Craiova Paralizata

[guru]

La multi ani! Este cineva cu masinuta disponibila pentru o eventula prima intalnire in acest an? A mea e total blocata de munti de zapada!

[wallaby]

Poti sa bagi ceva poze, cu zapada?

[Mircea]

De ce, vrei sa te duci la intalnirea de la Craiova? )">

[scorpion]

Daca te racoreste cu ceva , una facuta la mine in curte , intr-un loc in care n-am intrat cu lopata de zapada .

Eu am pierdut telecomanda de la lopata si sint frint de spate , macar am reusit sa dezapezesc o parte din curte si masina .

Guru , ati reusit sa scoateti Jeep-ul din zapada ?

[perfidus]

Nu am lopata asa ca am lasat azi masina sa stea cuminte sub copertina. In fata sunt munti de zapada insurmontabili. La intalnire "pejos" vine cineva?

[RaZoR-07]

Poti sa bagi ceva poze, cu zapada?

 

De ce, vrei sa te duci la intalnirea de la Craiova?

 

Mircea, mi-ai luat vorba din gura. )">

Wallaby, daca vii, fac cinste cu un tur al orasului cu FuriaRosieTurbo. )">

 

Guru, Perfidus si alti doritori de intalniri blocati in nameti: in aceasta seara FuriaRosieTurbo functioneaza in regim de taxi. Telefon, locatie, ora si va iau cu autobuzu` rosu. )">

 

Guru stie de ce... Stiti povestea aia cu "the engine that could"?

[RaZoR-07]

A mea e total blocata de munti de zapada!

De fapt nu erau munti, ci mai degraba niste tundre arctice, o mica Sahara de zapada, vaste intinderi maracaneze pe care zburdau voiase doua ateveuri 4ori4 si un Matiz 3ori2 care le si intrece, ca e vremea rece.

 

Deja mi-am consumat o parte din inspiratia zilnica pe forumul "vecin si pretin" (ala cu litera aia batuta de vant de vine dupa G la catalog). Pana nu termin toata inspiratia si ma apuca expiratia (sau expectoratia) voi incerca sa va pun la curent (doidouazeci) cu cele petrecute in cursul, inaintea si dupa intalnirea nambar oan din 2008 anno domini care este.

Mai intai vestile rele: daca unii credeau ca zapada, gheata, mazga, poleiul, chiciura, lapovita, inghetata, gelateria si alte asemenea boli de sezon vor fi suficiente pentru a-l ingenunchea pe Adevaratul Rege al Magiei Drumurilor Aglomerate din Banie, a.k.a. FuriaRosieTurbo, va spun de pe acum ca s-au inselat.

Dupa ce multpreaieftinele toreadoare de doi anisori si douajdemii de mile romanesti ce-l incaltau pe multprealaudatul susmentionat si-au dovedit ineficienta si indolenta in cursul diminetii, in lupta corp-la-corp cu iarna, subsemnatul imblanzitor de mici cai putere a luat hotararea suprema de a-i schimba ghetutele cu ceva de sezon.

Astfel, am purces pe drumuri incurcate si inzapezite, in unor bocancei masura 155 cu talpa groasa de 65 si cu sireturi R13. Grea sarcina, intr-un mic oras de provincie, fara fabrica de caucioace, dar plin pana la refuz de copilasi care se incalta dupa coordonatele expuse mai sus.

In ultimele zile se pare ca a avut loc o adevarata revolutie hibernala in Banie: s-au vandut la blana in market-uri si hyper-market-uri toate articolele de sezon (caucioace inflorate, lanturi inzauate si lopeti decapotabile). Parca venea sfarsitul lumii.

Dupa indelungi si febrile cautari am dat de urma gumelor multdorite in ultimul loc unde le-am cautat: acelasi magazin de la care acum doi ani luasem toreadoarele, deasemenea in graba mare si dupa cautari seculare care au durat. Nu mai stiu cat.

Nici nu mai conteaza. Daca stiam, ma asezam la coada de atunci sau lasam roata de rezerva, cum obisnuiam pe vremuri (ce vremuri) cu sticla, la coada la lapte.

Ma veti intreba de ce... Nu va grabiti ca oricum va spun...

Dupa ce am aruncat in disperare aceeasi intrebare pentru a mia oara doritoare de raspuns pozitiv "Aveti cauciucuri de iarna... pentru Matiz?..." mi s-au muiat telescoapele spate si, frecandu-ma pe faruri, am ciulit oglinzile laterale, pentru ca in ecm continua sa-mi rasune acel "da" hotarat, atat de hotarat incat pentru o nanosecunda am crezut ca din greseala i-am facut femeii vreo propunere de mariaj.

Mi-am resetat ecm-ul cu doua palme ca sa fiu sigur ca scap de toate erorile si am inceput sa cer mai multe amanunte: "Unde sunt?" fiind hotarat sa le si iau in brate sa nu se bage altul in fata si sa le-ncalte.

Dupa ceva scormoneala prin stivele de cauciucuri cat porumbu` lu` Nea Marin, combinata cu telefoane la alte magazine surori, au fost descoperite cu chiu, cu vai, trei bucati caucioace cu nume de frigider. A patra, pas... Sa iau doua, ca poate mai gasesc doua in alta parte, sa iau trei, ca poate mai gasesc unul, dar daca nu gasesc... Pistoanele mi se zbateau intr-o lupta launtrica, pulsul ajunsese deja aproape de limitare iar discurile de frana devenisera incandescente.

Fie ce-o fi... ca-n bancu` cu Maria si Ion... ce-o fi, o fi... Iau doua, le pun, vad cum se comporta buburuzoiul si daca nu-mi place, ma duc chiar si la fabrica si tot mai iau doua la fel, chiar daca trebuie sa-i amenint cu antena radio.

Restul e istorie, sau isterie, ca nu stiu cum sa numesc cele doua ore petrecute la coada la "montaju` gratuit si echilibratu` pe bani" petrecut pe o strada cu nume de hambar.

Trecem rapid peste aceasta perioada in care micutul a stat descult si proptit in nas, intr-un echilibru precar, si ajungem la ceea ce posteritatea va numi Gigantica Matiziada.

Tocmai vorbisem cu invatatorul nostru la telefon si afland de situatia paralitica in care se aflau Maracana si imprejurimile, mi-a incoltit gandul nastrusnic "to boldly go where no Matiz has gone before" si mai ales de unde nu a mai plecat niciunul, nici macar ala rosu al integratului in absolut. Am aflat ulterior ca pana si un "would be gip" a luat plasa cu intrarea in triunghiul maracanez.

Zis si facut. Inca de pe strada cu nume iberic am constatat cu imensa placere si nesperata bucurie ca Matizelu` se bucura de cadou ca un copil mic de o jucarie noua. Parca prinsese aripi. Plecarea de pe loc redevenise o simfonie a demarajului in forta. Strecuratul cu tupeu de buburuza in trafic printre tedeiuri, beamveuri si golani nu mai era o aventura. Totusi, am intrat cu inima in pioneze pe fosta alee, acum un canal care permite ghetarului Maracana sa alunece incet catre fluviul cu nume capitalist. Teritoriu virgin era prea putin spus. Zapada era atat de pura, de neatinsa, incat nu numai ca-ti era mila de ea, dar ti-era mila si de tine sa te avanti in necunoscut.

Dupa spusele meteorologilor se pare ca stratul de zapada ar fi avut 40 de centimetri inainte ca avantul de nestavilit al Matizului sa-l spulbere fara mila. Dar eu nu cred. Daca avea 40 nu putea Matizul sa-l strabata. Dar 39 de centimetri tot a avut. Nu mica i-a fost mirarea gurului sa vada in parcarea inzapezita doua Matizuri rosii in loc de unul: "O fi facut pui, saracuta, de cand cloceste in parcare..." se gandi el eliminand din start ipoteza cu beutura in exces care, zice-se, ar cauza vedere dubla sau chiar mai dihai.

Nevenindu-i sa-si creada ochilor liderul spiritual al miscarii din Banie isi lua botoseii in picioare si cobori in parcare sa ne faca o urare:

"La Multi Ani!

Si la multi bani

Si cat mai putini golani,

Pe sosele nationale,

Parcari rezidentiale

Si tari ecuatoriale...

Ia mai manati mai..."

Ascultand indemnul pe ritm de Plugusor, Matizelu s-a si apucat sa pasca pe Maracana langa un golan costeliv uitat de Dumnezeu si de oameni.

Astfel a inceput prima intalnire a zilei (ca am uitat sa va spun, au fost mai multe).

In timp ce savuram o cafea traditionala fara alcool am pus tara la cale:

Daca Matizul abia (sau deloc) se misca prin zapada cu patru anvelope de vara vechi si uzate, iar cu doua de iarna si doua de vara zburda ca un mielusel, hop, concluzie.

Matizul merge pe doua roti. Pe celelalte doua doar sta.

 

End of part oan.

 

P.S.: Guru, vezi sa nu dai "close topic" de atata ras, ca mai e de povestit, dar ceasurile e inaintate.

La somn, ca maine, adica azi, iar ne facem ca muncim.

[guru]

Asteptam episodul 2

[EM!L]

Episodul 2 - Fratia Zapezilor (Nametilor) .

[Elfu]

Hai mai oameni buni ca s-a circulat bine prin Craiova. Am stat 2 zile in Cv si m-am si plimbat pe judetene prin coclauri. La voi drumarii chiar si-au facut treaba... sa vedeti prin alte orase cum e. Nu vreti sa stiti ce am gasit in Bucuresti in fata blocului. )

[EM!L]

In unele locuri chiar excelent ) -> http://www.gmclub.ro/forum/index.php?s=&am...st&p=315991

[RaZoR-07]

Hai mai oameni buni ca s-a circulat bine prin Craiova. Am stat 2 zile in Cv si m-am si plimbat pe judetene prin coclauri.

 

Hai mai Elfule... Chiar asa?

Ai fost in Banie 2 zile si nu ti-ai facut timp pentru o intalnire ad-hoc, sa mai loganim si noi asa, in eter... ">

Si nu ne mai lauda drumarii ca si-o iau in cap.

 

Episodul 2 virgula turture e pe vine... Putintica rabdare, stimabililor.

Desi, daca am tot asa de mult timp la dispozitie, voi avea nevoie sa-mi improspatati memoria.

[Elfu]

Data viitoare vin sigur daca ma sincronizez cu intalnirile mai ales ca am o firma prin Craiova si vin destul de des pe acolo.

 

 

P.S. Episodul 2 ar fi trebuit sa fie La lopata si tarnacop.

[RaZoR-07]

Nu, episodul 2 va fi cu intalnirea propriu-zisa.

Iar episodul trei va fi in stil Star Wars, cu o intoarcere in timp (2 ianuarie).

Elf: Chiar daca nu vii joi in Craiova, anunta macar cu o zi inainte si poate merge si o intalnire in afara graficului.

 

Conform promisiunilor (speram si asteptarilor) Episodul doi: Primul taxi rosu. Dupa mini-intalnirea maracaneza dintre cele doua matizuri rosii pe care numai capacitatea de deplasare iti permitea sa le deosebesti, a urmat o perioada de tatonari telefonice intre posibilii si imposibilii participanti. Conform traditiei, maestrul fotograf Alexino ar fi raspuns prompt provocarii unei intalniri, daca ar fi raspuns la telefon. Amorezul probabil inca se resimte dupa multiplele excursii montane, submontane si transmontane din ultimele doua saptamani. Emil s-a dus in tarile calde sa cultive floarea-soarelui, ca fara seminte nu-l mai primim la intalniri. Anton_yo inca mai citeste cartea lui Obi (abia a terminat de citit pozele, vine sa ne comunice primele impresii dupa ce citeste dedicatia, aia cu prazu`). Emil f nu mai stie cum il cheama, dar dupa ce afla ne spune si noua. Guru si Perfidus cica vin cu taxi, ca nu-si gasesc masinile prin zapada. Tiboasca vine iar. Alinutz este nelipsit si vorbaret ca si la ultimele intalniri. Lista ar mai putea continua, dar se face tarziu si la intalnire tot nu vine nimeni. Am trecut de la vorbe in vant la fapte concrete. Am scris cu zapada proaspata pe Matizaurul personal "taxi" si am purces pe drumuri craiovene proaspat destelenite, in de forumisti dornici de intalnire. Prima comanda telefonica la dispeceratul din Banie: "O masina Daewoo pe plaiuri maracaneze. Punct de reper, te opresti cand nu mai poti merge mai departe. Persoana de contact, Guru cel Integrat". Am urmat coordonatele trasate, dar surpriza: trec vijelios pe langa Maracana si incerc sa ma opresc acolo unde nu mai pot inainta dar nu se poate, nu reusesc sa identific acest loc, merg si tot merg, trec pe langa bloc, traversez aproape fara sa ma asigur strada Dezrobirii, moment in care ma suna Guru, disperat, intrebandu-ma unde ma duc, ca am trecut de el: "Ce faci, frate? Ziceai ca ti-ai pus anvelope de iarna, dar n-ai spus nimic de senile. Plus ca eu credeam ca Matizul nu incape pe aleea de langa bloc..." Mi-am cerut scuze, mai ales pentru faptul ca am trecut cu Matizul pe acolo pe unde nu incape, m-am intors si am imbarcat primul pasager cu foame de intalniri. Imediat, a doua solicitare: "Se poate trimite un Chevy la 2/3 din drumul de la Maracana la Combinat?... e bine si Matiz" Urmez instructiunile, adica masor distanta pana la Combinat si la intoarcere ma opresc la locatia indicata, moment in care Perfidus suna sa anuleze comanda, pentru ca gasise deja un tramvai Chevy si plecase cu el. Ajungem la Casa Stiintei, unde nu se obosise nimeni sa dea zapada, asa cum bine anticipase Guru Profetul. Ca de obicei, realizam jonctiunea cu Perfidus cu precizie matematica si ne indreptam zgribuliti catre locatia calduroasa, lasand Matizacul sa blocheze linistit drumul catre un obiectiv strategic de importanta natioanala (cine stie ce o fi acolo, ca era zingura zona din Craiova deszapezita complet (pana la asfalt). Din discutiile foarte importante, presarate cu povestiri din viata de student, nu mai tin minte aproape nimic. Ca de obicei, ne-am delectat papilele gustative cu cafeluta fara alcool, bere fara zahar si sucuri fara rost. Ca element de noutate, fiind prezent un personaj important in restaurant, am fost serviti prompt cu interdictia de a consuma seminte, dar le-am inlocuit cu succes cu porumbul de peste Tisa. Spre final restaurantul s-a aglomerat cu clientii hotelului (numai gulere scrobite, de mai mare dragul). Am pornit din nou aparatul de taxat, trecand mai intai pe la locuinta lui Perfidus, unde se putea observa una bucata Lacetti HB, in spatele unei cortine de zapada, apoi, pe cai ocolite, ca nu ne saturam de testat limitele anvelovelor de iarna, pe la locuinta subsemnatului, avand in minte un scop nobil: sa salvam de la inghet poza lui Guru amplasata strategic pe coperta unei carti din torpedoul navei amiral a flotei personale. Cu aceasta ocazie Guru a facut cunostinta cu Scoala de Parcari, asa cum este supranumita parcarea blocului meu, o adevarata jungla in care numai cei mai buni rezista. Doar cu titlu de exemplu, nava amiral avea 5 mm spatiu in dreapta, 1 cm in fata si cca 2 palme in stanga, astfel incat, chiar si dupa ce am dezbracat haina de iarna, doar cu mare greutate m-am putut strecura in interior. A urmat lungul drum al Guru-lui catre casa, ca-i plangea Matizacu` de frig. News Update: unele surse demne de incredere spun ca de azi acesta ar fi "back in bussiness" primind cadou doua bucati de anvelope de sezon, marfa rara, moncher. De la facerea primului episod, in Banie s-a mai intamplat o mica ninsoare, ca semn ca aia dinainte a fost doar inceputul. Fireste, asa cum orice sut in fund e un pas inainte, si pentru noi, fiecare ninsoare e un prilej sa iesim la deszapezit, inarmati cu lopeti si antigel de soi nobil, pastrat rece, la portbagaj. Pentru cei care m-au injurat pana acum, precizez ca mi-a inghetat "enterul", iar la urmatoarea ninsoare e pericol sa ramana inzapezit si "punctul".

Noroc bun si spor la lopata.

Edited January 8, 2008 by RaZoR-07

[Elfu]

Razor bre pot sa zic doar atat

 

Foarte tare postul tau. Am ras cu lacrimi. Ai talent de scriitor. Data viitoare cand vin (destul de curand) teoretic ar trebui saptamana asta dar nu pot ca am depasit 30.000 cu masina si trebuie sa-i fac revizia... probabil saptamana viitoare o sa vin ca trebuie sa ajung pe la fortele de munca sa inregistrez un contract de munca si pe la financiar sa dau bani (deci o sa fiu lefter ) va anunt sigur.

[cristi.a]

Ajung maine in Craiova, sper.

Aveti idee cum este Bucuresti - Craiova? In oras banuiesc ca e OK, dar ma gandesc la dealurile alea de pe la Slatina.

Multumesc pentru eventualele info.

[EM!L]

Intre Pitesti si Craiova aseara s-a mers bine, totusi in conditii de iarna - relativ incet - dar se circula bine. Autostrada nu stiu in ce stare e, iar in oras e destul de OK pe 65-70% din strazile cat de cat importante .

Drum bun ">

Edited January 9, 2008 by EM!L

[RaZoR-07]

Drumul e bun.

Dar e ceata.

Sper ca nu si maine.

[EM!L]

In Craiova cred ca va fi si maine (cel putin asa preconizeaza cei de la weather channel.com )

[RaZoR-07]

Nu cred. Vino la intalnire si vedem noi...

[EM!L]

Incerc (nu mai promit si apoi sa nu pot onora promisiunea) dar deocamdata n-am sanse sa ajung (doar daca ma intorc in oras pana la ora aia) .

[cristi.a]

Multumesc mult pentru info.

 

Din nefericire se prevede o cina de afaceri, deci nu cred ca sunt sanse.

 

Nu promit, multumesc mult!

[L`amour]

Amorezul probabil inca se resimte dupa multiplele excursii montane, submontane si transmontane din ultimele doua saptamani.

 

Pe data de 3 eram la serviciu si nu aveam cum msa ajung la intalnire decat dupa orele 23:00 si nu avea rost sa va pun sa ma asteptati atata pe caldura asta infernala de -5 grade delea cu celsius.Ma revansez pe data de 10.Voi fi nelipsit

[RaZoR-07]

Episodul 3

 

Homecoming

 

Nu putem incheia trilogia fara a scrie si partea a treia, cronologic prima, in care vom aminti de evenimente care le-au facut posibile pe cele deja povestite, in mod special revenirea de pe “taramul minunilor”.

 

1 ianuarie 2008, Caracal, local time ten hundred zulu

 

Dupa un revelion cum scrie la carte, alaturi de rude si prieteni, sau prieteni si rude, sau si una si alta, deopotriva, petrecerea terminandu-se nu tarziu, ci devreme, a urmat firesc o desteptare prematura al carei initiator glorios nu putea fi altul decat “teroristul familiei”, Razorul cel mic, folosind ca arma de distrugere in masa a somnului telecomanda de la televizor.

 

Bucurosi, nevoie mare, de intreruperea brusca a somnului, ne-am imbarcat tacticos in rachieta turco-coreeana, cu destinatia “casa parinteasca”, pentru a executa chestiuni cutumiare din categoria sorcovei si datului la grinda, condimentate cu activitati moderne, cum ar fi trimisul de semeseuri la toti “Vasilii si Vasilicile” din agenda telefonului.

 

Ziua s-a scurs relativ linistit, fara evenimente deosebite, toti cei prezenti ignorand oarecum fortat faptul ca iarna venise in sfarsit pe plaiuri mioritice, dar nu ca in anii trecuti (multi, dealtfel), cand aproape ca ne-a ocolit, ci in plenitudinea fortelor sale acoperitoare cu H2O cristalizat.

 

2 ianuarie anno domini 2008, local time noua si ceva trecute fix, aceeasi locatie pitoreasca

 

Acelasi mic terorist ne da desteptarea, folosind de aceasta data un polonic sustras de la bucatarie. Fereastra dormitorului conjugal oferea o priveliste de un alb cel putin dezolant, tulburata doar de albul si mai dezolant care continua sa cada din cer.

 

Zic: “S-a-mbulinat gherghina, nevasta! Mai plecam din orasul minunilor la primavara, ca e zapada deja de o juma` de metru si mai creste.” In loc de raspuns, “cea libera pana la Sfantu` Ion” a ridicat din umeri, aruncand cu jumatate de glas o vorba specifica oamenilor intelepti : “ti-am spus eu...”.

 

Multumind in gand cui m-a facut atat de comod incat mi-a fost lene sa scot echipamentul de vreme rea din portbagaj la Craiova, dar suficient de inspirat incat sa il iau in casa in seara dinainte, m-am echipat corespunzator cu cele doua costume de ski pe care cei prezenti la ultima Nationala au avut ocazia sa le admire deja, si cu bocancii pe care ZeNeSeu` a avut placerea sa-i si poarte, cu aceeasi ocazie (ZeNeSeule, nu-mi mai multumi, ca oricum trebuie sa ti-i mai imprumut de vreo cinci ori, in contul multumirilor deja executate), si am purces, inarmat doar cu o amarata de matura, sa caut rachieta sub stratul acaparator de zapada.

 

Urmele de la intrare aratau ca intentii nobile ca ale mele au mai avut si alti vecini, numai ca zapada a fost mai inalta decat vointa lor si, la un metru de usa, au facut un rusinos dar sanatos stanga-mprejur.

 

Ca un veritabil pionier al Vestului Salbatic, am inceput sa-mi croiesc drum printre formele de relief urban (gardul vecinului, masa si bancutele din fata blocului) acoperite cu o patura groasa de zapada, utilizand cu maxima eficienta umila maturica din dotare.

 

Dupa cativa metri am aruncat o privire in urma sa-mi admir opera. Imaginea dezolanta a inutilitatii activitatii mele m-a aruncat la limita deznadejdii: Fulgii mici si desi care continuau sa cada cu spor asternusera deja un deget de zapada pe poteca proaspat executata. Ma simteam ca si cum as fi sapat un tunel, aruncand pamantul in spatele meu, in loc sa-l scot afara.

 

Doar imaginea Matizaurului personal plangand de dorul stapanului intr-o parcare inzapezita din Banie mi-a dat taria sa continui. Eventualitatea unor probleme la serviciu pentru absenta mai mult sau mai putin motivata din (cel putin) ziua urmatoare nu ar fi fost deajuns.

 

Dupa ce am maturat aproape fara spor cei peste una suta metri pana la parcarea strategic amplasata de edilii orasului minunilor, am realizat cu durere ca greul abia incepea. Pe langa stratul gros de zapada de pe rachieta, mai trebuia realizata o “potecuta” de 20 de metri lungime si o latime minima dictata fara echivoc de latimea masinii (nu de ecartament, ca ala e mic, iar zapada, oricum mare, urma sa fie si mai mare pe marginile potecii, ajungand pana pe la oglinzi datorita eforturilor combinate ale stihiilor si ale mele). Colac peste pupaza, la iesirea in drum aveam de strapuns cortina de fier ridicata de plugul care trecuse pe strada atat de discret incat latimea relativ utilizabila era de circa 2,5-3 m. Incurajat de progresele inregistrate de edili, dar de aceasta data inarmat cu o lopata rechizitionata de la non-stop-ul de pe colt, am continuat razboiul rece cu nametii timp de aproape doua ceasuri.

 

Intr-un tarziu, reusind sa termin opera grandioasa la care ma angajasem, incurajat dar nu prea tare de faptul ca ninsoarea mai slabise in intensitate, m-am schimbat de hainele deja mult prea ude datorita deshidratarii mele prin efort fizic (cica transpiratie suna urat), am executat la foc automat o portie de sarmale si m-am imbarcat, avand ca destinatie, foarte putin probabila, daca nu chiar imposibila, capitala Olteniei.

 

Prima plecare de pe loc a fost un succes deplin, deoarece zapada are bunul obicei sa nu ninga sub masina si mai ales sub roti. Bucuria nu a durat mult, doar pana la prima acordare de prioritate. Nu circula nicio masina, doar o gramada de pietoni mult prea grabiti ca sa ma lase sa trec eu mai intai. Constatand ca zapada lasata cu generozitate pe drum de prea-harnicii edili, combinata cu anvelopele de vara al caror merit cu onoare il port, nu putea genera altceva decat stationare fara termen, am coborat din masina si le-am adresat pietonilor buclucasi toate cele bune care mi-au venit la gura in acel moment. Elocinta mea i-a convins pe ei sa-si vada de drum in timp ce-mi raspundeau cu aceeasi moneda, iar pe mine m-a convins si mai tare ca trebuie sa astept urmatorul grup ca sa apelez la “impingatori”.

 

Cu chiu, cu vai, impins aproape fara spor de niste “voinici” care abia se tineau pe picioare, am trecut la pasul urmator: deplasarea, cu o viteza de melc, cu anvelope de vara, pe un drum deszapezit de mantuiala, mult prea ingust pentru a permite trecerea a doua masini una pe langa alta, rugandu-ma in fiecare secunda la toti sfintii sa nu mai vina altul din fata.

 

Dupa prima curba am constatat ca, intr-adevar, cineva acolo sus ma iubeste: nu venea nimeni din fata, cat vedeai cu ochii. Nu venea, nu venea, dar era... mai putini de cincizeci.

 

Erau toti blocati in spatele unei dubite cu tractiune spate care binevoise sa se puna de-a doua, infigandu-se in malurile inzapezite si cu botu` si cu kuru`. Motiv de extaz din partea mea. Blocat fara speranta dupa doar trei sute de metri.

 

Ma mai bazam doar pe o singura speranta: daca pe sensul meu nu mai aveam pe nimeni in fata iar pe contrasens erau trei masini in spatele celei blocate, invariabil trebuia sa apara in spatele meu altii mai fraieri decat mine.

 

Inca o data logica a invins: in douaj`de minute aveam un intreg pluton de deszapezire in spatele meu, unii avand chiar si lopeti. Mai repede decat pot eu sa va povestesc, au incropit o bresa in malul de zapada construit cu truda de plugul beat care trecuse pe acolo. In zapada neatinsa de dincolo de el au considerat ca nu are rost sa mai sape si s-au apucat sa ma impinga. Avand o vaga speranta ca nu au de gand sa ma dea doar din drum, ci sa ma treaca dincolo de blocaj, m-am lasat in voia lor, ca oricum miscam degeaba de volan, masina aluneca asa cum o impingeau ei, nu asculta de directie, constatand cu uimire ca Accentul poate sa mearga (gliseze) prin zapada de peste juma` de metru. Daca vrei, poti. Asa zicea o reclama pe vremuri. Si s-a putut. Spre rusinea mea, am facut tot posibilul sa nu le demonstrez ca daca ma opresc nu mai sunt in stare sa plec decat ajutat. Adica, fara a mai sta sa-i ajut si eu pe ei, in momentul in care am simtit ca am o bruma de tractiune si directie i-am dat bice si dus am fost. Asa credeam eu.

 

“La ocazie” este denumirea populara a unei portiuni de drum unde de obicei sta lumea la “ia-ma, nene”. In mod normal nu mi-as fi riscat eu schimbarea tendintei de inaintare cu o tendinta de a stationa, dar chiar in acel loc, deasemenea mult prea ingust, binevoise un daciot DSN sa opreasca tacticos sa-si monteze lanturile, de parca pana atunci mersese pe asfalt.

 

L-am vazut de departe, am redus viteza la un minimum – minimorum care-mi permitea pastrarea amintitei tendinte de inaintare, dar degeaba. Abia la doua minute dupa ce m-am blocat in spatele lui, a binevoit sa plece. Promitand tuturor sfintilor ca voi face o fapta buna, am inventariat, scurt, din priviri, pe cei care asteptau la zece metri mai incolo. Trei barbati sanatosi si doua femei, probabil la fel de sanatoase, dar in momentul acela numai muschii (altora) ma interesau. Le-am facut un semn sugestiv la toti, ca sa nu fac discriminari, dar numai cei trei barbati s-au apropiat, asa cum era de asteptat. “Da` ne luati si pe noi pana...?” Mananci calule, ovaz? Chiar imi parea rau ca nu vor la Craiova...

 

M-au scos din situatia jenanta iar panta usoara care incepea la treizeci de metri mai incolo mi-a permis sa fac si fapta buna de a-i imbarca, moment in care cele doua femei s-au trezit din amortire: “Nu ne luati si pe noi?... Va rugam...”. Ba da, va iau, pe cotrunder... Ce, asta-i autobuz? La placinte inainte, la razboi fuga-napoi. Pa, fetelor.

 

In continuare drumul o fost ceva mai bun, dar nu excesiv, permitandu-mi chiar sa-l ajung si sa-l intrec pe papagalul cu lanturile de care vorbeam mai sus. Culmea este ca, in mandria lui daciotica, a tinut mortis sa-mi demonstreze superioritatea lanturilor, crescand viteza de la 20 km/h pana pe la 50, cum mergeam eu. Probabil l-as fi lasat sa ma si depaseasca, pentru ca nu era vreme de concursuri, mai ales cu DSN, dar respectivul a binevoit sa piarda controlul masinii pe drum drept si sa se infiga in malul de zapada de pe margine. Apreciind ca aventura sa nu putea avea urmari grave, pentru ca vazusem perfect filmul in retrovizoare, l-am lasat sa traga invatamintele si mi-am vazut de drum.

 

Btw: pentru toti cei care utilizeaza lanturi dupa ureche – lanturile se strang bine pe roata, nu trebuie sa joace in voie cum faceau la ala.

 

Am ajuns la Craiova fara alte peripetii, dupa ce i-am lasat unde aveau treaba pe unicii autostopisti din viata mea.

 

Intalnirea cu MicaBestieRosie a fost emotionanta (cam cum a fost cand s-a intalnit Ileana cu papadoiu` la intoarcerea de la Felix). Fiind parcata inca de anul trecut alaturi de totmatizultotrosu al vecinului, uitand pe moment cum am parcat, i-am dat vecinului motiv sa dea o BRRC la vara: i-am deszapezit usa soferului.

 

Pentru a nu le da si altora motive de cinste, am purces din usa-n usa, convocand toti barbatii valizi la deszapezire, dupa interese si dupa puteri, ca oricum se oprise ninsoarea si pana atunci nu miscasera vreun deget. Pana la urma fiecare a facut cinste cu cate o sticla de antigel de struguri, cules tarziu, iar ce a ramas am ingropat in zapada sa stea la rece pentru urmatoarea deszapezire.

 

 

 

In speranta ca nu v-am plictisit cu prea multa zapada, de care erati oricum satui...

 

Va invit la lectura Cronicilor din Banie

Edited January 13, 2008 by RaZoR-07