Revelion "Quattro"

[Obi_wan_Kenobi]

Revelionul "Quattro" - ultima Întâlnire Naţională Daewoo & Chevy Club pe 2007 şi prima pe 2008

31.12.2007-01.01.2008, Nehoiu, Buzău

Moto: A-ho! A-ho!

 

 

Introducere în acţiune

Cam pe douăşopt decembrie al anului trecut, numa' ce-mi făceam conversaţiune de înalt nivel spiritual cu Lapona, pe marginea obiceiurilor şi datinilor strămoşeşti păstrate pe cale orală de către felurite personaje dedicate şi pentru folclor, din zona mea de baştină, Nehoiu. Am dezbătut subiectul vreme de două minute, dacă nu mai mult, înclinând să hotărâm că mai interesant ar fi să petrecem respectiva sărbătoare dintre ani în mijlocul poporului, "laiv", cu urături, clopoţei, trageri de buhai, mă rog, tot tacâmu'!

 

Numa' o clipită i-a trebuit releului responsabil cu entărteinmentu' să cupleze şi să dea comandă la neuroni să sotocească prin sinapsele memoriei personale în vederea identificării de niscaiva personaje dornice de hălăduiri pe Veşnicele Plaiuri ale Vânătoarei de pe ruta Buzău-Braşov.

Pun mâna pe telefon şi formez la întâmplare câteva numere din kilobiţii respectivi. Au rezultat următoarele: Leutzu era la Festivalul Măştilor cu Barbă şi Sprâncene de la Sibiu, Ami era în juriul aceluiaşi festival, Methodu' freca elicea prin Constanţa, Sharpe avea famelie cu copilaş sugător de lactate, Zalmoxis se dusese la băi întru tămăduirea oaselor şi organelor bătrâne (scuzaţi pleonasmul), Clorofilicul ajunsese, în sfârşit, în ultimu' an de ce facultate face el şi se sărbătorea, cică, cu niscaiva aseiste dornice de... dornice, iar Iuzăru' urma să-mi dea un răspuns pe care-l aştept şi acum. Urma ca pe 30 decembre să stabilim definitiv cine vine şi cine nu vine la ceea ce se dorea a fi o spontană cu arome DaewooClub.

 

 

Unde ni se înfăţişează temerarii, da' şi munca de convingere

Am lăsat o zi pentru pritoceala sentimentelor şi, pe data stabilită, 30, m-am apucat să dau două telefoane celor mai hotărâţi dintre traci, Ileana şi Vaxxi. Vocea olteniţeană, la primele acorduri, mi se părea că-mi indică sentimentul că încearcă s-o dea lovită pe cea care o poseda. Pe voce, adică! "Bă, cine mai vine, bă?", făcea Regina dinspre Danubiu. "Păi, tu, Lapona, Vaxxi şi moa!", sosi răspunsul meu. "Adică, ce p*la mea facem, bă, patru inşi?" "Cum ce facem, bre, tanti? Bem, mâncăm, mergem cu colindul, ne dăm cu sania sau cu nailonu' şi alte chestiuni de mare amploare locală! Avem şi brad în centrul oraşului, cică or să dea şi cu artificii, o să fie frumos!", încercam eu să o aduc pe colega noastră în atmosfera caracteristică locului natal mie. "Şi unde o să dormim, bă?", îmi bubui în urechile-mi sensibile întrebarea cu cea mai mare greutate. I-am povestit că aranjasem deja cu ai mei să ne primească pentru o noapte, să bage lemne pe foc în vreo trei-patru camere, pentru că urma să vin cu nişte cetăţeni oneşti şi degrabă vărsători de păhărele peste freză. "N-am cauciucuri de iarnă!", făcu Regina o eschivă lamentabilă. "Am io", am revenit eu în atac, "că mi-am luat din prima primită de Crăciun (am primit fix p*la, da' nu vroiam s-o scap pe Regină) şi n-o mai da la întors! Vino până în Bucuresti şi te iau io cu Matizache sau vin io diseară la tine, rămâi peste noapte la noi şi aşa mai departe". După încă vreo două trei încercări de evitare la care i-am răspuns cu contraargumente solide precum fulgul de zăpadă, a sosit decizia finală: "Bă, nu vin, bă, că suntem patru şi, pe lângă asta, nu pot s-o las pe fiică-mea singură, că are paişpe ani şi e vârsta când se rămâne des fără busolă". Am mai insistat preţ de câteva minute, da' n-a fost chip să o înduplec pe hotărâta noastră colegă.

 

Avândul chixul pe mine cât casa, am încercat pe dată să-i iau pulsul ultra-ploieşteanului de Vaxxi deoarece, până la urmă, el fusese cel mai hotârât dintre toţi de cum auzise de ideea cu băutul şi colindatul pe la case boiereşti. Când a aflat că vom merge în trei, i s-a-nmuiet şi ăstuia precum lumânarea uitată pe soba încinsă: "Bă, ce dreacu' să facem în trei? Că io mă cam simt în plus acolo, zău aşa! Mi-au mai zis şi ai mei că pe partea aia nu dau ăştia cu materiale antiderapante, n-am cauciucuri de iarnă şi dacă dă gerul o să fac cu Expero al meu precum balerinii ruşi pe gheaţă în Lacul Lebedelor". Cu alte cuvinte, şi ăsta o dădea la întors, taman ca la Ploieşti, al boalii să fie el de admin sau cum le-o zice la ăştia coloraţi cu roşu (sic!) de la forum! Care vasăzică, până acuma nu era vorba de caucioace şi nici de ce substanţe dau ăştia pe asfalt, da' brusc, cum nu mai vine Vârstnica, pardon! Ptiu! Puşchea pe limbă! "Vistiernica", vroiam să scriu, da', probabil, din cauza reiterării momentelor, mi-a scăpat gândul pe taste... Revin de unde rămăsesem cu fraza: ...Vistiernica olteniţeană, hop! şi el cu o mie de motive! Oricum, cel mai tare mi s-a părut ăla de final, când mi se năruiseră toate speranţele şi mă pregăteam să închid. "Auzi", făcea Desăvârşitul Vaxxi către timpanul meu, "şi, ca să ştii, aşa, eu nici nu ştiu să cânt, nene, aşa că..." Simpatic foc, personajul! Adică, săracu' de el, dacă o lăsa mai moale cu cauciucele şi cu îngheţul de pe străzi, nu putea să vină cu noi pentru că nu avea voce pentru colindat! He-he! M-a spart în două! El credea că pe la noi o fi ca-n alte zone agro-turistice din ţară, unde se duc ăştia cu "Ziurei dă zio", "Florile dalbe" şi alte treburi d-alea de-ale lui Hruşcă.

Ultimile cuvinte ale lui Vaxxi m-au binedispus, mi-au redat speranţa în fizic şi mi-a rescos la iveală spiritul de luptător.

 

Formez din nou la Olteniţa: "Bă, vă f*t muma-n cur la ambii amândoi care sunteţi!". Semnele de întrebare ce-mi veneau dinspre Ileana m-au făcut să mă explic suplimentar: "Adică, tu nu vii că suntem patru, iar ăla nu vine că am rămas trei! Uat dă fac? Pân' la urmă, care-i treaba de nu vrei să vii? Ai ceva pe ţeavă? Lucrezi? Ai intrat în vreo sectă? Ha?" La ultima întrebare am primit răspunsul că nu ar vrea să-i deranjeze pe ai mei, deşi îi explicasem de câteva zeci de ori că ospitalitatea nehoiană, de munte, nu e ca aia de la ea, de câmpie!

După înjurăturile de rigoare, Regina m-a informat că şi Vaxxi îi băga muncă de lămurire, da' pe messenger. După alte două minute m-au convins să plecăm a doua zi, la doişpe, din punctul zero al întâlnirilor noastre, eterna parcare de la Polivalentă.

 

 

Joncţionarea şi formarea coloanei

A doua zi, pe 31, cum ar veni, traficul era ca-n poveşti, parcă ne aflam în filmu' ăla cu Will Smith, când populaţia Pământului îşi luase o pauză definitivă. În câteva minute, graţie zecilor de cai putere ascunşi bine sub capota matizească, ajungeam în parcare.

"Iote ce costumaţie masculină şi-a tras Ileana!", se miră Lapona la vederea unei siluete ce se strecurase cu greu din carcasa roşie a unui frigider argeşean. "S-a mai îngrăşat de când nu am mai zărit-o şi s-a şi tuns! Io ştiam că are c*aie, da' să dea boala dacă nu zici că-i bărbat!", am reflectat eu admirativ în timp ce-mi urcam Matizacul peste bordura parcării. Parcă-mi spunea o imagine salvată cu câteva săptămâni înainte că Ileana nu avea frigider roşu, ci mai închis la coloare, da' na! Am zis că şi-o fi luat şi ea unu' de genu' feminin.

 

Apropierea de respectiva risipă de metal ne-a demonstrat că nu era Ileana, ci un nene care tocmai îşi curăţase imensele, dar pătrăţoasele parbrize şi se căra către petreceri mai bune ale timpului.

Era frig, Matizacul avea jegul pe el cât Indochina şi natura se pregătea să ne arate nişte fulgişori de nea.

Vaxxi a sosit cu vreo 5 minute peste ora doişpe şi imediat s-a apucat să-şi spele geamurile cu lichid de parbriz şi o chestie cu o lamă de cauciuc în vârfu' unui băţ. Mai mult întindea mizeria, da', na!, era mai bine ca înainte, plus că, Ileana nu venise şi trebuia fiecare să ne apucăm de-o activitate, că ne cam strângea frigul hăinuţele pe trupuri.

După vreo zece minute de la sosirea ploieşteanului, hop! şi tanti Ileana cu un frigider de culoarea nesului cu lichior de curaçao, având geamuri negre-negre pe spate, incluzând aci şi imensitatea de lunetă. Cred că erau geamuri de-alea galvanizate, de erau aşa de închise la culoare, că nu cred că alea ionizate merg la frigider, no?

 

În timp ce ne învârteam precum c*iţele în căldare, numa' ce intervine Vaxxi în mişcarea noastră şi ne oferă nişte benăre A4, având tipărit pe ele magistral de inspirat: "Revelion Quattro, Daewoo & Chevrolet, 31.12.2007-01.01.2008, Nehoiu". Aveam câte două de căciulă, adică, de fiecare maşină, şi ni le-am lipit pe lunetă şi pe geamul stânga spate, inscripţionându-le cu marker verde furnizat tot de Vaxxi, ca şi scociul, de altfel.

Ileana către Vaxxi, dojenitor: "De ce nu le-ai scos şi tu scrise la imprimantă cu numele noastre pe ele?".

Vaxxi către Ileana, decisiv: "Nu ştiam cine vine, hă-hă-hă!". Ne-am îndoit de râs...

 

Am marcat momentul cu pozele de rigoare şi de grup, he-he!, după care s-a iscat Ileana din mulţime: "Mai aşteptăm pe cineva? Nu? OK! Unde mergem?". Din nou am simţit că urina se forţează la ieşire de cât am râs, da' m-am ţinut tare.

Dat fiind faptul că mergeam pe drumul Buzăului, că ăla de Văleni era naşpa, am propus varianta cu mersul pe la Universitate, Moşilor, Bucur-Obor şi tot înainte. Ileana a contrat cu "s-o luăm p-aci pe lângă macarale, facem dreapta pe variantă, ieşim în autostradă, mergem ce mergem şi facem stânga, spre Buzău, la un moment dat". Nu m-am înţeles cu Ileana, care cred că avea ceva exces de hormoni masculini în fizic şi am luat-o pe scurtătura propusă tot de ea pe Văcăreşti, Vitan, Dristor, Muncii, Obor. În sfârşit, am plecat în coloană: Ileana - cap, că ştia drumu' scurtăturii, eu - la mijloc, că am fost mai fâşneţ şi Vaxxi - încheietor, că a ieşit mai greu din parcare, he-he!

 

 

Aprovizionarea pentru petrecere şi pauza de cafea

După ce-am străbătut tot Bucureştiul şi am mers juma' de zi, noroc că nu era trafic că ciocneam un pahar de lichid de parbriz la vreun semafor la ora doişpe noaptea, telefonic am decis că n-ar strica să ne oprim pe la un giga-market d-ăsta de la ieşirea din Bucureşti.

Eterna "Rebeldă" din Olteniţa a intervenit "again and again" şi aşa am ajuns la cel mai de "cocoa" magazin de gen în care am poposit vreodată, anume K-land, aflat dincolo de Obor.

 

Cu maaare greutate am găsit loc de parcare şi cu şi mai maaare greutate am găsit un cărucior de marfă, pentru că, al dreacu' român cu Spiritul de Sărbători decedat prematur, nu-ţi dădea căruciorul decât dacă-i dădeai o monedă de 50 de bani, de-aia de era înfiptă în agregat, ca să-l duci la parcare.

După ce fiecare şi-a luat ce a crezut de cuviinţă, adică chipsuri, cole, sărăţele, ciocolăţici, ape şi alte alea, a sosit vremea raionului de carne. Cred că-i zicea "raion de carne" pentru că fiecare, cum trecea p-acolo, îşi băga p*la-n el, bicoz avea numai pui şi peşte, mama lor de proşti! Porcu' era o chestie inexistentă, parcă nimerisem într-un magazin din Arabia Saudită! Am reuşit cu mare noroc să dăm de urma unor cârnaţi, aflaţi lângă nişte vânzătoare mai mult decât blazate. Acuma am fost rău: cine dreacu' era entuziasmat să lucreze în ultima zi din an la ora unu jumate după masa? Am luat, prin urmare, ceva cârnaţi picanţi şi ne-am făcut vânt cu speranţa că vom găsi pe traseul spre Nehoiu nişte cărniţă de porc. Am ieşit din dilemă graţie Laponei, care mai ştia prin zonă un magazin Gima, de unde urma să ne aprovizionăm peste nu foarte mult timp cu nişte cotlete magistrale.

 

Când ne-am refăcut la coloana auto, Ileana nu s-a lăsat până când, ajutată şi de geamurile galvanizate ale pătrăţosului frigorific care-i ofereau o superbă vizibilitate "Zero", l-a făcut puţin la număr pe Vaxxi, mai exact pe Expero-ul colegului nostru, parcat total neinspirat exact dincolo de eşapamentul cu freoni al Ilenei. După ce i-am despărţit din încăierare şi le-am refăcut fizionomiile, nu ne-am mai oprit decât pentru a face un popas la o benzinărie Petrom, aflată mai spre margine de Bucureşti, unde ne-am potolit stomacele cântătoare de foame. Aici mi s-a demonstrat, o dată în plus, că România este o ţară a contrastelor, dar şi a posibilităţilor nemaiîntâlnite. De ce? Nu aveam voie să fumăm înăuntru, conform UE-ului mamii lor, dar aveam voie să fumăm afară, lângă pompe, he-he!

 

 

Înspre CNN - Cadrul Natural Nehoiu

Cred că se făcuse de două peme când am apucat pe drumul Buzăului, avândul pe Vaxxi-n cap, că avea detector de poliţai perverşi.

Drumul a fost relativ liber, dar, din cauza vremii pişăcioase, aveam să adunăm pe faruri, parbrize şi lunete cantităţi impresionante de mâl.

 

Încet şi eficient, moa, Lapona şi Matizacul am rămas ultimii în coloana întinsă pe câţiva zeci de kilometri. La un moment dat, în timp ce noi ne pregăteam să ieşim din Cislău, Ileana intra în Pătârlage, iar Vaxxi ne aştepta pe la Valea Lupului. Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu zona, între noi şi Ileana erau tot atâţia kilometri câţi erau între Regina cea Casieră şi Vaxxi cel Desăvârşit, adică, peste zece.

"Unde boala eşti, mă?", sun eu întâmplător la vioiul nostru coleg. "Scuze! Mi-a intrat pe disc nişte Rammstein, m-a dus valu' şi m-am oprit într-o parcare la ieşirea din Pătârlage." Aşa mi-am dat seama de relativitatea cu care ploieşteanul percepe natura înconjurătoare şi spaţiul, în general. Pentru el, Clujul, Suceava sau Madridul, am dat aletor nişte nume, sunt tot la ieşirea din Pătârlage. Măr rog, într-un târziu l-am identificat la luminile de avarie, ocazie cu care şi eu, şi Ileana ne-am lămurit asupra faptului că întunericul nu era mai dens pe Valea Buzăului decât e prin alte zone pitoreşti, ci farurile noastre erau acoperite de un strat apreciabil de noroi, motiv pentru care am trecut la scoaterea fotonilor din captivitate prin îndepărtarea mâlului uscat.

 

Când am ajuns în oraş, nu m-am înţeles cu ei şi a trebuit să mă interesez de locuri la o pensiune aflată lângă piaţă, foarte frumoasă ca aspect exterior, dar foarte lipsită de locuri la interior. A trebuit să mergem şi la motelul din centru, unde cu stupoare am aflat că nu aveam încălzire în camere. "Staţi aici, la noi?", m-a întrebat o tanti rătăcită prin goliciunea unui restaurant cu vreo cinci mese aranjate cu nişte ikebana de plastic kinezesc. "Nu, aş dori ceva cazare, se poate?" "Se poate, domnu', da' să ştiţi că nu avem căldură în camere!" La privirea mea de viţel cătând cu ochii la porţi maramureşene, tanti a răspuns cu o explicaţie care m-a făcut să-i urez "numa' bine şi sănătate pentru anu' care vine": "La cine face Revelionu' la noi, la restaurant, (Cine dreacu'? Că sunt 5 mese mari şi late!), am dat câte-un reşou sau calorifer în cameră. Şi nu avem nici apă caldă!".

 

La ieşirea din respectiva locaţie, ajutat de gheaţa şi pantofii cu talpă anti-aderenţă, am numărat cu curul din dotare toate cele 10 trepte câte erau până în parcare. Vaxxi a dat, săracu', să schiţeze un gest de prindere, da' era mult prea departe, eu am fost mult prea rapid, aşa că, nu i-a mai rămas decât să se îndoaie de râs. A rămas că o să stăm cu toţii, aşa cum le propusesem iniţial, la ai mei.

 

 

Zona de impact cu alcoolu'

Am ajuns la părinţii care este, am garat maşinetele cele trei în curte, alături de un atelaj de lemn pe patru roţi, folosit de tataie şi măgarul lui la deplasări pe coclauri. Faptul că atelaju' zăcea într-o blazare totală, mi-a creat senzaţia că măgarul îşi pusese capăt zilelor sau o tăiase prin lumea largă, da' tataie era bine-mersi, he-he!

Întrucât se întunecase bine de tot, m-am simţit dator să-i prezint Ilenei zăpada de pe case, pentru că pe dealurile şi Subcarpaţii de Curbură din juru-ne nu se vedea nimic. Răspunsul Ilenei m-a convins că-i trebuie rapid un întăritor de recul în vene: "Oaaaaa, abia aştept să ne dăm mâine cu sania pe acoperişuri!".

Maică-mea şi taică-miu, săracii, când au văzut atâta lume, îşi făceau probleme că ce-o să ne dea să mâncăm, că pe unde să ne culce, care cu cine, cine în ce şi alte chestii organizatorice. I-am liniştit scurt povestindu-le că noi aveam tot ce trebuie la "papoşele" (o încrengătură între "sacoşă" şi "paporniţă") personale şi vom mai stabili din mers nişte treburi.

 

Nu pot să nu vă spun că, în momentul când le-am spus alor mei că unul dintre musafiri e, mă citez, "o fată din Olteniţa", imediat s-au gândit la Ileana, ceea ce denotă faptul că ai mei părinţi au savurat filă cu filă cartea despre DaewooClub, fapt demonstrat şi prin ulterioarele lor intervenţii de-a lungul şederii noastre acolo, oferindu-ne din memorie întâmplări şi personaje întâmplate în cartea respectivă, he-he!

Maică-mea pusese masa în sufrageria de la etaj, da', na!, cu cine să te înţelegi, că noi am preferat să rămânem într-un hol aproape friguros de la parter, aflat în apropierea unei bucătării călduroase şi a "băii pentru pipi", participanţii ştiu de ce, he-he!

"Bă", face Ileana cu ochiu' cât o sarma de pe la noi, "hai să bem ceva că mă piş pe mine de frig!" "Am nişte palincă de la Zeneseu, de la Oradea, vreţi?", făcu Vaxxi cu ochii sub aceeaşi formă. "Fain băieţaş, Zeneseu', să dea dreacu'!", reflectă succint olteniţeanca noastră. "Hai, bagă repede nişte alcool d-ăla, că mă ia cu micţiuni!", îi dădu ea viteză lui Vaxxi.

 

Într-un sfert de minut s-a înfiinţat ploieşteanul cu o sticlă de Sprite, de jumate, plină cu respectiva licoare ardelenească. Bună rău chestia zenesească, nici tare-tare, dar cu siguranţă îţi punea sângele într-o mişcare de du-te/vino de la cap la picioare şi invers. "Cinşopt dă grade!", mă lămuri într-un târziu Desăvârşitul cu un zâmbet straniu pe figură.

După încă vreo cinşpe minute şi al doi...treilea păhărel de palincă, parcă ăl bătrân, al meu, începuse să vorbească pe limba noastră, că ne tot întreba de ţuică fiartă. Evident, în uralele mulţimii, am reuşit să dăm pe trompetă şi un ibric cu ţuică fiartă, de Nehoiu. Adevărată, fraţilor, parcă şi-acu' îi simt aroma în narete şi gustul inconfundabil pe papile!

"Baia de pipi" a făcut-o pe Ilenuca să-şi reamintească neşte chestii referitoare la pierderea virginităţii personale pentru a "icsa" oară, pentru că amestecul combustibil de ţuici a făcut-o să nu mai asocieze corect datele cu evenimentele petrecute în viaţa ei şi a altora. "Iote o dată pe perete!", făcu Regina de parcă ar fi descoperit alfabetul. "E data când aţi terminat baia nu?", continuă ea întrebător către a mea mamă. Răspunsul afirmativ al maică-mii a făcut-o pe Ileana să-şi atârne un zâmbet adolescentin de fizic şi să ne recite că pe 6 august 2001 şi-a pierdut ea virginitatea. Anul lansării pe piaţă al evenimentului ne-a făcut să ne afişăm râsetele la vedere şi să îi nasc o întrebare: "A câta oară, bre, tanti?". "Cât am zis?", reveni Regina imperturbabil. "Vroiam să zic '91, hă-hă!" "Nu cumva în 1944? Ia mai gândeşte-te! În timp ce tu aruncai cu virginitatea prin Olteniţa, americanii aruncau cu bomba peste japonezi!" Au urmat alte râsete şi alte întrebări, alte date afişate pe ecran, fapt ce a făcut-o pe Ileana să se întrebe dacă nu cumva o mai fi şi acu' virgină.

 

În timp ce ne pregăteam s-o examinăm, ţârrr! sună telefonul. Ne-am elucidat definitiv cum că da, nu mai era virgină: era fiică-sa la telefon! "O-hooo!", făcu Ilenuca. "Suntem mulţi, fată, destui, adică!" Probabil că aia mică o întrebase dacă sunt destui pentru ea, pentru mă-sa, care vasăzică, că Ileana a răspuns "vreo 7-8-9 suntem". "Ileano, mamă, n-ai pus şi maşinile, nu?", am întrebat-o eu râzând. "Nu, bre! Uite!", începu ea pe degetele-i dibace. "Noi patru, fiică-ta, ai tăi = 7. Pentru 8 şi 9 îi băgăm pe mamai-ta şi tactu-mare, no?" Apoi a continuat să vorbească cu fiică-sa: "Prinţeso, să nu cumva să rămâi p-acolo pe unde faci Revelionul, da? Să te duci acasă, mămică, da?".

Grija pe care Ilenuca o purta pentru nerămânerea fetiţei prin vecini ne ducea cu gândul, dat fiind şi vârsta tot mai apropiată de majorat a odraslei, că Regina nu dorea să trăiască şi fiică-sa vreun 6 august în noaptea aia, he-he! "Ştiţi cât de precoci sunt copilaşii în ziua de azi!", zâmbi Ilenuca a subînţeles. "Te văd eu peste câţiva ani!", râse ea către mine făcând aluzie la fiică-mea, care făcea precum un titirez printre noi, abia aşteptând să plecăm la colindat.

 

Îmi făceam de lucru cu nişte cartofi, îi despuiam în vederea prăjirii în untură, la ceaun, pentru fripturicile ce vor să vină peste un timp nedeterminat, iar telefonul mă bipăia în draci. Ilenuca, timidă cum o ştiţi, taman ca o fată mare în faţa ciocanului, îmi trimitea mesaje cu substrat: "Mi-e sete!". Ca să fiu mai exact, mi-a trimis vreo 5-6 mesaje de-astea, pentru că respectiva companie de telefonie mobilă cu uriaşa virgulă roşie, dădea la fiecare încercare de timitere "error" sau "message not sent" (şi eu am păţit-o de "n" ori!) fapt ce o făcea pe Vistiernica cea Tenace să reia procesul, în lispă de altceva la luat.

Acest lucru minor, precum şi faptul că de vreo oră şi ceva beam ţuici, palinci, bere, vin şi devorasem câteva pungi de sărăţele cu tot cu conţinut, ne-a îndreptat paşii îndoielnici, da' cu mare chef, către următorul proces pe ordinea de zi: The Mighty Grătar!

 

 

Grătarul cu ciocane

Evident, în drumul spre grătar, taică-miu, prinzându-se că Ileana e ea femeie, da' e una mai c*ioasă, aşa, s-a apucat să-i arate colegei noastre o întreagă magazie de scule, mai mari, mai mici, pentru felurite activităţi casnice şi nu numai. Colteniţeanca (unirea dintre "concitadină" şi "olteniţeancă" la care am înlăturat un "o", să fie mai scurtă, he-he!) lu' Iliescu a făcut poze cu o foarfecă de evadat din pârnaie (e vorba de un forfecoi pentru tăiat fier-beton) şi a rămas pro-ho-fuuund impresionată de colecţia de ciocane a lui ăl bătrân, aliniate pe felurite grupe de vârstă, dimensiuni şi gabarit. "Se confirmă legendă, bă!", mi-a şoptit ea. "Tac-tu e tare-n ciocan, hă-hă!"

 

Am mai citit câte-o ţuică sau palincă, dracu' ştie ce-o mai fi fost, şi ne-am axat pe grătar. Realizat pe o forjă care-i manufactura lu' Carol I potcoavele la uriaşu-i cal, dar alimentată la un motoraş electric, grătarul respectiv a impresionat decisiv audienţa formată, în mare parte, din Ileana, aranjoare de fripturi şi făcătoare de vânt la cărbuni şi Vaxxi, ţiitor de vorbă, ascultător docil şi fain culegător de instantanee digitale.

 

Văzându-l relaxat şi fără o ocupaţie certă, ăl bătrân s-a apucat să-i povestească lui Vaxxi tot felul de întâmplări din vremuri demult apuse, după care a luat o sirenă de salvare, d-aia care face zgomot când se roteşte "elicea" în goarna respectivă, a pus-o pe cureaua la un polizor electric, i-a dat curent şi ţin'te zgomoteală! Sunetul subit şi intempestiv, familiar, poate, a făcut-o pe Ileana să treacă prin afumătoare, să împrăştie-n fărâme "veceul de caca" şi să se oprească în craca unui prun de lângă gardul de la drum! Ne-am revenit cu greu din surpize şi din râs, Vaxxi continuând să dea cu bliţuri în noi, iar Ilenuca să spintece de zor la cotletele sfârâitoare de pe grătar.

Acelaşi personaj din partea a doua a frazei de dinainte a cioplit brâncuşian, cu măiestria caracteristică zonei de unde venise, nişte ţepuşele de lemn, a lăsat nişte electrozi de sudură fără pastă, realizând nişte ţepuşe metalice, că na!, doar avea calificare de lăcătuşă-mecanică, apoi a "înspiralat" pe ele cârnaţii respectivi, realizând deosebite vertijuri carnale degrabă sfârâitoare şi împrăştietoare de arome fine, provocatoare de salivă.

 

O fi fost de la ţuica lu' taică-miu, o fi fost de la energiile încătuşate în străfundurile fiinţei personale, nu ştiu ce să zic, dar cert este faptul că atunci când Ilenuţa dădea cu vânturi în cârnaţii fixaţi în grătarul de pe forjă, mişca pietrele şi cărămizile pe o distanţă egală cu 1 virgulă 5 metri circulari. Asta, ca să vedeţi cât de ţeapănă e fata la anii ei, he-he! Aviz amatorilor de senzaţii din ce în ce mai tari. În urma acestor acţiuni, Ileana a fost avansată de către noi la rangul de MC, adică, mai pe româneşte, "Master of Cârnat". Să-i dea Domnul la cât mai mulţi şi mai tari, i-am dorit noi.

Ăl bătrân se ţinuse cu ritmul după noi şi parcă i se dezgheţase limba precum congelatorul de la un frigider rămas subit fără curent electric. Datorită acestui lucru, precum şi a faptului că, din cauză că urma să mergem la colindat, o rugasem pe maică-mea să-mi facă rost de prin vecini de niscaiva talăngi şi clopote, ăl bătrân sţa pus să-i ureze pe jumătate din participanţii la Revelionul "Quattro", respectiv Ileana şi Vaxxi. Eu l-am acompaniat cu refrenul (Hăăăi-hăăăăi!) şi oareşce versuri deochiate şi extrase pe loc din puţu' la gândire. N-au dat nimic, să ştiţi, da' eu sunt un tip răbdător, le mai ofer vreme până la anu' (şi la mulţi ani!).

Urmează, aşadar:

 

 

Colindul

În seara de Sf. Vasile,

Ascultaţi boieri, cu bine,

Că de câte ori venim,

Tot la mese vă găsim

Cu ocaua plină-rasă,

Cu găina friptă-grasă,

Pe buza paharulu-i

Scrisă floarea raiului

Şi-a mărgăritarului.

La urechi cu clopoţei,

Trageţi roata, măi, flăcăi!

Hăăăi-hăăăi! Hăi-hăi-hăăăi!

La luna, la săptămâna,

Când îi da domnului mâna,

Scotea pe Roibu din grajd

Ţesălat şi înşeuat,

Numai bun de-ncălecat.

În scări el s-a ridicat,

Peste câmpuri s-a uitat

Să vadă grâul cât e de mare.

Grâu-n soare strălucea,

Aproape că-ngălbenea.

Era-n spic ca vrabia

Şi în pai ca trestia!

Înc-o dată, măi, flăcăi,

Mânaţi, măăăi!

Hăăăi-hăăăi! Hăi-hăi-hăăăi!

Rupsei trei spice de grâu,

În palma le frecai,

În desagi le aruncai

Şi mă dusei la moară la Târţa Pârţa,

Că făcea bună tărâţa

Din care făceam turtele

Să mănânce fetele,

Să fugă ca iepele!

Mânaţi, măăăi!

Hăăăi-hăăăi! Hăi-hăi-hăăăi!

Luai o mână de fier şi una de oţel

Şi mă dusei la Nan Ţiganu'.

Măi, Nan Ţigane,

F*tu-ţi muma cui te are!

Ia ciocanu', dă la foale,

Fă cioc-boc!, ia trei vergele

Fă trei seceri mari din ele

Să dau la nepoţi şi nepoţele

Ca să secere cu ele.

La urechi cu clopoţei,

Trageţi roata, măi, flăcăi!

Hăăăi-hăăăi! Hăi-hăi-hăăăi!

Noi de urat am mai ura,

Da' frică ne e c-om însera,

Că nu suntem de ici, de colea.

Suntem de la Buda Veche,

Unde intră mâţa-n streche

Şi cotoiu' fuge cu mierloiu'.

Mânaţi, măăăi!

Hăăăi-hăăăi! Hăi-hăi-hăăăi!

A urmat o pauză publicitară de ţuică, după care, alunecându-i licoarea pe gâtlej, l-a lovit revelaţia copilăriei, când băga şi el cu pluguşoru'. "Bă, staţi că mi-am mai amintit o strofă!", făcu ăl bătrân şi a dat-o pe post:

Daţi şi-o oală cu smântână,

Pentru baba mea bătrână.

Că de-a dreacu' ce ierea,

Nici păr pe cap n-avea

Avea trei fire de păr în vârfu' capului,

Acolo ierea cuibu' dracului!

Mânaţi, măăăăăi!

La anu' şi la mulţi ani!

 

Completarea personală la colind şi continuarea acţiunii de "grătăreală"

Iarna-i grea, omătu-i mic,

Euro (iar) crescu un pic

Şi la anu care vine

Vă doresc o bunăstare,

Nu aici, peste hotare!

Ia mai scoate un molan (un vin, adică, pentru necunoscători, he-he!)

La anu' şi la mulţi ani!

Am înregistrat colindul pe reportofon şi am emis ipoteza să o tăiem prin sat, la colindat, eu urmând să-mi vâr o cască în ureche şi să repet ce auzeam acolo. Partenerii mei "Quattro" m-au convins că aveam la bord prea mult rachiu şi alte lichide cu concentraţii alcoolice diferite ca să mai nimerim vreo poartă. Concluzia: trebuia musai să mâncăm!

Am continuat să o acompaniem pe Ilenuca la grătar. Aceasta a scos de undeva, numai ea ştie de unde, nişte şorici atât de fraged că puteai să-l spargi cu limba, nu alta. Am înşirat bucăţicile de şorici pe grătar care erau prea mici şi cădeau mai toate pe jar. Preţ de o juma' de oră am ronţăit la minunatul produs porcesc, scuipând într-o veselie tăciunii rămaşi printre dinţi.

 

Regina Nopţilor Totale primea mesaje de la prefecţi şi primari cu care nu avusese defel de a face în decursul existenţei prezente şi zbuciumate, dar când a citit mesajul de la Iliescu, i-au dat lacrimile de emoţie. După două clipiri scurte din ochi, stătea în cumpănă: parcă mai văzuse înşiruirea aia de cuvinte undeva, nu cumva pe blogul iliescian? După un gât zdravăn de ţuică fiartă cu aroma de şoric ars pe jar, nu mai conta nimic. Putea să treacă la o altă etapă din viaţa ei, urma să vadă care...

Vaxxi, că l-am cam neglijat în exprimare, făcea singurul lucru de care era în stare în preajma Plenipotenţiarei de Olteniţa: îşi aruncase mânuţele deasupra jarului, cu scopul de încălzire, împresurat din greu de fumul ce-l producea Ilenuca cu o bucată de tablă smulsă dintr-un acoperiş ce-i ieşise în cale.

 

Fiică-mea, că tot stătea degeaba, a luat o mătură şi i-a fript una în polata de deasupra capului meu, fapt ce a convins o mare cantitate de zăpadă să mă viziteze pe chelie. Am alergat-o două secunde, da' n-am prins-o şi am renunţat.

Fiecare dintre noi simţea că e rupt în felul său, da', ca o medie, aşa, eram cam la acelaşi nivel de degradare a simţurilor ca urmare a ceea ce băusem. Începea să ne pară din ce în ce mai rău că ne revenim la simţire, motiv pentru care am dat-o iar pe ţuică fiartă, care era din ce în ce mai bună! Renunţasem demult la "trotilul zenesistic", deoarece, dacă mai continuam, la ora asta nu mai aveam ce să vă mai povestesc, he-he!

 

Probabil că şi taică-miu avea în fizic o doză ridicată de alcool de prună virgină, pentru că, a ales dintre noi pe singurul personaj demn să-i vadă colecţia de topoare, joagăre, drujbe şi chei franceze, depozitate în dulapuri ascunse privirilor celor care ne călcau curtea: Ileana! Aceasta era tare încântată de faptul că ăl bătrân nu a scos-o din "domnişoară" pe toată perioada şederii noastre acolo.

Cu circa o oră jumate înainte de trecerea dintre ani am purces la îngurgitarea feluritelor grătare preparate cu minuţiozitatea cu care ceremoniază cununii civile la ea în urbe şi aduc aci un elogiu lui MC Ileana.

Au curs, din nou, beri, vinuri, castraveciori şi alte chestii sub formă de boluri alimentare, către cavităţile noastre stomacale vecine cu şirele de pe spinări. După această activitate, puteam să ne dăm drumul pe burţi, pentru că reveneam în picioare precum nişte Hopa Mitici adevăraţi.

 

 

Între ani

Un sfert de oră mai avea de trăit 2007 şi cam tot atâta timp aveam noi să petrecem în mijlocul concitadinilor mei, adunaţi puhoi în centrul oraşului, în jurul uriaşului brad doldora de luminiţe multicolore, de parcă venea să-mpartă cărămizi de euroi ăla de nu suportă hahalerele şi vrea să facă din Steaua campioană de continent.

Primaru' a înhăţat un microfon şi s-a apucat să înşire niscaiva realizări de importanţă personală, urări şi invitaţii la şampanie şi ţuică fiartă oferite de respectiva instituţie pe care o păstorea. Când s-a scurs ultima clipă din 2007 din ceasul primarului, a început focul de artificii, frumos, n-am ce zice, care a durat fix vreo 10 minute, după cronometrajul lui Vaxxi.

 

Ne-am stâlcit şi noi zonele cervicale după multiplele steluţe ce-şi răsfrângeau trupurile efemere peste participanţi, într-un mare bau-bum-czzzt! (astea erau de la artificii) sau boing- boing!, cum făceau dopurile de la sticlele de şampanie ce cădeau în capu' la mulţime. Au ieşit nişte poze de mare expresie coloristică, pline de viaţă şi de voie bună. Ne-am pupat cu toţii, ne-am urat şi ne-am tras într-o minunată poză de grup unde abia am avut loc să intrăm toţi, he-he!

 

Pe neaşteptate, primarele a acaparat din nou microfonul, a dat ceva pe limba lui, după care a venit un moşulete cu încă vreo doi cu nişte talăngi agăţate de mâini, cu un buhai şi s-au pus numaidecât pe urat. Eu, Lapona, Ileana şi Vaxxi băgam din greu partea cu refrenu', că o ştiam cel mai bine, de se uitau nehoienii puţin suspect la noi. Am dat de două ori cu "Hăăăăăi-hăăăăi!" şi numa' ce au mai început unii şi alţii, aiurea-n platou, să bage "Şi-altă dată/O s-o facem şi mai lată!". Moşuletele de la microfon nu s-a lăsat învins de publicul ostil şi ne-a furnizat urături până i-a venit uscăciunea pe limbă, apoi a venit rându' lu' 3SE să se manifeste prin difuzoare. După care iar a dat "primarele" cu nişte urări şi ne-am mai pricopsit cu o gaşcă de urători din nu ştiu ce zonă folclorică. Ăştia erau mai în ton cu vremurile, pentru că au dat-o-n politichie, cu parlamentari cu burţi pline ce se plimbă-n limuzine şi dorm la locu' de muncă, cu ţara noastră-i ca o floare, da' corupţia e şi mai şi... Frumos, aşa, ce mai!

 

Noi, muşchetarii "Quattro", când nu băgam ciocnituri de şampanie sau câte-o execuţie de profundă impresie foto, îi ajutam pe băieţii ăia la refren. Peste foarte puţin timp aveam să facem cale întoarsă însoţiţi de fiică-mea şi ai mei. N-am putut să nu remarc de la mare depărtare mănuşile de culoarea grupelor sangvine care îmbrăcau mânuţele apăsătoare de butoane ale adminului nostru (Vaxxi, pentru cei mai nouţi în forum). Aveam să aflu că aşa era bine, să ai ceva roşu pe tine când vine Anul Nou. După cum se va dovedi, ploieşteanul avea ceva mai mult roşu pe el, he-he!

 

 

Primele ore din 2008

Acasă ne-am cuibărit în bucătărioara de lângă holul unde ne dusesem veacul cu palinci şi ţuici fierte, că era cald şi bine. Maică-mea s-a oferit să ne reaprindă focul, am mai aruncat doi butuci în sobă şi ne-am pus pe bârfă noi, patru, plus aia mică, fiică-mea.

Sătui de colindat, ghiftuiţi, am încercat nişte beri la trup, nişte seminţe rămase de pe 13 septembrie, de la lansarea "Joi seara, în parcare" şi nişte cafea preparată de Ileana la ea acasă în urmă cu... aproape o zi! Ei, bine, bună cafea face fata asta, fraţilor! Nu vă mai zic că mai era caldă după vreo 20 de ore de la zămislire!

 

O mânca la burice (alea de la degete) pe olteniţeancă şi, hai s-o sune pe Xena. Asta tocmai ce ieşise din... vechiul an şi ea, ca să zic aşa, fericită foarte, râzând la receptor şi pusă pe mărturisiri totale. Nu mai ştiu despre ce era vorba că, na!, doar a bătrână, asta de Olteniţa, adică, avea telefonu' în ureche şi e foarte discretă atunci când trebuie, ştiţi doar, nu? Tot ce-am prins a fost discuţia despre un tub de frişcă, comandat de Agentu' Termic (ăsta e numele conspirativ al celui care i-a răpit inima războinicei noastre colege), a rămas prin frigider. Nu ştiu dacă era vorba de frigider cu o uşă sau de-ăla cu patru uşi şi nici dacă tubul respectiv fusese uitat plin, gol sau dezgolit. Ceea ce era cu adevărat important din naraţiunea de-o făcea Ileana către noi, era faptul că Xena se hotărâse a veni la noi dis-de-dimineaţă, la ora 9:00!!! "Da' ce-ai, fă? Nu ţi-e bine acolo, cu ăla?", încerca Ileana să o facă să rateze. "Ha? NOUĂ?", striga Vaxxi cu părul crescut de parcă trecuse printr-o centrifugă plină cu praf de copt. "Iote, dacă vrei să vii, ia de colea numărul lui Obi şi-l suni pe el, da?", făcu Regina Sudului într-un moment de inspiraţie pentru ea şi de mare dezastru pentru mine. A rămas aşa: Xena mă va suna pe mine când se apropia de Nehoiu.

 

Au urmat alte câteva mărturisiri şi istorisiri ale Casierei noastre, motiv pentru care i-am dat dreptate lui Vaxxi: "Zona Prepuţculată Olteniţa este un loc de pe planeta noastră unde lucrurile normale nu se întâmplă prea des".

Când am ajuns în cameră, mai aveam câteva ore de odihnă până la întâlnirea cu Xena, "câteva" = 4! Nu prea aveam somn după ce sorbisem din cafeaua de Bărăgan şi mă gândeam aşa, aiurea, la sensul meu în viaţă sau, mai pe înţelesul tuturor, ce caut eu în viaţa mea! Şi cum mă concentram la multiple lucruri existenţiale, precum şi la faptul că ochii ar trebui să mi se închidă şi să mă posede şi nen-tu Ene vreo două ore, că o mâncase p-aia în cur să vină tocmai de la Bucureşti în prim azi din an, numa' ce aud pe jos, pe la parter, tot felul de zgomote, uşi trântite, sunet de foale şi oftaturi prelungi: "E-heee-heeee!". Ce se întâmpla?

Vaxxi a ajuns şi el făr' de somn în camera hărăzită pentru odihnă. S-a uitat el de jur-împrejur şi parcă mai trebuia ceva: mai trebuia niţel de căldură! A identificat gura sobei, cenuşarul (gura de sub gura sobei, he-he!), cutia pentru cenuşă, vătraiul şi făraşul. La el în sobă jarul era cam cât un muc nestins de ţigară. Bătu la uşa de-alături. "Ileano?", încercă ploieşteanul starea de trezire a colegei noastre. "Ce vrei?", răspunse diafan Regina. "Nu-ţi dau camera mea, că are monitor!" Camera unde dormea Ilenuca avea un monitor antic pe o măsuţă, iar Regina credea că Vaxxi, mare pasionat de IT, adormea mai bine şi mai profund dacă-l VGA (în limbaj IT înseamnă "veghea", he-he!) un monitor la cap. "Nişte jar!", răspunse adminul nostru pe sub ochelarii căzuţi. "Ia de te uită!", îl învită Ileana la sobă, ca să nu rămâneţi cu alte impresiuni. Desăvârşitul nu a avut noroc! Ileana avea destul jar, dar nu în sobă, he-he!

 

Cum se întorcea în camera lui cu vătraiul între picioare, numa' ce-l trosneşte o idee ce friza inspiraţia totală: oare în soba din bucătărioară nu mai era foc? Ei, bine, era! Ţuşti!, a sărit înapoi în camera lui, a înfăşcat cutia pentru cenuşă, s-a dus la bucătărioară şi a extras din sobă un lemn fumegând. Precum apaşul vigilent, s-a strecurat uşor în camera-i, a şters toate urmele de fum lăsate în trecerea lui folosind un spray antiperspirant "Nu mai ştiu marcă", a băgat lemnul în sobă calculând atent unghiul sub care trebuie să cadă curentul de aer ca să se aprindă şi s-a pus pe aşteptat, acompaniat de câte-un gât de palincă de la Zenese. După o oră a constatat că singurul care se încălzise în camera respectivă era el, pentru că soba dădea semne clare de sucomb. Lemnul respectiv îşi pierduse şi ultima urmă de respect de sine şi nu mai fumega defel. Atunci, l-a lovit pentru a doua oară inspiraţia: a dat cu nişte palincă preţioasă, puţină, oricum, peste lemnu' din sobă şi i-a oferit întru aprindere o flăcăruie de la Zippo-ul personal. A suflat în butucul îndărătnic până i-a venit ameţeală-n lentilele ochelarilor, da' n-a abandonat definitiv ideea, că l-a aprins, totuşi, utilizând o combinaţie între tehnica omului de peşteră (aia cu frecatu'), bricheta Zippo şi palincă. Într-un târziu, şi-a dezlipit faţa de pe plită şi s-a dus în pat. A constatat că aşa se doarme mult mai bine.

 

 

Ni se înfăţişează Xena

Pe la opt şi ceva am făcut ochi şi ceva exerciţii de gimnastică. Ninsese cam două degete şi încă nu se oprise. Era frumos... Am ieşit din camera plină de fete (fiică-mea şi Lapona) şi m-am dus jos, la mamaie şi tataie, să mai schimb o vorbă şi cu ei.

Afară am constatat că nu erau fulgi de zăpadă, ci o măzăriche fină, ce aducea a bobiţe de polistiren.

 

Am citit vreo cinci sarmale delicioase acompaniate de mămăliguţa aferentă, îmboldit fiind de mamaie, am refuzat ţuica fiartă din partea unchiaşului şi pe la 8:30 mă sună Xena că a trecut de Cislău. Îi explic care-i treaba cu CNN şi-i dau ca punct de întâlnire biserica nouă, din centru. "Te sun când ajung!", cotcodăci ea. "Vezi că sunt cu o Solenza roşie!" "Asta e!", am zis eu în gând. "Nu toţi au noroc pe lumea asta, he-he!"

Abia reuşisem să mă descătuşez la vezică, când primesc informaţia telefonică: "Am ajuns!". La biserică, dintr-un coteţ de tablă pe care scria Super Nova, coboară Xena, în toată splendoarea ochelarilor săi şi un nene, simpatic la prima vedere şi foarte jovial. Culmea a fost că şi la a doua vedere a fost simpatic şi puţin a lipsit să nu-i fac cunoştinţă cu directa mea de dreapta nimicitoare de feţe. De ce? Păi, imediat cum m-am urcat în maşină ca să mergem acasă, Agentu' Termic (după cum v-am mai zis) se face spre mine şi-mi aruncă şmechereşte: "Cred că ai văzut că nu am Solenza, hă-hă! Asta e Super Nova!". Mi-am înfrânat impulsul de a-i arăta răsăritul cu capul trecut prin lunetă şi i-am replicat politicos, cu un zâmbet profesional pe figură, că ştiu cum e cu electrocasnicele şi nu mi-e greu să deosebesc o râşniţă de un fier de călcat fără aburi. A dat să zică ceva, da' a râs. Mi-a plăcut de el, să ştiţi, e altceva decât ce-am văzut înainte, dacă înţelegeţi ce vreau să zic, he-he!

Agentu' Termic a ţinut neapărat să o vadă pe "tanti Ileana", am redat textual Ileano, să ştii, probabil a citit şi el cartea despre DaewooClub sau i-o fi povestit-o Xena. I-am vârât pe amândoi în camera unde-şi odihnea trupul greu încercat cea supranumită de Vaxxi, aflat între două palinci şi un moment de rătăcire, "nea Ileana". La Xena n-a reacţionat, da' la "băiatu' ăla care m-a sărutat tandru pe obraz şi mirosea al dreacu' dă bine", încheiat citatu' Ilenei, a sărit de parcă-i puseseşi terebentină sub cur! "Bă", făcea Regina ceva mai târziu, "am început anu' la fix: am avut şampanie, artificii, am râs pe ruptelea şi un bărbat fain m-a trezit din somn!"

 

A urmat apoi camera lu' Vaxxi la control. Săracu' de el, n-a avut încotro şi a dat cu somnu' de pământ ca să vadă cu ce exemplar valoros venise Xena la noi. Cu această magnifică ocaziune, am remarcat şosetuţele deosebite ale ploieşteanului, care se asortau teribil de bine cu mănuşile purtate de el în noaptea ce tocmai se terminase. Cre' că e o chestie personală de-a lor, de-a adminilor, vor să fie roşii nu numai în realitatea internetică, ci şi în viaţa de zi cu zi. Sunt tare curios dacă aceeşi uniformă o au Shenck şi Satori, he-he! Sato am văzut că şi-a asortat culoarea Hondei (ştiu că mă repet, da' mişto maşină, să dea boala!) la mănuşile şi şosetele lui Vaxxi. Nu merg mai departe cu curiozităţile, da' sunt tentat să cred că această culoare nu caracterizează numai aceste articole de îmbăcăminte, he-he!

 

Puţin după asta am plecat cu Xena să-l conducem pe Agentu' Termic la flaşneta roşie cu nume de fenomen cosmic, că pleca omu' taman la Bacău şi venise special ca s-o aducă pe respectiva la noi! Ei? Ei? Păi, nu miroase asta a "lăv is in di er, ta-na-na, evriuer"?

A ieşit şi Ileana în uşa casei să-şi ia rămas bun de la băiatu' frumos mirositor, îmbrăcată în nişte pijamale care băteau spre roz. De departe aducea, aşa, a bezea uriaşă care dădea mânuţe în semn de "la revedere". Şi cum se manifesta ea aşa către Agentu' Termic, numa' ce se trezeşte asaltată de o copilaşă de câţiva ani dotată cu o sorcovă: "Primiţi cu sorcova, tanti?". Ete, na! Parcă Ileana de sorcovă avea nevoie, da', ce să facă acuma?

 

După un "delta te" de timp necesar feluritelor personaje pentru a-şi veni în forme şi coerenţă conversaţională, ne-am stabilit cartierul general în bucătărioara părăsită de noi cu câteva ore în urmă. Ai mei s-au ocupat de foc şi de întrebatul personajelor de de-ale gurii, fapt ce a declanşat majorităţii o trezire subită la dat din fălci. Cum eram pregătiţi cu felurite brânzici, fileuri de şuncă, salamuri cu felurite chestii şi castraveciori muraţi contra eventualelor vertijuri, s-a rezolvat rapid şi cu micul dejun.

Xena a produs mai multe momente de sinceritate, pe care nu le voi reda, he-he!, nici deasupra nici dedesubtul ei, cu toate că deasupra cică ar fi cel mai bine, dar nu pot să nu vă zic că cică i-ar fi dat de înţeles Agentu' Termic de niscaiva gânduri serioase cu pirostrii la drum de seară. Aţi înţeles ceva? Da' de nuntă aţi auzit? Mă rog, io i-am zis că e cam "friction-fiction" chestia asta, nu că nu ar fi fain băiatu', Doamne-fereşte, da' eu înţeleg altceva prin logodnă! Nu v-am zis? Păi, cică s-au logodit, adică, băiatu' mirositor frumos i-ar fi dăruit un inel Durex Play, ea ar fi răspuns "Da!" şi gata logodna! Cică nunta o va oficia Ileana la ea, la primărie, cu tot soborul de primari şi viceprimari. Să fie cu noroc şi să-ţi trăiască omu', că e fain, tu! E unanimă părerea, he-he!

 

Aşa, în treacăt, menţionez cadourile primite de Prinţesa Războinică de la "el, tu", încheiat citatul: pulovăr, mănuşi, şosete, căciulă. Nici unul din aceste articole nu conţinea blană sau piele, ci ceva poliester cu ceva elastic, ceea ce concluzionăm că asta ori e o măsură a dragostei pe care tipu' i-o poartă Xenei, ori e ecologist convins.

 

 

La zăpadă

Am fost luat cu asalt de fiică-mea, imediat ce a făcut ochi: "Hai pe derdeluş!". Am rezistat eroic vreo două minute, apoi gâfâiam cu sania pe un deal de lângă casă. După câteva zeci de minute ne-am întors, mai ales eu, din motive de refacere a forţelor. Fiică-mea parcă mâncase uraniu îmbunătăţit!

În partea a doua i-am avut alături pe Lapona Antigel şi Vaxxi, Lapona, cu gândul de a băga nişte ture cu săniuţa, iar Vaxxi, cu scopul precizat din start de a realiza nişte poze de belea.

 

Am încercat toate poziţiile posibile: în fund, pe burtă, cuplaţi, pe spate etc. Ia ştergeţi-vă zâmbetele de pe feţe, că vorbeam despre poziţii de călărit sania, da?

"Pseudoplaca de zăpadă" realizată dintr-o amărâtă bucată de plastic, a dezvoltat viteze nemaintâlnite de ea până la acel moment, datorită greutăţii subsemnatului şi înclinării absolut bestiale a terenului. Deasupră-ne se cernea continuu măzărichea de care vă povestisem cu ceva rânduri în urmă. Treptat, bobiţele fine s-au transformat în fulguleţi deşi de zăpadă. Era alb şi frumos, iar noi nu ne doream să ne mai întoarcem.

După ce m-am udat zdravăn la fund graţie datului cu "placa", am trecut la bulgăreli generalizate. Vaxxi, cuminţel foc, a relaizat nişte poze şi filme de extremă unicitate şi adâncă valoare sentimentală. Le vreau şi eu tătuţule, da?

Uzi, obosiţi, dar cu mare chef şi veselie am revenit în bucătărioara transformată în afumătoare de Ileana şi Xena, ele nedorind să participe la datul cu orice pe zăpadă, preferând să rămână "înăuntru", dacă mai ţineţi minte vorba Xenei, la căldură şi fum mult de ţigară, de această dată.

 

 

Plecarea subită

Un telefon primit de Vaxxi ne-a făcut să ne strângem urgent calabalâcul şi să ne dăm la vale, către Buzău. Începuse să ningă ca-n poveştile cu Crăiasa Zăpezii, iar Vaxxi avea informaţii că meteorologii dăduseră cu cod galben pe Valea Buzăului.

Ileana s-a mai relaxat aflând că Xena nu are taine la mersul cu frigiderul pe zăpadă, motiv pentru care i-a şi oferit Prinţesei Războinice volanul până la Bucureşti.

 

Am format coloana care este, cu mine în cap, cuplul de gagici la mijloc şi Vaxxi, încheietor. La Pătârlage, Vaxxi a trecut în cap, pentru că se căuta de gaze pentru maşinetă.

Popasul "Măgura" a reprezentat oaza de linişte şi realimentare cu energie organică pentru noi. Locul este excelent întreţinut, peisajul este de sublim efect, iar haleala este absolut demenţială ca gust şi cantitate, la preţuri de-a dreptul accesibile. A fost şi momentul când ne-am pupat de rămas-bun şi ne-am urat toate cele pentru anu' ăsta.

Pe Buzău-Bucureşti a bătut un vânt care dorea cu dinadins să-l zvârle pe Matizac în negura câmpului.

 

Nasoale rău condiţiile de mers, cu mult noroi aruncat pe parbriz, lunetă, faruri şi folosit "ţâţele de parbriz" din cinşpe-n-cinşpe secunde. Am renunţat să mai opresc să curăţ farurile pentru că nu trecea un kilometru şi erau la fel de mate.

În jurul orelor 18:00, mai toată lumea ajunsese acasă sau foarte aproape de casă.

 

 

Încheiere

A fost o zi cât un an întreg, am râs de ne-am spart, atmosfera a fost de mare sărbătoare, am avut de toate, pe bune, iar din culise mi s-a şoptit că toată lumea s-a simţit bine şi-şi doreşte, mai nou, abonament! Ce vorbiţi, mă?

La ora când vă scriu o rupe pe viscol şi pe ninsoare. Dacă nu ne întorceam ieri, prima zi din 2008, cu siguranţă îi terminam ţuica lu' ăl bătrân, porcu' de la cazan, cartofii din beci, şi mai veneam la Bucuresti odată cu ghioceii, prin martie-aprilie, he-he!

Asta fu tot ce trăirăm noi pe respectivele meleaguri. Păcat că a trecut atât de repede, păcat că nu a fost mai mult, măcar tot restul vieţii, aşa...

Din partea participanţilor la Revelionul "Quattro", vă doresc un an mai bun tuturor, cel mai bun de până acum!

 

LĂMURIRE

Pentru admini: ştiu că nu sunteţi "roşii", he-he!

 

PS: Din cauza zăpezilor abundente acest mesaj nu a putut fi postat mai devreme de azi.

[VAXXi]

Din 2007.

 

Mătănii pentru aşezarea aparatului foto (pe jos era evident ud, într-un târziu ne-am dat seama).

 

 

Bannerul manual

 

 

Am ajuns !

 

 

Data minune de pe perete (deşi io acu' văd că scrie 2015)

 

 

Grătarul pe bază de turbosuflantă cu efect de aerodină lenticulară

 

 

Preacuviosul şoric

 

 

Nehoieni, ordon sărbătoriţi revelionul !

 

 

Ie-te artifica !

 

 

Ţi-am zis eu că e mai bine să porţi glugă decât tunsoare zero pe vremea asta ?

 

 

Levitaţie tantrică pe curbura Terrei

 

 

Cu expresia asta în priviri îmi aştept salariul !