Lansarea Lansarii

[Satori]

Locul: ca de obicei

Seminte: aduce Obi ceva, mai adaugam si noi

Sucuri: fiecare de la celalalt

Prezenta obligatorie!

 

Partea noua: aduceti banii de acasa, a venit cartea. Maine o lanseaza oficial, cu coperti mai m'stoace si litere in plus. Joi o luam calda, cu autograf!

[elprypas]

Deci de pe acum ma trec ca prezent nu pot sa ratez asa ceva

[lupulnebun]

In sfarsit s-ar putea sa ajung si eu.

[Abram Burel]

Stiu ca nu conteaza, dar ca sa fiu pregatit: un pret?!

[Alezz]

Parca era 20 de lei...

[elprypas]

La ora 2:55 subsemnatul a ajuns intreg si nevatamat la destinatie cu cateva mici peripetii

Felicitari Obi si multa bafta in continuare.

A fost o placere deosebita sa fiu dinnou printre voi.

 

Pana la urmatoare revedere toate cele bune si sa auzim numai de bine

[Obi_wan_Kenobi]

Ieri seară, nici frigul şi nici respectivul Sfânt nu au reuşit să ţină omuleţii prin case.

Se făcea către ora 20:00 când am ajuns în cea mai renumită (cel puţin pentru noi, he-he!) parcare de la Polivalentă şi aproape abia de-am prins un loc la umbră! Nu aveam spaţiu, fraţi întru forum şi de alte etnii! Sub formă de piftii umane cu greu am reuşit să număr pe următorii şi, acum, o să-i înşiruiesc cu liniuţe, ca să vă fie mai uşor să-i cuprindeţi cu privirea şi să nu greşiţi la numărătoare:

1. Amy;

2. Methoada;

3. Methodu';

4. Pripasu' cu "igrec" de Braşov.

Eeeee? Mi-am făcut loc printre ei, am purces la împărţit de cărticele deosebite, he-he, concomitent cu descătuşarea unei pungi de seminţe şi a unui suc.

 

Dintr-un Cielo cu antenă de satelit (era al Elprypasului) se auzeau adevărăciuni de când era Iris în vână maximă, adică "Trenul fără naş", "Pe ape" şi suratele lor de pe albumul-legendă de acum câţiva zeci de ani. Ăi mai "cu experienţă" ştiu despre ce vorbesc. Da' uite că şi la ăştia mai înmuguriţi, aşa, ca Elprypas (exemplu aleator) prinde bine! Mulţumiri concitadinului Tolinului şi Clazului pentru sponzorizarea cu ţigarillos americanos numero 8!

 

Având o mare ceaţă legată de eşapament şi un zgomot de împingător de barje pe Dunăre, BogdanG a nimerit în mijlocul nostru cu vestitu-i tractor de Golf XXX, de când fusese el înţărcat. Bogdan, adică. Fiind proprietatea lui tac-su, cică a fost nevoit să-l bată pe bătrân la skandenberg (coniacu' ăla albanez) ca să poată veni la întâlnire cu respectivul agregat agricol. L-am aşteptat vreun sfert de oră până şi-a pus pe el, întocmai ca baba Dochia, 2 de geci, 3 tricouri, 2 hanorace, vreo 3 căciuli, două glugi, izmene vreo 3 perechi, încununând totul cu două perechi de blugi. Nu vă gândiţi, este acelaşi Bogdănel cu Ciucurel, nedorind să lase neam căciuliţa titicacaneză care l-a făcut celebru. Abia a ieşit din chestia bubuitoare, pentru că tonele de ţoale pe care le aruncase pe el îi crescuseră nu numai greutatea ci şi volumul.

 

Număram gradele pe mâna stângă, şi-mi mai rămăseseră vreo două degete, când apare cu nervii pe el un Espero alb, care se opreşte la câteva palme de Matizacul meu. Era să m-arunc peste ăla de la volan, da' a fost mai rapid tipu', a descălecat şi de cum a ajuns în mijlocul nostru, a început să recite: "Eu nu intru, eu nu postez, eu nu mă bag, eu nu sunt, eu doar citesc!" Uat dă fac? Hu ar iu, tătuţule? Îl invit, în spiritul întâlnirilor noastre, să se-nfigă într-o sămânţă (de floarea-soarelui, he-he). "Nu vreau!", sosi răspunsul său. Încerc să-l îmbii cu niscaiva suc. "Nu beau!", veniră cuvintele lui. Începusem să cred că e ca-n bancul ăla cu ciufutu'. Dacă nu-l ştiţi, o să vi-l spun. Oricum, tipul părea destul de hotărât în convingerea lui de "nebăgător" absolut în orice îl înconjura la momentul acela. Concluzia noastră a fost că este exact precum ouăle vis-a-vis de organul erectil: participă, da' nu se bagă!

 

După ce s-a lămurit cam care-o fi treaba cu faptul că nu mai are indicaţie de combustibil (du-o, bă, la service!) şi faptul că sistemul de indicare de la Espero e oarecum diferit faţă de cel de la Matiz (nu cred, bă, dă-o dreacu'!), am trecut la încercarea de a-i afla numele. După două tentative personale eşuate, a trecut Ciucurică la aparat şi l-a întrebat mieros: "Tu cine dreacu' eşti, bă, că nu te-am mai văzut?!" A urmat poezia negării cu nu mănânc, nu intru, nu, vreau, nu f*t, după care a rostit şi un nume din care n-am înţeles mai nimic. Ciucurilă se uita la el de parcă văzuse un poliţai de la Udrişte că-i aduce talonu' reţinut cu ceva vreme în urmă. "Cum, bă?", se exprimă Ciucurici, iar la fiecare răspuns al ăluia, dădea propria lui interpretare "Dum-Dum? Bul-Bul? Kum-Kum?" "Dum-Diuc!", îşi ţuguie finalmente buzele purtătorul de albeaţă esperoniană. Ne-a explicat pe litere cam care-i treaba cu nick-ul lui, că nu ne prindeam, zău. Uite, să vă zic şi vouă: Doom Duke! Eeee? Vedeţi ce se întâmplă dacă vă lăsaţi prea mult copiii la calculator?

 

Se produce un moment de intimitate şi vinde Diucul la mine, cu misteru' pe el cât Delta Gangelui, mă ia deoparte şi-mi lansează întrebarea: "Auzi, da' cărţile astea ale tale au şi detalii tehnice, nu?" "Cum să nu, tătuţule!", am răspuns fără să mişc o pleoapă. "Uite," zic şi iau la întâmplare o carte din portbagaj. "Asta are detaliile tehnice ale Ilenei. Asta," fac eu serios şi mai iau una, "are ce conţine Xena, astalaltă e cu prietenul tuturor, Zalmoxis, şi, în general, cu cine mai vrei tu, cu tot cu scheme de utilizare şi preferinţe culinare!" Acuma, dacă vrei tehnici adevărate, ai vreo două variante:

a) faci rost mătăluţă de cartea tehnică sau alte manuale de întrebări şi răspunsuri de pe la posesorii de Expero (şi, că ai fost simpatic, îţi dau un pont: Vaxxi!);

b) iei matale legătura cu nen-tu Tolin şi alţii ca el, mari maeştri în desluşitul tainelor automobilelor.

Bine?

 

Am mai făcut mărunţel din buze şi din picioruşe, Methodu', desprins, parcă, din Prison Break, se făcea că se dă la Methoada, asta se făcea că nu ştie despre ce-i vorba (aiurea, era şemecheră, ştia ce-o aşteaptă după întâlnirea din parcare, he-he!), Ami se gândea la zile mai bune şi mai calde, când peste noi năvăleşte cu xenoane mii şi stele făclii, fun-ul, ăăăă... pardon, FAN-ul întâlnirilor cu profil preponderent auto, Satori. Acuma a văzut şi ochiu' subsemnatului că respectivul personaj este posesorul unei superbe, da' chiar superbe Honda Civic, de culoare nedefinită pentru lucşii (he-he, cum sună! Luc-şii!) care circulau prin atmosferă la ora aceea. Cred că, dacă nu mă înşel prea tare, era un roşu? Oricum, maşinuca arată belea şi este în topul preferinţelor mele! Numa' că, bănuţu' e cam vast ca preţ.

 

Revenind la gânduri mai bune, he-he, cred că pot să-l asociez pe Vaxxi cu acest moment al naraţiunii. Plin de voioşia-i caracteristică, a împărţit zâmbete şi mânuţe de salut la adunare şi s-a trecut "again" la împărţitul de cărticele minunate şi autografe personalizate sau nu (astea "sau nu" au fost la cerere). În acest sens, desăvârşitul personaj a reprezentat şi sursa de lumină din interiorul portbagajului Matizacului personal atunci când s-au făcut împărţelile literare. Era cam moale chestia ploieşteanului, da' era ascultătoare, tătuţilor, c-o lua puţin la plame şi imediat îşi revenea în simţiri. Hai că v-am pus un pic pe gânduri, no? Ca să nu rămâneţi anclanşaţi pe dilemă, vă zic că era vorba de o lanternă cu leduri. Şi că adusei vorba, Vaxxi, să ştii că a rămas la Ciuciurete lanterna ta. Sper că ai recuperat-o!

 

A reapărut în cadrul nen-tu Dum-Diuc şi, cu ochii lipiţi de Experoul prahovean, l-a rugat pe Vaxxi să-i picure şi lui niscaiva lumină prin căpşorul plin de jocuri pc. În acest sens s-a trecut la efectuarea turului de test cu maşina Diucului, apoi, din ce-am observat de departe, au trecut la concurs de sărituri pe capotă. Urmează un dialog între o mână de personaje, ca într-o mică piesă de teatru:

Vaxxi, scărpinându-se în barbă: A mea nu face aşa!

Elprypas: Nici a mea!

Method, venit de la Constanţa cu microbuzu' de călători în comun, referindu-se la Methoada, cred: Nici a mea!

Satori, calculând: Are arcuri slabe!

Diuc, suspinând: Nu mai are amortizoare!

Satori, vesel: E naşpa!

Vaxxi, fericit că a lui e verde (nu ... aia, nici lanterna, ci maşina): E naşpa şi culoarea!

BogdanG, zis Ciucuraşu' Diesel, incisiv: Şi e lovită pe stânga, ce dracu' ai făcut cu ea, ai vrut să îndrepţi pereţii la bloc?

Method, împăciutor, dar nevorbind de maşina Diucului: Dă-o cât mai poţi!

 

A câştigat cel care a reuşit, prin balans, să apropie baia de ulei de betonul nemuritor şi rece.

Pepinno s-a făcut simţit bine la prezenţă în primul rând că era îmbrăcat cel mai subţire din întreaga adunare şi nici că-i păsa de gradele aflate în continuă scădere. A mai aruncat vreo două trei vorbe de bine despre respectivul Reno Bicorp ("al dreacu' coşciug", "să-mi bag p*la-n ea!") după care a intrat pe felie moto cu Satori şi un neavenit (Ciucurentele Diesel), discutând despre costumaţii, căşti şi faptul că dacă plouă, toată apa de pe şa se scurge drept în gaura torsului, he-he!

 

Maestra Nopţilor Absolute, Ileana cea olteniţeană, a înfruntat frigul şi s-a arătat în cerculetele nostru în jurul orei... nouă şi ceva? După nici câteva minute (muoamă, ce precis sunt!) s-a lăsat făcut vizibil Vio.p cu kindergardenu'. De această dată nu a mai venit cu suma de gagicuţe la sacoşă, ci cu doi vajnici liceeni, cu frezele în priză, care păreau a se şti de mai multă vreme cu Regina Nopţii. Am strâns şi mai mult cercul, asta datorită Ilenei, care s-a "împipotat" la gaşca lui Vio şi le-a amintit că ar fi bine să mai pună mâna şi pe-o carte, măcar una despre întâlnirile Daewoo şi Chevy, he-he! A avut succes la Vio.

 

Stephanel Clorofilel, aproape că nu s-a făcut remarcat, el trecând printre noi precum umbra lunii la eclipsa de soare. A venit, a salutat populaţia, a tremurat 3 minute şi s-a retras către femeile care-l aşteptau cu braţele şi picioarele deschise. Credeam noi... Spera el...

Nen-tu Totti, na (e un joc de cuvinte, v-aţi prins?), om cu greutate acuma, a reuşit să-şi păcălească minunata consoartă să stea cu juniorul strângător de ursuleţi pe nu ştiu ce site-uri de copii celebri, şi a năvălit printre noi pe la 10:00, cred. Nu mai ştiu pe cine a luat o tură cu Kalosu', pentru că la cât de mulţi eram, nu am văzut bine, he-he! Citez: "Bine că am luat cartea ta, să am ce citi când nu m-o lăsa ăsta mic să dorm! Azi noapte a avut chef de joacă şi am băgat de la 2:00 la 4:00! La 9:00 aveam şedinţă (că şi ăsta e cu foncţie, n.a.) şi eram teleghidat, frate!".

Menţionez că ceaiul cu rom, produs personal, s-a terminat în nu mai mult de 5 minuţele.

 

Xena a apărut ca un spectru, fraţilor, subţire, tremurândă, cu volumul dat pe minim şi având un tremurat profesional, ca să zic aşa. Nu pot să vă povestesc că, din cauza rujului de brrruze, care nu se dorea a fi nimicit în uniformitate şi strălucire, căpătase un stil de-a dreptul sexual, pardon, senzual, de a intromisiona sămânţa (da, spre dezamăgirea unora, tot de floarea-soarelui e vorba, na!) în guriţa-i. "Nu ai ceva fierbinte pentru mine?", a gângurit ea precum un bebe ce caută ţâţa. Se referea la ceai, ho! Ce săriţi aşa? Evident, i-am dat termosu' la mirosit, că ceaiu', cum vă povesteam, era istorie. După fix două seminţe, a început cu placa deja ştiută, aia cu interiorul. Nu a mai durat mult şi o mare parte din gaşcă s-a dus către mese şi scaune de bar.

Paradoxal, ca să vezi cum se schimbă lumea, lui Ciucurilă nu-i era foame. Eu cred că băgase adevărat la jgheab înainte de a veni la întâlnire, nu venea el nealimentat şi să mai fie şi frig afară, no?

 

Nu se făcuse zece jumate când rămăsese parcarea goală. Am leşinat de râs la ce mi-a povestit Ileana, la despărţire, despre cum a pornit ea maşina din telecomandă şi, nefiind în viteză, iar frâna de mână era în ziua ei liberă, respectivul ca şi-a luat avânt drept în maşina Sanepidului, he-he! Adevărată Ilenuca noastră, zău aşa!

Cre' că n-am sărit pe nimeni, iar dacă s-a produs treaba asta, mă va scuza, sper, pentru că frigul mi-a strâns rău memoria şi vezica, totodată.

Acestea fiind zise, vă mai înfăţişez nişte rânduri spre citire, care sper să vă încânte tot cam atât de mult ca şi cele de pe hârtie.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi participare şi vă doresc un weekend minunat!

 

PS: "Rispect" pentru Ileana (Olteniţa), Method (Constanţa), Elprypas (Braşov) şi Vaxxi (Ploieşti)!

Edited November 9, 2007 by Obi_wan_Kenobi