Jump to content

23.10.2008


Recommended Posts

Lume, lume!

Precum vazurati in aceasta saptmana Ilenuta noastra a mai intinerit cu un an! Propun sa recidivam si sa o calcam din nou, joi seara pe la Oltenita, sa ii uram toate cele bune! Nu de alta, dar daca ea bate drmurile tarii in fiecare saptamana sa fie cu noi, putem sa ii intoarcem si noi gestul odata in an.

Fara sa lungim prea mult si fara rost vorba, propun doritorilor sa ne adunam la locul stiut, la Polivalenta in jurul orei 20 - sa iasa toate lumile de la munci - si sa o pornim in coloana la Oltenita.

Ce ziceti?

Link to comment

Motto: In afara de cei care pleaca la Oltenita, mai vine si ramane cineva dupa orele 20? As trece si eu sa va mai vad.

Senna - Yesterday, 05:32 PM

Aşa că, taman când limbile se făceau treptat-treptat către orele care-i provocau lui Senna aprige dezbateri neuronale, mi-am cules Lapona de la Unirea şi am luat drumul orăşelului dunărean care a dat istoriei contemporane cu noi un multiplu-preşedinte de partid şi de ţară (parcă în ordinea asta erau nu?), iar comunei Curcani un vajnic şi pururea tânăr ofiţer de stare civilă. Am folosit alt gen în partea a doua a frazei, aşa, ca să nu vă prindeţi despre cine vorbesc.

Ieşirea din Bucureşti a ţinut fix cât tot restul drumului, care nu a fost rău de loc (el, restul de drum). În afara faptului că la Budeşti am avut senzaţia, la propriu vorbind, că am căzut în rahat, de unde, probabil, şi denumirea localităţii „eşti(în)Bud(ă)”, nu au fost probleme pentru ochi, nas şi urechi. Ba, chiar s-au hârjonit cei 46.935765 cai-putere ai Matizelului personal undeva, peste suta de kilometri la oră.

 

GPS-ul rezultat din ultima „tunare” a maşinetei cu nume de gigant, nu s-a prins defel de ce denumire de restaurant îmi şoptise Ami la telefon, ca să putem să joncţionăm şi noi cu restul distinsei adunări. „Cum ziseşi?”, făceau coardele mele vocale, ce primiseră comandă de nedumerire. „Ajungi la primul semafor din Olteniţa, după care faci stânga, apoi prima la dreapta. La restaurant îi zice «Conta». N-ai cum să ratezi. E plin cu maşini de-ale noastre”.

 

Vă daţi seama că inevitabilul s-a produs, exact ca-n bancul cu Radio Erevan, referitor la cadoul ce nu era o maşină, ci un stilou, nu i s-a dat, ci i s-a luat, şi nu era Puşkin, ci Soljeniţân. Şi dau o primă tură nenorocoasă. Furat de peisaj, trec de un prim semafor, trec şi de-al doilea (şi ultimul, după spusele sărbătoritei), trec de un părculete (despre care localnicii de seamă nu-l ştiu a exista) şi de un poliţai umflat care sprijinea un frigider „To serve and protect” cu preţ de Audi A8. Mă întorc la primul semafor şi fac dreapta. Timid, deschid geamul şi întreb nişte cetăţeni „înciorchiniţi” într-o beznă produsă de o scară de bloc. „Restaurantul «Conta»?” Binevoitori, băieţii mi-au răspuns toţi odată: „Mercirlofjhgjvnmtujmmbbnosutădemetri”.

 

Mulţumesc frumos şi o tai în direcţia propusă de mâinile lor. Dau într-o parcare de bloc. Repet figura cu un cetăţean ieşit să-şi plimbe nevasta înainte de culcare. „Nu «Conta», «Codrea». E în spatele blocurilor.” Cu speranţă, ocolesc puţin şi dau într-un trotuar mascat de nişte stâlpi anti-parcare. Am mai încercat vreo două variante, dar n-a fost să fie. Sună Ami: „Unde sunteţi, mă?”. „Uite, tocmai ce-am trecut de «Golden». Cum îi zice, totuţi, la restaurant, pentru că toate combinaţiile de până acum au fost necâştigătoare?”. Pauză... „Băi”, face colega noastră, „de la primul semafor faci stânga, apoi A DOUA la dreapta şi dai de restaurantul «Compot». Vezi că sunt maşinile noastre.” După această mică rectificare, că nu-i prima, e a doua, am ajuns la un locşor primitor, unde n-am recunoscut decât Gălbineaua Ilenei, restul erau pe după copaci sau nu erau deloc (vezi Ami, care venise cu NFS) şi nu m-am prins.

 

Înlăuntrul locşorului am depistat numa’ forumişti adevăraţi, strâns uniţi în jurul unor ceainice pline cu fasole bătută aflată în simbioză cu un ingredient afrodisiac cunoscut în popor sub denumirea de „usturoi”.

Capu’ la masă era ocupat de Ami, apoi, de la stânga la dreapta, veneau cam aşa: Leutzu, NFS, Cineva de sex opus Zmeului, Zmeulică Spaima Curbelor, Xena, o chestie căzută de la oglinda retrovizoare a vreunui participant (ulterior, l-am identificat ca fiind Joyride) şi Draco. Unde apare Ilenuca în acest tablou? Păi, uitându-mă mai bine, ea juca la alt cap de masă, adică cel opus lui Ami. Din acest moment şi până la final, numărul de ocupanţi de la masa noastră a rămas constant.

Am început, prin urmare, să ne veselim cu apă plată, fasole bătută, pâine cu cranţ şi alte produse din pui şi cartofi sub diferite înfăţişări.

 

Multe şi nenumărate au fost fazele petrecute printre meseni, iar hohotele de râs cred că au speriat oarecum chelneriţele localului.

La întrebarea dacă au făcut „prostii” în noua maşinetă, răspunsul a fost identic pentru amândoi: Xena - nu, Joyride - da. Profitând de starea hibernală a Xenei, subiectul a fost depăşit elegant. Cu acestă ocazie am aflat că „ne-am luat Opel Tigra, măi, da’ nu prea avem loc de făcut chestii prin el”, încheiat citatul produs de unisonul Xena-Joyride. Păi, ia mai întreabă-l pe Joyride, că cică el are loc, da’ numa’ cu alea fără ochelari, he-he!

La un moment dat, s-a desprins cineva cu barbă din mulţime, altul decât subsemnatul, şi i-a oferit Ilenei spre admiraţie şi purtare un frumos set de argintărie pentru 3 persoane, bătut în nestemate negre (lignit, antracit şi huilă), spre împodobirea gâtului, nasului, buricului, sub-buricului, gleznei drepte şi ambelor urechi. Participarea a fost unanimă şi îndelung aplaudată.

 

Datorită faptului că am fost ameţit de numărul de cafele XXL cu lapte pe care le-am solicitat spre consum (două în fizicul personal, iar una pe masă şi pe rochiţa Ilenei, fapt ce a produs deliciul audienţei), nu-mi mai amintesc acum marea majoritate a faptelor. Totuşi, înainte de plecare, am remarcat fascinaţia din ochii Zmeului referitoare la tricoul meu cu un imprimeu înfăţişând un schelet cu burtă.

 

Sub privirile pline de căscaturi prelugi ale gazdelor, am purces către casele personale, undeva, în jurul orei 1:00.

Ţin minte că ne-am mai oprit pe drum să-i furnizăm Zmeului nişte gumă proaspăt mestecată între fălcile voluntarilor NFS, AMI, Joyride şi care mai era p-acolo, din pricină de scurgeri pe la filtrul de benzină ale legendarului Espero mare amator de senzaţii off-road.

S-a mers frumos, aliniat în şir „deuian”, până la intrarea în Bucuresti, după care fiecare şi-a văzut de stilul de condus.

În jur de 3:00, am dat cu capu’ de pernă şi am reuşit să dorm vreo 3 ore, din pricină de servici. NFS, Draco şi alţii ca ei, au dormit tot atât, dar din considerente de „dat atacuri” în legendarul (printre ei, cunoscătorii) „Triburi”. Ce relaxaţi sunt unii, fraţilor, acuma, în plină recesiune mondială!

 

Cam aşa am petrecut, în mare, aniversata noastră, Ileana, direct la ea pe teren.

Mulţumim, Ileana, pentru primirea făcută şi bucatele alese oferite a fi intromisionate pe sub nasuri avide. Te pupăm, încă o dată, şi sunt fericit că ţi-am dat ocazia să-ţi cumperi altă fustă. :D

Celorlalţi participanţi şi neparticipanţi, un weekend minunat vă doresc!

 

PS: Pentru a vă scăpa de dileme, restaurantul se numea „Comtot”, nu „Compot”. Io, aşa am înţeles, că dădea bine la auz, he-he!

Edited by Obi_wan_Kenobi
  • Like 1
Link to comment

Inaintea inchiderii topicului as vrea si eu sa adresez un sincer, calduros si intarziat (din pacate, cu scuzele de rigoare :D ) La Multi Ani, colegei de forum Ileana, cu multa sanatate si implinirea tuturor dorintelro. Si sa nu uitam, drum drept fara gropi!

Link to comment
Guest
This topic is now closed to further replies.
 

×
×
  • Create New...