Criza varstei de mijloc - Midlife crisis

[iulia]

Ca tot vorbim de crize dintr-astea. Eu mai am aproape 20 de ani pana atunci si deja le resimt, si asta nu din cauza mea, ci din cauza celorlalti. Am ajuns sa imi para rau ca au trecut anii, sa nu mai am cu cine sa merg la o discoteca sau sa agat o gagica, si asta pentru ca pe toti ii preocupa relatiile "serioase", ca, vai doamne, a trecut timpul, acum e timpul pentru altceva. Nu inteleg insa care-i graba sa te legi la cap cu vreo insuratoare, atata timp cat inca iti mai fug ochii pe strada dupa vreo gagica (nu ca nu ti-ar fugi si la 50) si poti sa faci ce vrei. Ma uit prin bataturi pe la altii si ii vad ca nu se prea grabesc, asa ca nu inteleg graba de pe la noi. Pana la urma de pot sa ma bat cu oalele si la 40 de ani, nu-i nevoie la 25.

 

Laur, dupa gagici te vei uita toata viata, corect Si pe masura ce trec anii, poate mai mult decat acum, cand poti sa agati una fara probleme. Iar criza de care zici tu apare pe la sfarsitul facultatii in general, si mai rapid la cei care incep sa lucreze de timpuriu si rateaza partea cu "ma distrez si nu am nici o grija". Asa apare maturizarea timpurie care atrage dupa ea regretele. E bine sa profiti la timp de ce iti ofera viata. Dar la un moment dat multi vor sa se linisteasca si sa se "aseze". Numai ca la unii vine mai repede, la unii mai greu, la altii poate niciodata.

Edited August 7, 2006 by iulia

[Tommy]

Are legatura maturizarea cu crizele pentru ca de la o anumita varsta se presupune ca ai ceva experenta

Ceva experenta o fi. Dar .. o secunda. Despre ce varsta discutam totusi? Asa la concret .. XX ani.

[iulia]

Are legatura maturizarea cu crizele pentru ca de la o anumita varsta se presupune ca ai ceva experenta si nu mai actionezi sub impulsul momentului, aici implicit intrand si maturizarea sexuala, ci dupa "vocea ratiunii"

 

Omul e doar un animal social. Instinctele exista mereu, dar se controleaza din creier cand vrei si (mai) poti.

[Lapona Antigel]

Depinde cat ti-ai propus sa traiesti si-mparti la 2, " 'cause 1 is such a lonely number". In general intre 40 si 50. Eu a trebuit sa suport succesiv 2, ca sa nu ma intrebati de unde stiu. Acum o traiesc eu pe'a 3'a intr-o relaxare totala. Si daca au fost cativa aici care s-au plans ca prietenii lor s-au tocit, ei bine as putea fi intemeietoare unui club d-asta de imbatraniti la varste fragede.

Edited August 7, 2006 by Lapona Antigel

[MethodRO]

Lapona Antigel mai sunt unii oameni ,cazul meu, care traiesc viata la max! Viata e mult prea scurta si trebuie traita! Nu trebuie sa te demoralizezi cand dai cu capul de ceva , ci trebuie sa te ridici si sa mergi mai departe!

Edited August 7, 2006 by MethodRO

[ticodriver]

@Method - tu si musculita din reclame, ce mai sunteti

@Lapona - ma inscriu si eu in clubul tau.

[Lapona Antigel]

Method, depinde fiecare ce-si doreste. Eu, poate ca si altii, nu-s facuta pentru o astfel de viata pe care o ai tu. Asa ca traiesc cum imi place, la fel cum ar trebui toata lumea s-o faca. Nu ma plang, era o oareshce nota de autoironie. Si ca sa citez pe cineva, nu zic ca nu "mi-or veni berbecii" candva. Si sa nu crezi ca nici eu nu traiesc viata la max. Incearca sa traiesti cu cineva langa tine, sa vezi atunci viata la max.

[MethodRO]

Lapona am trait si cu cineva langa mine, dar asta era sa zicem o completare. Eu nu ma bazez pe nimeni altcineva in afara de propia persoana!

[Lapona Antigel]

Completare, provocare , zi-i cum vrei, fiecaruia sa-i fie dupa inima lui. Sunt prea comoda si prea indragostita sa ma bazez doar pe propria persoana, mai ales cand uimitor vad ca cineva-si pune baza-n mine.

[laurentziu83]

Iar criza de care zici tu apare pe la sfarsitul facultatii in general, si mai rapid la cei care incep sa lucreze de timpuriu si rateaza partea cu "ma distrez si nu am nici o grija". Asa apare maturizarea timpurie care atrage dupa ea regretele. E bine sa profiti la timp de ce iti ofera viata. Dar la un moment dat multi vor sa se linisteasca si sa se "aseze". Numai ca la unii vine mai repede, la unii mai greu, la altii poate niciodata.

Da, dar din pacate la unii varsta asta vine cam repede. As trage concluzia ca eu sunt un defect daca la 22 de ani vreau sa ma distrez inca.

Si oricum cunosc suficienti hodorogi dintr-astia la care a aparut letargia asta si fara sa-si caute de lucru.

Un exemplu de plictiseala dintr-asta l-am patit nu mai demult decat aseara. Vrand si eu ca omu' sa ies in oras la o berica, dand vreo 5-6 telefoane, m-am plictisit si am inceput sa ma enervez ca, dupa o duminica in care a trebuit sa muncesc stau seara in casa. Mi-am amintit insa de inca vreo cateva numere de telefon, dar din Liesti, la vreo 50 de kilometri de Galati. Aici n-a fost nici o problema, n-a trebuit sa conving pe nimeni, aceeasi varsta. Intr-o ora eram acolo, iar la 4:30 dimineata eram inapoi in patul meu, dupa o noapte pe la cluburile de pe acolo si la discoteca locala. Ce am vazut in discoteca de acolo nu am vazut in multe locuri, dar despre asta alta data, ca nici buletinul nu l-am cerut.

Si parca oamenii pe acolo stiu sa se distreze mult mai bine. Si parca de asta sustin manelele. De ce nu? Daca ascultatorii altor genuri de muzica se duceau la culcare...

[Gica]

Ati deviat rau de la subiectul Ilenei...

[MethodRO]

Laurentiu ma inscriu si eu in aceeasi categorie cu tine.

[Lapona Antigel]

Se va ajunge si la subiectul Ilenei, iertate fie-ne abaterile. Pan-la urma nu destinatia conteaza cat drumul pan-acolo. Numa ca aici se incepe cu destinatia si pe drum se mai opreste fiecare sa admire peisaju'.

[guru]

Din cate observ, fiecare pune problema, prin prisma experientei si trairilor personale. Dar sa ne intoarcem la subiect. Varsta de 40 de ani, este una la care parul este mai carunt, burta mai mare, mai apare un rid, doua. Pana la 40 -45, putem vorbi de faza de platou, iar de aici incolo, incepe regresul biologic. Din aceste cauze, psihologii spun ca aceasta este o varsta a reconfirmatii sexuale a individului, iar fenomenul este mai pronuntat la sexul feminin, dar nici barbatii nu sunt ocoliti de asta. Statisticile spun ca, daca cineva nu si-a inselat partenerul pana la aceasta varsta, acesta este momentul critic sa o faca , pentru ca individul devine foarte vulnerabil, din cauzele enumerate mai sus.

[Gerula]

Lipsa de timp si frica de batranete. Cam astea are fi cauzele principale ale instaurarii asa zisei "crize a varstei mijlocii".

In principal exista pragul psihologic al varstei de treizeci de ani atunci cand te consideri in plina forta si speri ca urmatoarea decada iti va aduce mult asteptatele impliniri, numai ca uimitor de repede si de cele mai multe ori pe nesimtite te trezesti ca ai trecut de 40. Nu e mare diferenta, poate doar copii au crescut. Acum sunt la facultate, maine-poimaine vei fi bunic sau bunica. Tu esti tot acolo, insa te dor oasele tot mai des, parca ai mai albit un pic. Ai din ce in ce mai putina rabdare, esti irascibil, ursuz si din ce in ce mai obosit. O noapte pierduta la un chef se resimte in urmatoarele trei zile si nici macar nu ai prea dansat.

Poate decat sa te agati cu inversunare de ideea ca inca esti tanar si la urma urmei nu e mare diferenta intre 25, 30 sau 40 nu e cea mai potrivita. Important e sa accepti ceea ce esti si unde ai ajuns. Sa te ingrijesti mai mult , pentru ca indeferent de varsta mare diferenta o face starea fiecaruia de sanatate.

Andropauza, menopauza sunt doar niste etape obligatorii prin care vrem, nu vrem trebuie sa trecem cu totii. Nu trebuie sa ne gandim la acestea ca la niste boli. Poti trai frumos si decent chiar daca nu mai esti "zmeul" de altadata, sau daca in urma ta nu se mai aud de mult fluieraturi admirative. Cred ca fiecare trebuie sa-si infrunte destinul peste orice prag al oricarei varste, pentru ca trecerea fiecarui an ne face mai intelepti, nu-i asa?

[ileana]

Eu cred ca la barbati e mai acuta aceasta criza a varstei mijlocii. Cate femei ati vazut sa calce stramb si sa isi paraseasca familia ptr o aventura pe care o cred de viitor?!

Exista doua tipuri des intalnite de amorezi. Primul este barbatul aflat in plina criza a varstei mijlocii. Daca tu esti ocupata incercand sa fii o mama perfecta sau sa iti construiesti o cariera, el isi petrece timpul cladindu-si un univers. Ca femeie ocupata cred ca percep mai greu greutatile vietii unui barbat. El trebuie sa isi intretina familia pentru tot restul vietii, ceea ce inseamna compromisuri si renuntari, mai ales la visele tineretii. Simte ca s-a metamorfozat in ceea ce nu si-a dorit niciodata - o furnica oarecare din musuroi. Din nefericire, nu se mai poate opri, pentru ca familia are nevoie de bani in permanenta si nu isi poate permite sa sacrifice bunastarea familei pentru ca sa "exploreze noi teritorii si frontiere" (asta in cazul in care este un tip responsabil). Chiar daca nu toti barbatii au aventuri extraconjugale, toti inteleg motivele determinante. Totul pare o capcana, viata este doar rutina, iar o alta femeie naste sentimente si comportamente de mult uitate.

Multi barbati nu se simt in stare sa discute despre sentimente sau partea spirituala a vietii lor. In loc sa incerce sa isi continue viata in ciudat programului schimbat al sotiei (sau a noilor ei preocupari), acestia se concentreaza asupra sentimentului ca ceva lipseste din viata lor. Acesta ar putea fi motivul cel mai frecvent pentru justificarea unei aventuri extraconjugale: relatia este un exercitiu de orgoliu. Datorita acestui motiv, unui barbat caruia viata i se pare plictisitoare si are o aventura - dar continua sa isi iubeasca sotia cu adevarat - trebuie sa i se acorde o a doua sansa. O data ce un barbat, pus in aceasta situatie, realizeaza ca si-a riscat viata (de cuplu si de familie), e foarte probabil ca sa ii puna foarte repede capat. Majoritatea barbatilor nu urmaresc sa aiba o relatie sau sa isi raneasca sotiile, doar ca lucrurile o iau razna.

 

Barbatul care nu poate spune "nu" e un cu totul alt tip, este cuceritorul in serie. Acesta intalneste o femeie in timp ce are o alta relatie in derulare, iar noua cucerire este absolut uimita cand afla ca o inseala si pe ea. Acest barbat nu se va schimba niciodata, pentru ca nu vrea. Sau nu poate.

Exista barbati casatoriti (sau re-casatoriti), cu copii, care isi inseala nevestele timp de luni de zile. Multi au ocazia sa intalneasca des femei datorita profesiunii lor, iar sotiile nu sunt banuitoare tocmai din acest motiv. Dupa cateva ocazii de socializare, acesti barbati incep un flirt - niciodata nevinovat-, care sfarseste intotdeauna intre asternuturi. Acest tip de barbat nu incearca sa gasesca o explicatie psihologica pentru comportamentul lui; eventual, va da vina pe o familie putin iubitoare si o copilarie in care nu a avut parte de afectiune. Nu se va simti deloc vinovat, plecand de la premiza ca "barbatul e dator sa incerce". Un astfel de barbat este usor de depistat, dar deseori noua femeie din viata lui este convinsa ca il poate schimba, ca o va trata altfel decat pe celelalte. Ei bine, greseste. E greu de acceptat faptul ca unii barbati nu se schimba niciodata, dar oare nu ar trebui sa fie tratati ca pe orice alt tip de escroc? In mod cert nu ti-ai dori o relatie cu un hot sau un infractor. Atunci de ce sa ai o relatie cu cineva care te-ar insela in mod constant?

[sebian]

)"> Cum le zici matale, soro...si totusi, cineva trebuie sa ne tolereze si pe noi, nu?

Edited August 8, 2006 by Sebian

[ticolino]

Crizele "varstei mijlocii" cred ca sunt o realitate.

Si nu le vad ca avand legatura cu "maturizarea" neaparat (apropo termenul "maturizare" mi se pare cam relativ), ci cu ratarea viselor din copilarie.

 

Ajungi sa muncesti ca sa traiesti, dar fara sa traiesti de fapt.

Iti iei un credit pt locuinta - muncesti mai mult sa-ti poti permite, iti iei masina - muncesti si mai mult, faci un copil - muncesti si mai mult ca ai nevoie si de mai multi bani, si tot asa esti prins intr-un carusel in care iti sacrifici idealurile tineretii ca sa fii in "rand cu lumea". Caruselul se invarte din ce in ce mai repede, orizontul devinde incetosat, nu mai stii de unde vii si unde te duci, vezi doar scaunele din carusel si ceilalalti oameni care le ocupa.

 

Si la un moment dat, printr-un accident, prinzi o frantura din lumea exterioara, care iti desteapta niste amintiri, pe care le crezusesi de mult pierdute. Incepi sa-ti pui intrebari, incepi sa realizezi unde te afli si ca poti sari din carusel. Unii sar, si aterizeaza dupa cum au norocul. In picioare, pe burta, etc. Unii (majoritatea) sar singuri, altii de mana cu partenerul de viata. Altii au norocul sa-i traga altcineva dupa ei. Altii raman in carusel si-si duc viata la fel, raman doar cu eterna intrebare "ce-ar fi fost daca".

[Lapona Antigel]

Datorita acestui motiv, unui barbat caruia viata i se pare plictisitoare si are o aventura - dar continua sa isi iubeasca sotia cu adevarat - trebuie sa i se acorde o a doua sansa. O data ce un barbat, pus in aceasta situatie, realizeaza ca si-a riscat viata (de cuplu si de familie), e foarte probabil ca sa ii puna foarte repede capat. Majoritatea barbatilor nu urmaresc sa aiba o relatie sau sa isi raneasca sotiile, doar ca lucrurile o iau razna.

 

 

Niciodata n-am inteles de ce infidelitatea barbatilor e mai pardonabila. Dati vina pe varsta mea daca vreti, parerea mea fiind ca cineva trebuie sa fie intr-o stare de plictiseala cronica pentru a se apuca sa insele la intamplare din motivul asta. Ceea ce mi se pare o lasitate in loc sa incerce sa rezolve problema. Infidelitatea, pentru mine, n-are scuza nici la femei, nici la barbati. Cu atat mai mult cu cat se petrece la o varsta mai inainta. Nu poti pretinde ca iubesti pe cineva daca-l inseli din simplul motiv ca pana la actul in sine e ceva cale, nu se intampla din senin, mai ales daca se intampla de mai mult ori. Cineva a zis ca omul nu este decat un animal social, deci departe de om monogamia. Pacat de cei ce se erijeaza in postura unor astfel de animale.

Edited August 8, 2006 by Lapona Antigel

[mr_]

Pentru experientele extraconjugale aparute dupa o anumita varsta s-ar putea sa existe o explicatie mult mai simpla, fara nimic filozofic sau psihiatric.

Omul s-ar putea sa nu fie o dihanie monogama din constructie, ca ratele sau unele maimute. Casatoria s-a inventat cand speranta de viata era 40 ani, iar o casnicie dura deci in jur de 20 ani. Acum speranta de viata s-a dublat iar durata unei casnicii ar trebui sa fie de 3 ori mai mare... e normal ca o invetie conceputa sa tina 20 ani sa inceapa sa scartie dupa 25.

 

PS

@Ileana

Daca sunt mai putine femei decat barbati care au aventuri extraconjugale, atunci inseamna ca au mai multe Prin definitie, pentru o aventura extraconjugala e nevoie de minim o femeie Excludem aventurile gay sau relatiile tip columbeanu, pentru ca sunt totusi exceptii.

[ileana]

Lapona, nu iti stim varsta, dar presupunem ca nu e in jurul varstei de 40 de ani. Iti doresc sa nu treci, cand vei ajunge la aceasta varsta, prin situatia de a a ierta un pas gresit al celui de langa tine. Daca se va intampla totusi, mai vorbim la varsta respectiva. Nu cred ca vei fi la fel de nemiloasa, dupa ceva ani de convietuire cu cel ce se vrea iertat.

[Lapona Antigel]

De-aia am si zis sa dati vina pe varsta mea. Insa nu poate sa-mi spuna nimeni ca nu stie ca-l va rani pe cel de langa el daca il inseala. Inteleg ca un om sa-si doreasca altceva, dar pur si simplu e necinstit, tocmai din aceasta cauza majoritatea se ascund. Dupa cum zici, sper sa nu ajung la 40 de ani si sa mi se dea sansa de a-l ierta pe cel de langa mine pentru ca m-a inselat.

[mr_]

@Lapona_antigel

Mie fidelitatea in sine nu mi se pare o virtute nici la femei nici la barbati. Daca esti urat si prost si fara imaginatie esti aproape sigur si fidel, vrand-nevrand, insa asta nu te face mai breaz.

 

 

Exista o chestie de psihologie feminina care imi scapa. Foarte multe femei (nu ma refer la cele sofisticate de pe forumul asta) prefera un barabt urat prost dar fidel. Mai degraba inghit bataia decat infidelitatea. Le pasa mai mult de ce le face altora decat de ce le face lor...Asta m-a depasit dintotdeauna.

[Lapona Antigel]

N-am zis ca e o virtute. Cine zice ca un barbat fidel e prost sau invers? Eu prefer sa nu inghit nici una nici alta. In optimismul meu cred ca mai sunt si barbati buni (a nu se citi "prosti" ) pe lumea asta. Ce zici?

Edited August 8, 2006 by Lapona Antigel

[tolin]

Cine zice ca un barbat fidel e prost?

Eu.