Jump to content

Intalnire Bucuresti


Recommended Posts

Prezent ! Vroiam si io sa fac ceai  <img src= )"> da' n-am cum sa ajung cu el cald, din pacate ... decat daca gasesc fierbator trifazat in parcare. Asa ca vin. Fara ceai. Masina e murdara, dar nu vreau sa ploua :D

Link to comment

Bogdane daca nu aveam drum incolo mai mult ca sigur stateam linistit dar maine dimineata la prima ora trebuie sa fiu la bucuresti :P De data asta prefer pastele. Inca nu este nimic batut in cuie mai sunt ceva ore si o droaie de motive sa se schimbe planurile

Link to comment

Rusinica breee :D Sunt in parcare, cu laptop + net mobil. Ploua. 1 ora de la Petromul de pe Splaiul Independentei pana in parcare, rezonabil. Si mi-e foame :) )

Link to comment

Se termina si intalnirea asta, l-am condus pe Elprypas pina la Aviatorilor sa fim siguri ca paraseste Bucurestiul iar pe Vaxxi l-am pierdut pe drum  <img src= )">

 

@OBI data viitoare nu mai stau langa tine la masa ca mi-a intrat pizza aia cu noduri :(

Link to comment

Imi pare rau pt tine Bogdane se vedea pe fata ta ca nu prea iti pica bine pizza.

Data viitoare cand o sa mai fie aduceti`mi aminte sa nu mai iau paste,

Intr`un final am ajuns si eu in brasov la 3:00 dupa un drift neintentionat, o sperietura zdravana si o vizita scurta pe cantul santului plin de zapada, la 10 km de brasov, deeee daca m`o gadilat si am vrut sa ma bag in depasire... Masina este intreaga si in perfecta stare de functionare, ba chiar mai buna decat la ora cand am ajuns la bucuresti, si`au facut efectul bujiile schimbate la lumina de Xenon ale lui Satori si mai apoi al lui Sharpe. Cat despre mine intreg si nevatamat.

Link to comment

Motto: "Plouă, plouă, plouă,

Vreme de beţie

Şi s-asculţi pustiul,

Ce melancolie!"

 

Eeeee, cam asta ar fi vrut să zică şi Bacovia despre parcarea noastră cea de toate joile... Ca să nu ne lăsăm antrenaţi de niscaiva melancolii, nedorite înainte de uichend, hai să vă mai zic vreo două vorbe. Pentru cei interesaţi, adică...

După ce am scăpat de nu m-am înecat de valul de apa maro pe care un "gipan" a aruncatţo peste Matizache, am ajuns pe la 20:12 fix în minunatul, legendarul, dar nu mai puţin celebrul loc de întâlnire al membrilor noştri din Bucureşti cu membrul nostru din Ploieşti (Vaxxi), cel din Braşov (The Praipăs) şi ăl mai celebru la fes, cel din Kitilla (Bogdan cel cu punctul G), he-he! Nu, nu vă faceţi idei că parcarea era goală! Nu! Ea era plină ochi cu Vaxxi, NFS şi, mai ales, cu Alx. Acesta din urmă, datorită gabaritului aflat în continuă urcare (la cântar) şi a parpalacului negru aruncat peste impunătoru-i fizic, aducea bine de tot cu un popă veniţi să-i spovedeacă la păcate pe ăştilalţi doi. Cam aşa arăta de la distanţă, da' m-am prins numaidecât că e un "falş" grosolan, deoarece nu avea busuiocu' la vedere, ci ascuns adânc în întunecimea hainelor sale.

 

Am joncţionat cu numeroasa grupare şi am schimbat ceva impresii despre noile apariţii editoriale sau cele care vor să vină, he-he!

Abia ce-am epuizat subiectul despre literatură, că Alx-u' a început să-şi simtă stomăcelu' sinthger şi gol, totodată. "Bă, nu vreţi, bă, să mergem să băgăm ceva pe «mauţi» (guri, adică) pe undeva, pe unde ştiţi voi?" "Cam ce ţi-ar dori burticelu' de sub cioculeţ?", îl cercetă grijuliu Nefeseu'. "O piţă, o ceva acolo, să simt că-mi lucrează muşchii masticatori, că sunt în repaus de vreo două ore şi îi simt, aşa, amorţiţi!" Au început amândoi, şi Vaxxi, şi Tata lu' Gălbinare (Matizacul nefesist) să-i înşiruiască o sumă de produse culinare: piţa, spaghetti, piţa, spaghetii şi tot aşa de cîteva ori, de rămăsese Aleicsu' fără salivă în glandă. A făcut câte un "v" mic în dreptul fiecărui produs enumerat şi... Ei bine, fraţilor, n-am avut încotro şi m-am dus cu ei unde o tot trăgea aţa pe Xena, la căldură şi umezeală! Păi, ce dracu' să fac, dacă era parcarea plină ochi??? Şi deja trecuse de opt jumate! Aşaaaa...

 

Am ajuns la locul de împricinare, n-am avut şansa ca să ne aşezăm unde-am fi dorit, că era o adunare de scaune goale pe lângă o masă luuungă, alături de un CC, în sensul că erau vreo zece gagici în jurul unei mese rotunde foarte, care fumau şi sporovăiau de-ale lor, de la club, he-he! Moamă, ce rău am fost!

Ni se oferă o masă-n spaţiu de către un nene atât de opărit în atitudinea lui, de credeam că e proprietarul pomilor care creşteau aiurea prin local şi ne punem pe citit meniuri. Na!, ce să zic, localu' e drăguţel, recunosc, da'... În sfârşit!

S-apucă Vaxxi de ia un meniu, se încruntă la vreo două soiuri de piţa şi conchide cu NFS să facă una pe din două, că-i creştea consumu' dacă mânca una-ntreagă. Consumu' la Expero, adică. În fine, a mai negociat cu NFS pe marginea titlurilor din albumul culinar şi au reuşit să comande singurul tip de piţă care-i lipsea lu' Greţii (chelneru' cu pricina) din lista. "Nu vrei tacâmuri, aşa-i?", se făcu Vaxxi către NFS, cu tonul şi fizionomia că n-ar accepta un refuz. "Păi, cine mai mănâncă piţa cu tacâmuri în ziua de azi?", a aprobat instant purtătoru' de Santa Fe.

 

Aleicsu', că-l scăpasem din vedere, ia şi el un meniu, îl aşază tacticos pe coteţ (burtica personală) şi se decide asupra lu' "funghi i polo", unde respectivul cuvânt care rimează cu organul nostru procreator, ar cam însemna "cocoşel" pentru ăi cu săgeată şi "păsărică" pentru cele cu cruce. Am fost prea subtil? De "funghi" ştiţi cu toţi, e o chestie moldovenească.

Se termină de comandat şi apare tanti Ami, anunţându-ne că Praipăsu' vine şi el la întâlnire, cu mari speranţe de a ajunge în seara respectivă, datorită traficului "lejer" de pe linia Băneasa - Piaţa Victoriei.

Am mai sporovăit despre lună, stele şi au apărut piţeleee... Ăştia doi, cu tandemu' la haleală, făcuseră o alegere bună, că a lor era mai arsă, mai curată şi uscată. A lui Alx, în schimb, era o chestie... O chestie, na! S-au apucat de îmbucit, de îmbucat, pardon, dar Alx nu putea defel să-şi intromisioneze în cavitate un triunghi de compoziţie fără ca măcar jumătate din el să nu fie învins de gravitaţie şi să rămănâ pe farfurie. Subit, cel cu înfăţişare de sobor s-a trezit la realitate: "Bă, da' ăsta (chelnerică de Cambridge, adică) nu aduce tacâmuri, că io nu pot să halesc chestia asta care aduce a piftie mixată cu mîncărica de bame!" A urmat un râs general urmărindu-l pe bravul nostru coleg cum încerca să-şi intromisioneze bucata scurgătoare în guriţă. În momentul când s-a văzut cu tacâmuri, a început explorarea după ceea ce denumea cuvântul macaronar "polo". "Iote, bă", făcu el cătra mine după îndelungi explorări pe tărâmul farfuriei, "«fungii» d-ăsta e peste tot, da' «polo», p*la!" Concluzia a fost unanimă: "polo" reprezenta exact expresia românească ce defineşte, uneori, "nimicul".

 

Satori s-a remarcat la prezenţă cu ceva timp înaintea Pripasului şi a familiei în continuă creştere demografică, Pep. Capu' la familia amintită a intrat degrabă în conversaţii de factură auto cu Satori şi NFS, deopotrivă cu datul berii pe esofag.

Nu s-a scurs prea multă bere pe gâtul Pepului, că cine credeţi că-mi venea precum un spălător ambulant de parbrize pe vreme ploioasă? Eeeexact! Era Ciucurete, fraţilor, cu uniforma-i caracteristică: pantaloni de trening matlasaţi, o bucată de plapumă, care-i ţinea loc şi de geacă şi, precum bomboana pe colivă, nelipsiţii ciucuraşi ataşaţi la legendarul, de-acum, căciulete din generaţia Maya. De cum a venit, Căciulente s-a pus pe studiat meniul, că na!, doar d-aia venise, nu? S-a decis asupra unei piţe cu "dă toate, bă", asistată de un espresso şi o limonadă cu uşoare urme de lămâie, suptă printr-un pai lovit de cicloanele din satele dâmboviţene. L-am remarcat pe Greţii, chelnerul, că se uita ciudat la Bogdănete, noi credeam că e doar o părere, dar nu! Ostilitatea ospătarului s-a produs în fapt în momentul când singurul nostru coleg cu mai mult de un ciucure a început să-l frece p-ăla la comenzi: "Mai vreau o limonadă!", "Da' tacâmuri nu ai?", "O scrumieră mai mare, se poate?" etc. Apogeul a fost atins în momentul când, aflat pe la jumătatea procesului de finalizare a piţei, Zulufel s-a apucat să-i mai ceară şi, redau textual, "doo şerveţele". Sătul, probabil, de intervenţiile forumistui nostru, precum şi de aspectul său de lumea a IV-a, chelnerică a făcut o grimasă, s-a aruncat într-un dulap şi a revenit de-acolo cu un pahet întreg de şerveţele pe care i l-a pasat elegant, dar profesionist, între ochii Bogdanului. "Na! Să nu mă mai f*uţi atâta la cap!", părea să spună faţa lui Greţii în momentul când ne-a părăsit, aproape definitiv, pentru o perioadă.

 

Alx, sătul de cât mastica Zulufică pe lângă el şi, probabil, nefăcându-şi norma de umplere stomacală, a mai dat o comandă, la alt ospătar, că ăla al lui Bogdan se dusese la un psiholog de prin bucătărie. De data asta a cerut nişte spaghetii cu nişte treburi, sperând, în sinea lui, că va avea mai mult succes decât cu piţa care se întindea ca fileu' de tenis. A cerut din start tacâmuri, care s-au dovedit a fi inutile, pentru că respectivele macaroane cu siluetă fină, nu se rulau de nici o culoare în lingură. I-am oferit, în bunătatea mea, un şfic din dotarea Matizacului personal, ca să le convingă în dimensiuni şi să poată fi îngurgitate în siguranţă.

Bogdănel cu căciula-n G, era gata-gata să fie ajutat să-şi toarne în limoanadă în loc de zahăr lichid, niscaiva ulei de măsline dintr-o olivieră uitată pe masă. S-a prins de manevră, al boalii, pentru că are olfacţia apropiată de cea a unui ogar afgan, nu numai înfăţişarea.

ZLI a sosit lipit de geamuri, fapt ce l-a nedumerit pe Alx: "Bă, cine dracu' e copilu' străzii de se hlizeşte pe fereastră şi pe cine cunoaşte dintre voi?" S-a liniştit pe dată cînd ZLI s-a apucat să ne arate poze cu minunata-i odraslă. Să-ţi trăiască, bre!

 

Xena, cea care nu se simte bine fără "cald" şi "înăuntru" sau fără a fi "cald înăuntru", nu ştiu exact, de cum s-a ivit a cerut o chestie pe care Greţii nu o avea pe lista de bucate. S-a rezumat atunci la un ceai. La întrebarea colegei noastre "Da' ce ceaiuri aveţi?", un alt nene a răsărit lângă ea cu o cănuţa cu apă fiartă, o ceşcuţă cu miere şi un ditamai cutioiu' de legat de gât, precum vânzătorii ambulanţi la meciurile de oină americană, doldora cu pliculeţe cu ceai. Văzând nehotărârea cu care războinica îşi plimba degetuţele peste vastul sortiment de pliculeţe, Alx s-a exprimat "inspirat": "Hă-hă! Îţi trebuie un papagal, ca ăla de-ţi alege horoscopu', ca să iei şi tu un pliculete de ceai!". Acordat pe spusele corpolentului nostru coleg, NFS a dat-o decisiv în eter: "Păi, de ce nu alegi tu unul, ha-ha!". Ne-am îndoit pe mese de râs!

Au urmat sumedenii de alte poante pe care, din lipsă de PDA-uri şi alte gadgeturi cu care comesenii mei erau înzestraţi, nu le-am reţinut.

Sosirea bărbosului Draco, a generat o sumedenie de întrebări la care nu le găseam răspunsul. "Bă, azi dimineaţă, aveam vreo 400 de atacuri!", făcea Draco la NFS. "Ce vorbeşti, bă? Eşti tătuţ!", rostiră deodată Vaxxi şi NFS. Îi tot dădeau cu atacuri înainte şi nu mă prindeam la ce bancă sau mai ştiu eu ce firmă de pensii lucrează Draco de e aşa de atacat. "Ce atacuri?", fac eu nevinovat în neştiinţa mea. "Raibs!", i-am auzit articulând, deopotrivă, pe Pripas şi NFS. Am lăsat-o cum a picat, să nu cumva să creez o impresie greşită. BogdanG m-a lămurit în şoaptă că e vorba de nu ştiu ce joculete pe internet, de-i loveşte p-ăştia de generaţia Counter Strike, dar şi pe cei care încep să albească la pilozităţi de tot felul.

 

Muzica de blănăreală care ne-a însoţit pe tot parcursul consumului de produse m-a inspirat să mă dau un pic la Ciucurel, "femeia" oficială lui Sharpe. Al dreacu' purtător de dioptrii (Sharpe), cre' că are niscaiva conexiuni telepatice cu ciucuraşii bogdangeşti, pentru că imediat l-a sunat şi, prin intermediul "prietenei", m-a blagoslovit cu ameniţări de ruperi de planetare şi spart de faruri. Şi nu era vorba de Matizul meu, he-he!

Ami i-a năucit pe mai toţi forumiştii prezenţi cu o înregistrare pe telefonul personal, sub formă de empetrei, "un f*tai de hamsteri", zicea ea, da' pe noi ne-a dus gândul că şi-a înregistrat o noapte fierbinte, pe care a derulat-o apoi cu viteză mare. A râs cu hohote şi, parcă, s-a şi înroşit puţin, de unde am dedus că nu eram deloc departe de adevăr. Oricum, succesul respectivei "sonerii" a avut mare priză la public pentru că şi-au dorit-o, ca model (pe ea, soneria, he-he!) ZLI, Vaxxi şi încă vreo doi, cred.

Aproape când să bată de unşpe, Xena s-a cărat către zone mult mai calde, bătând spre fierbinţi, iar eu am reuşit să-i conving pe câţiva să ne întoarcem în parcare la o degustare de ceai personal, în amintirea vremurilor trecute.

 

Au ajuns la locul consacrat Ami, BogdanG, Elprypas, Vaxxi, subsemnatul şi Satori. Acolo, am avut surpriza nebănuită de a-l găsi pe Muck Dj, care sosise cu noua achiziţie, un VW Polo mititel şi frumuşel. Şi-a dat bicicleta aia mică de avea motor şi s-a ales cu un leasing şi o rată reziduală substanţială. Ah! Şi cu o maşinetă care l-a făcut pe BogdanG să-i ureze: "Să ai bani de revizii, bă, asta-ţi doresc, hă-hă!.

Sharpe, de cum a sosit, a şi trecut la schimbarea bujiilor de la Cielo Pripasului, că din ce în ce mai uscatu' ăsta din Braşov, nu avea de nici unele, săracu'. Vaxxi, spirit umanitar, i-a oferit spre folosinţă o cheie de bujii, una de zece şi asistenţa farurilor lui Sharpe şi ale lui Satori. Că veni vorba de ultimul, nu pot să mă abţin şi să nu remarc, încă o dată, superbitatea de maşină cu care se "chinuie", Honda aia de Centru Civic, model nou. Excelent arată, frate! Curios lucru, ştiindu-l pe Rastafarian un mare maestru în "operaţii" mai mult sau mai puţin reuşite la maşinile personale şi ale altor neinspiraţi răsăriţi în calea lui, nu ştia cu arată moţoflenderele de-i scuipă apă pe faruri! Ai dracu' japoneji, le-au băgat în nişte cutiuţe de chibrit care ies din bara din faţă şi, după ce aruncă niscaiva apică pe far, se retrag degrabă la locul lor. Discret divais, să dea bolala!

 

Bătălia pe ceaiul personal a fost crâncenă şi nu mult i-a trebuit termorsului până s-a golit de lichid.

În jur de doişpe fără ceva am fost învins de frig şi de entuziasmul colegilor întru şurubăreală la maşina Pripasului şi m-am cărat.

Am remarcat cât de mişto sunt ledurile PĂTRATE pentru poziţii, montate la maşina lui Sharpe, he-he! Sublinierea din fraza precedentă îşi are originile în cuvintele Ciucuretelui: "Fir-ai al dreacu' Sharpe, că de când ţi-ai luat tu leduri pătrate, nu mai mi le cumpără nimeni p-astea rotunde!" "Dă-le şi tu bonus la alea pătrate, ca să-ţi termini ştocul!", râdea Sherpishorul atomic.

Nu-mi mai rămâne decât să vă urez "Să vă fie de bine!" şi "UE plăcut!".

Hai, numai de bine să auzim!

Edited by Obi_wan_Kenobi
Link to comment

Si dovezile bre, dovezile !!

 

Pizza in levitatie si cele 2 servetele auxiliare:

 

15112007_002_.jpg

 

Unde-o fi ala de capsuni ?

 

15112007_003_.jpg

 

'r-ati ai naibii ca nu mai am loc nici sa citesc din cauza voastra !

 

15112007_004_.jpg

 

So happpyyyyyy togeether ...

 

15112007_005_.jpg

 

Unde naiba a cazut bujia aia frate ?

 

15112007_006_.jpg

Link to comment
Guest
This topic is now closed to further replies.
 

×
×
  • Create New...