: Peste si Zli, bagati pina peshte urechi in cel mai modificat Tico de pe planeta (al lui Peste, adicatelea) si probau nu-stiu-ce-casetofon. Pestisorul si-a bagat un subwoofer, de-ti aduce alarma la orgasm si nu numai. Bine ca s-a potolit repede, ca vibratiile care ne ajungeau noua sub talpi si se propagau, urcind gingas pe picioare (he-he, fetele stiu de ce!), declansa si alarma de la Soimul MiIeniului (Matizul meu n.a.) care bipaia continuu si-mi descarca naibii, bateria! Concluzia: cine doreste actiune rapida cu o tipa, inainte de a o agata, rugati-l pe Peste sa va imprumute masina! Ah si, eventual, sa dati si drumul la muzica! Urmatorii pe traseu, la Tico-ul personal, erau Rodica cu Shenck, se pare ca lucrau de zor un cheder incapatinat, la lumina unei lanterne total antiacvatice. S-a mai remarcat Soran impreuna cu nenea cu Matizul in XXL, motiv pentru care am remarcat si ce tine drept, pe sosea, Matizul in cauza si anume, aripioara de rechin aruncata la misto deasupra haionului. Interesant, nemaintilnit, exact ce-i lipsea! Rebegiti, tremurind, da’ veseli rau, sub streasina de la pasarela, semn ca gangul era din nou ocupat de ceva de tot rahatul (cind o da zapada n-o sa va mai pese sigur!) se ascundeau urmatorii: Paul Ferarri cu copiloata, Alx, BogdanG, Ileana, Leutzu cu Felinutza, Method Ro, Satori, Witch, Maniaku, Senna & Xena si... cred ca astia erau toti! Ulterior a aparut si Ovidiu. I-am surprins in plin chef, ca Maniaku poarta nume de Sf. Andrei! Nu s-a gasit nici unul pe care sa-l cheme Unudecembrie, da’ mai cautam! Nici n-am apucat sa intreb daca vrea careva ceai, pentru ca ceaiul cu aroma de rom s-a topit instantaneu. Nici celuilat nu i-a fost mai bine, in ora si trei sferturi cind am lalait-o pe sub stresini, s-a dus si ala prin vezicile conlocuitoare. Drace, pe cine uitaaaam!!!! Pe Alezz, mai copilasi! Tocmai pe Alezz, care pe fiecare intilnire, parca-si face operatii estetice consecutive. Devine tot mai rotund, probabil a aflat si el ca sfera inglobeaza cel mai mare volum in cel mai mic spatiu si d-aia tinde catre acest minunat obiect geometric. Acuma, ca la el si spatiul si volumul sint mari, nu se mai pune, de cind i-a dat si lui consumul de zece, merge! Am mai auzit ca la Moeciu a avut cel mai mic consum de cind este el conducator auto: ZERO! Cum vine asta ma? Am fost cu ZDB la munte! A-ha! Si eu care credeam ca te-ai lansat cu masina din avion! Aflindu-se in continuu proces de modelare fizica, tinzind catre perfectiune (din centru sa aibe raza constanta, vezi sfera) si avind aliat de nadejde un alt personaj, care usor si nebagat de seama, se indreapta catre aceleasi rotunjimi geometrice (Peste), Alezzu’ s-a retras discret la o gustarica (vreo douajdecirnati, cinci pitze, opt snitzele si trei iaurturi dietetice), cu masina provocatoare de placeri a lui Peste. O fi fost si vreun motiv ascuns de n-a plecat cu Cielo, ca prea era dat pe bass Tico, cind a plecat din parcare. Sa va fie de bine ma, ca nu se intorsesera cind am plecat noi, pe la 10 peme! Am fost anuntati oficial ca cei doi porumbei atomici, amintind aici cuplu de Xen cu Senna (de unde si expresiile, de acum consacrate, “ba, Xenule” si “fa, Senno”) s-au mutat impreuna, adica, mai mult s-a mutat Senna, la Xena! Imediat dupa consumul de ceai, gingas(a) ca de obicei, Xena l-a anuntat discret pe Senna: Alo, hai sa plecam, ca mi-e frig! Alooo, n-auzi? O data in plus s-a demonstrat ca ce poarta fiecare in chiloti, n-are nici o legatura cu realitatea, he-he! Noi sa fim sanatosi! Am fost pus in tema de ce prefera Ileana L’Oreal (pentru ca merita, sic!) cu co...-enzima importiva ridurilor pe fata si nu numai, cit de interesanta era combinatia “a la Leutzu” de tuica cu Red Bull sau “a la Ovidiu & Ileana” de tuica cu Schweppes, ce palinca sub forma de beton armat a avut Body, de ti se ducea cu tot cu organele atinse, pina-n calcaie si chiar mai jos, cit de sus este Cetatea Risnovului privita de sus in jos, dupa doua-trei nopti sau zile (nu mai stiau exact) de amestecuri aproape combustibile, cum scartaiau paturile inainte sa intri in camera (Ovidiu), iar in unele cazuri (vezi “pentru ca meriti” L’Oreal) scartaind mai tare cind erai inauntru s.a.m.d. Pentru a ma pune foaaarte putin in tema cu atmosfera de acolo, Leutzu mi-a prezentat un filmulete pe telefon, cu Ovidiu inainte de a face striptease cu cureaua proprie, iar Peste, avind o acuitate vizuala deosebita la ora aia si asociind aleator personajele cu numele de pe forum, il striga pe striper Sebian! Cu asta Peste si-a dat pe fata preferintele, chiar daca el venise la Moeciu cu o fiinta finuta si agreabila, deosebit de priceputa in privitul prin bucatarie. Toate astea n-au facut decit sa-mi mareasca doza de singe rau avuta anterior plecarii si, in cercul nostru neavind prea multe posibilitati, m-am descarcat cu vreo doi pumni dati prin ziduri. Se intetea ploaia si frigul, imi ploua in punga cu seminte (nu mai iau d-astea, au fost sarate rau!!!), Ileana facea 13-14, Ovidiu si BogdanG bagau si ei, ce mai, era un tremurici general, da’ trebuia sa sparga cineva gheata. Era zece fara zece cind am taiat-o, raminind pe baricade Witch, Method Ro, BogdanG, Shenck si Satori. Mi s-a suflat din culise, constatind ulterior si pe obrazul drept al impricinatului (Satori), ca acesta avusese un urias succes la femei. Si inca rezista! Sa va mai spun ca el nu are burta da’ totusi haina-i era umflata? Nu va mai spun! Si uite-asa a mai trecut o Sarbatoare Nationala... La ora asta, vintul s-a intetit binisor, ploaia a crescut din ritm si se pare ca aripa alba a iernii ne va atinge si pe noi, cit de curind. Totusi, decembrie este luna care imi place cel mai mult. E alba (sper sa mai ascunda din mizeria orasului) si se fac multe cadouri! Acestea fiind povestite, va doresc un weekend calduros, vin fiert, tuica fiarta si sa ne vedem sanatosi data viitoare. P.S. - Cei care sarbatoresc oaresce pe data de 6 decembrie, au voie sa vina cu suc si seminte.

La multi ani tuturor purtatorilor acestui nume. Mentionez ca Sf. Adrian este pe 26 august!

Aveti grija cum umblati cu "mouse-ul", ca cine stie ce-a facut in lipsa voastra!

Multam fain Remixule, am citit fiecare virgulita si, prin intermediul pozelor, am luat cit de cit parte la superbul eveniment! Ma opresc aci cu comentariile pentru ca regretele sint mult prea mari... Sper sa nu mi se intimple la fel si la Helloween! Ma bucur ca macar unul dintre cei pe care-i cunosc vor putea sa-mi impartaseasca live ceea ce a fost acolo.