Destinatie Finala: Walchsee

[Salex]

Mult asteptata si mult pregatita vacanta de iarna a sosit. Fiind prins cu o groaza de lucruri, printre care, la loc de frunte, a stat restaurarea MOSului, aproape ca nu am simtit cum s-a apropiat ziua plecarii. Bagajele s-au adunat unul cite unul ajungind, cu o seara inainte, sa ma intreb daca o sa reusesc sa le ascund pe toate in masina.

 

 

In afara de ce vedeti in poza, au mai existat: inca o valiza (cam cit sacosa gri + cea albastra la un loc), 2 perechi de schiuri, 2 perechi de clapari, 3 perechi de bocanci, ladita cu scule (model 17”), lanturi, lopatica de zapada si alte citeva nimicuri (2 pungi cu lichid spalare parbriz la 5 litri, un bidon 5 litri ulei, un bidon 1 litru antigel). Spre suprinderea mea (totala) au incaput in portbagaj . In masina au mers doar 2 geci, o sticla cu apa si laptopul. Cind mai aud pe cineva ca Leganza nu este spatioasa, personal il bag in portbagaj ... dupa ce inghesui inainte toate cele de mai sus .

 

Drumul din tara a fost fara istoric. Am plecat din start hotarit sa nu incalc chiar toate limitele de viteza, astfel ca viteza de croaziera a depasit rar 140-150 km/h. A1 se prezinta in stare buna, exista totusi citeva portiuni (inainte de “centura” Pitestiului) unde au aparut gropi foarte aproape de marginea din dreapta, banuiesc eu ca se datoreaza vechiculelor de deszapezire si lamelor infipte in asfalt.

 

Tronsonul Pitesti-Rm.Valcea mi s-a parut, pe jumatate, foarte prost, exista citeva portiuni in care drumul arata ca dupa bombardament (cel putin in prima jumatate a sa). Situatia s-a imbunatatit dramatic dupa ce am trecut de Cuca, de aici incolo am mai dat de portiuni de drum proaste doar pe viaductele de pe Valea Oltului.

 

Intrucit in toamna incercasem varianta de camioane a drumului prin Calimanesti-Caciulata si am fost foarte incintat de calitatea drumului, am repetat experienta din sens opus. Am mers fulger, asfaltul are calitate de autostrada, localitatile sint nesemnificative. Va recomand aceasta varianta, chiar si cind circula camioane tot se trece mai repede de Calimanesti.

 

Prima oprire am facut-o la Sibiu, pentru a da Buna Ziua unor rude. La intrarea in Sibiu mi-am dat seama ca tocmai mi-am batut vechiul record de viteza Bucuresti-Sibiu. Daca in 1997 am parcurs drumul in cca 3 ore si 30 minute (atunci cu o Dacie 1310, 2 oameni la bord si, evident, full de bagaje) de data asta am facut acelasi drum in numai 3 ore si 10 minute. Am oprit de 2 ori ... din motive tehnice (ale soferului ). Evident, fiind prima zi de Craciu, drumul a fost extrem de liber. In multe rinduri m-am gindit ce norocos am fost ca vremea a fost calda ... daca ningea sau era polei cred ca ala eram. Nici nu am curajul sa imi imaginez ca ar fi fost vreun utilaj de deszapezire pe drumuri ...

 

La ora 12:45 paraseam Sibiul continuind mersul in forta catre granita. Sosirea la Nadlac a marcat stabilirea unui nou record (tot personal), la ora 16:45 treceam de vama romana. Deci, cu pauze cu tot, am parcurs drumul Bucuresti – Vama Nadlac in 7 ore si un pic. Daca ar fi sa dam deoparte pauza de la Sibiu, as ajunge la un timp de cca 6:30-6:45 ore. Destul de bine pentru o zi de iarna

 

Cea mai nasoala portiune a drumului din tara din punct de vedere meteo mi s-a parut cea dintre Arad si Nadlac. A suflat un vint imposibil de descris. Cert este ca mergind cu 100-110km/h am depasit absolut toate masinile din trafic (inclusiv una de Politie ). Din cauza inaltimii drumului (fata de cimp) banuiesc eu ca se formau niste curenti de aer foarte ciudati, efectele asupra masinilor fiind destul de serioase.

 

Trecerea prin vama a fost destul de OK, nu a durat mai mult de 3 minute. Ca niciodata (poate si din cauza lipsei de “clienti”) vamesii au avut chef de vorba. Dupa ce s-au uitat peste pasapoarte, le-a trecut prin cap sa imi ceara si permisul iar dupa aia talonul masinii. Aproape ca ne-ar fi lasat sa trecem insa s-au decis sa se uite putin si prin portbagaj, asta dupa ce au facut putin misto de noi. De pilda: “Mergeti in Austria la schi ?” “Da, in Austria la schi” ... “De care schi, d’ala normal sau acvatic ? (ha ha ha)” ... Am deschis portbagajul - conserva de bagaje, dupa cum va dati seama – deasupra carora trona lopatica de zapada. Din nou risete ... Inchid portbagajul, dau sa ma sui la volan ... “Da cauciuce de iarna aveti ?” ... “Mmmm, vad ca pe spate sint noi .... da’ pe fata cum stati ? Mmmm, da, noi si pe fata ... puteti sa mergeti”. Plecat cu scirt si dus am fost

 

In general, de fiecare data cind traversez Ugaria am o stringere de inima. De data asta nu presimteam nimic rau insa mi-a cam ramas in cap mistoul vamesului, mai ales ca nu se vedea nici urma de zapada L.

 

N-am avut problme cu satele de linga vama, am mers oarecum regulamentar. Cind am facut ultimul rond si am intrat pe drumul ce duce spre autostrada mi-am zis “Doamne, am mai scapat o data ”. Hmmmm, cred ca m-am grabit putin, habar nu aveam ce avea sa urmeze.

 

Si a urmat … mult mai devreme decit mi-as fi imaginat in cele mai urite vise. De indata ce am intrat pe autostrada catre Budapesta, ceva s-a schimbat. Imi este absolut imposibil sa va descriu insa ... parca intram in IAD !. In spate a ramas un cer senin, plin de stele in timp ce in fata nu se vedea absolut nimic. NIMIC, parca intram intr-un cazan cu smoala !!!

 

Am tras pe dreapta la prima benzinarie intuind ca va urma ceva horror. Am lasat masina linga o pompa (evident ca plinul l-am facut la Nadlac ) mimind ca vreau sa cumpar ceva de mincare. Am dat o fuga si pina la WC de unde am auzit inceputul furtunii. La cum suna tabla acoperisului mi-a venit in gind un singur cuvint : GRINDINA. Am luat-o la fuga spre masina. Cind am iesit afara am vazut un scenariu demn de un film de groaza: pe jos (in mai putin de 1 minut) se asezase gheata (grindina) de dimensiunea bobului de porumb. Grosimea stratului cred ca atingea 3 degete. Am fugit spre masina incercind sa o trag intr-o zona ceva mai protejata insa nu mi s-a permis de catre un angajat al benzinariei. Nu ca ar fi frematat de clienti, eram doar 2 masini in statie ... No comment !

 

Dupa cca 10 minute grindina a incetat si am reluat drumul spre Budapesta, aveam rezervare la un motel de pe centura M0. Mi-am zis ca ar fi bine sa merg ceva mai incet, pentru a nu ajunge din urma norul care se deplasa, evident, spre Budapesta. Spectacolul de lumini asigurat de fulgere este, din nou, imposibil de descris. Cert este ca in mai bine de 30 de ani eu nu am vazut asa ceva. Ca idee:

 

 

Cum ziceam, am reluat drumul, mergind mult mai incet insa ... cum nu prea mi-e dat sa traverse Ungaria fara incidente, nici de data asta nu am scapat. Dupa cca 10 minute de mers, a inceput iarasi sa ii dea cu gheata. De data asta eram in cimp deschis, fara nici o posibilitate de a proteja masina. Ei bine, imaginati-va citeva minute (or fi fost 5, or fi fost mai multe ...) de ploaie torentiala cu grindina de dimensiunea bobului de porumb si al alunelor de padure. Cu gindul la vopsirea recenta facuta MOS-ului dar si la parbrizul cel nou, am incercat sa prevenim un dezastru punind palmele pe parbriz in incercarea de a atenuta socurile loviturilor. Absolut incredibil, inca simt in podul palmelor loviturile primite. In timpul asta eram cu ochii spre luneta si, din cind in cind, spre trapa. Recunosc ca m-am asteptat sa pocneasca un geam in orice moment , deja incepusem sa ma gindesc cum ne putem apara noi ... insa patura era in portbagaj !!! Dupa aceasta a doua repriza nici nu am avut curajul sa ies din masina pentru a ma uita dupa eventualele pagube. Pur si simplu am continuat drumul sperind sa ajungem mai repede la destinatie, desi si la destinatie masina urma sa ramina in aer liber !

 

Dupa cea de-a doua repriza de grindina s-a pus pe plouat. Si din nou nu stiu cum as putea descrie cantitatea de apa de pe sosea, parca se sparsese un lac de acumulare, am dat peste portinuni in care apa ajungea la un nivel de 10-15 cm. A fost singurul moment in care mi-a parut rau ca nu am “V”-uri pe fata, la 110-120km/h se simtea cum masina se lupta sa inainteze. Nu ca altii ar fi trecut lejer pe linga noi, maxim 10% din masinile din trafic m-au depasit.

 

Si, daca mi-am imaginat ca mai rau de atit nu se poate, ei bine, in scurta vreme am descoperit ca se poate !!! Pe scurt, a pornit a 3a repriza de grinidina. De data asta am avut putin noroc si inspiratie. Cu ajutorul Ioanei am vazut ca se apropia o iesire de pe autostrada. Mi-am facut rapid niste calcule si mi-am zis ca trebuie sa ne apropiem de un pod. Din fericire, socotelile din cabina s-au potrivit cu socotelile din teren, am calcat putin acceleratia si, in scurt timp, am dat peste un pod. Mai bine zis ... pe sub un pod, unde am si oprit. In momentul ala s-a dezlantuit iadul, toti ceilalti colegi de trafic se inghesuiau sub pod. Masinile de pe toate benzile s-au oprit. Nu stiu cit a durat aceasta repriza, de data asta am fost mult mai relaxat, intreaga secventa a fost filmata cu camera foto. In timpul asta am coborit pentru a face o scurta inspectie masinii. La prima vedere, desi nici mie nu mi-a venit sa cred, totul era ASBSOLUT OK !!! Pe jos gheata se adunase, autostrada era alba, nu mai circula nimeni, pe nici unul din sensuri. La un moment dat, doi isteti au incercat marea cu degetul insa au oprit in scurt timp pe banda de avarie. Cind grindina s-a terminat si am plecat de sub pod, sunetul produs de spargerea ghetei de catre roti se asemana cu mersul prin pietris.

 

 

Din fericire asta a fost ultima incercare la care am fost supusi, am ajuns cu bine la motel si ne-am bucurat de o camera imensa si bine incalzita. Masina a ramas in parcare si, de-abia a doua zi dimineata, aveam sa constatam ca nu a fost absolut deloc avariata de grindina. Incredibil dar adevarat, un motiv in plus sa apreciez modul in care s-a lucrat la vopsitorie. Va spun cinstit ca ma asteptam sa gasesc vopseaua ciobita in multe locuri insa, din fericire pentru toata lumea, realitatea mi-a contrazis cele mai negre ginduri.

 

Povestirea va continua in episoade urmatoare. In momentul acesta pot doar sa va spun ca in Austria se schiaza, zapada nu abunda insa este mai mult decit suficienta. Pentru cei pretentiosi, ofertele sint mult mai bogate la altitudini de peste 2000 metri.

 

Din punct de vedere automobilistic, am facut deja o vizita intr-un loc cu mare incarcatura “moto”. Pentru cei avizati, am un singur indiciu: Munchen. Insa asta va urma intr-un alt episod.

Edited March 10, 2010 by Salex

[Wolfman]

Curat ghinion coane Fanica, ma bucur mult ca MOS-ul a ramas fara sechele dupa grindina aia.

Vacanta frumoasa si drum bun la intoarcere!

[EM!L]

Pfff, ce peripeţii frumos povestite. Vacanţă excelentă şi drumuri bune la întoarcere  ">

[Dj_Dark]

Da, foarte frumos.

[Costi VLN]

Intradevar traisi ceva peripetii.Spersa fie ultimele ale calatoriei.Ma bucur ca MOS-ul nu a patit nimic,era chiar pacat dupa truda restaurarii.

 

PS.Ai talent la povestit,te pricepi.

[Salex]

Episodul 2 al vacantei de iarna in Walchsee

 

 

Motelul (hotelul ii zic ei) in care am petrecut noaptea de Craciun este localizat pe M0, nu stiu sa va dau detalii exacte in acest moment. Stiu doar ca de la iesirea de pe M5 am parcurs cca 10-12km. Conditii excelente pentru un astfel de loc, o camera uriasa, super dragut si modern mobilata. Incalzirea ne-a creat oarece probleme, am fost nevoit sa dorm in chiloti, cred ca erau cel putin 26*C in camera. In afara de caloriferul propriu-zis am descoperit cu orecare surprindere incalzire in pardoseala (in camera) si in pereti (in baie). Evident ca puteam da caldura ceva mai incet insa asta am descoperit-o de-abia a doua zi dimineata. Paturile extrem de mari si confortabile ne-au indemnat la somn, mai ales dupa experientele prin care trecusem in ultimele 3 ore. In afara de cele mentionate, as semnala parcarea inchisa si pazita, conexiune la Internet cu viteza fulgerului (wireless insa mult mai rapida decit RDS-Linkul pe care il am acasa), o varietate mare de cafele Segafredo (toate bestiale), bar non-stop, mic dejun in regim de bufet suedez ... si toate astea la un pret de 39Eur/camera dubla (2 persoane). Pentru intoarcerea in tara am facut deja rezervare tot acolo, insa la un tarif de 41 Eur (am mers pe varianta cu mic dejun inclus, ceea ce m-a dus la 41+8=49 Eur). Exista ceva ce trebuie mentionat, rezervarile (ambele) le-am facut prin Booking.com (departe de mine intentia de a le face reclama, insa serviciile au fost la mare inaltime). Paradoxal, chiar si rezervarea pentru revenire am facut-o prin Booking.com intrucit tarifele la fata locului sint mult mai mari. Ca idee, pentru camera pe care am dat 39Eur, tariful normal ar fi fost de 79Eur. Pentru Ianuarie, tariful ad-hoc al camerei de 41Eur ar fi de 85Eur ... Nu ca as fi zgircitul zgircitilor insa zau daca vad vreun motiv sa dau dublu doar asa ca sa ma dau in spectacol. Totul se rezolva simplu avind la dispozitie un card de credit.

 

Traversarea pe timp de zi a Ungariei (intre Budapesta si Hegyeshalom – sper ca am scris corect ) a decurs bine, peste noapte cerul s-a limpezit, vremea a fost incredibil de placuta si insorita ... evident, in comparatie, cu ce am avut de infruntat ziua anterioara a fost parfum! Totusi, vreme de cca 1 ora, ne-a siciit un vint in rafale care impunea masinii o traiectorie nu tocmai rectilinie. Ceva de genul drumului dintre Arad si Nadlac insa, de data asta, aveam avantajul unei mai bune iluminari a drumului si , desigur, a celor 2-3 benzi de drum.

 

Pe drum, nimic special de mentionat, spre deosebire de iarna trecuta cind am scos busonul de ulei imediat dupa Budapesta si am uitat sa-l pun la loc. Noroc ca MOS-ul este incredibil de iertator si atunci am ajuns cu bine in Viena, de-abia linga Primarie s-a aprins intermitent becul de lipsa a presiunii in instalatia de ungere ... De data asta nu am mai umblat la ulei de la plecarea din Bucuresti si pina am trecut binisor de 1500 de km parcursi cind am completat cu cca 250ml.

La granita dintre Ungaria si Austria am avut un mic soc. Eram in cea de-a doua zi de Craciun si in jur se vorbea numai romaneste . Peste 80% din masini erau din Romania, toti cu schiuri pe masina, in masina sau dupa masina. Mai in gluma, mai in serios, cred ca austriecii ar face bine sa invete citeva cuvinte romanesti la citi turisti de-ai nostri le trec pragurile ... N-am putut, totusi, sa nu ma gindesc la mistoul vamesului maghiar ... oare urma sa ne intilnim cu totii la o partida de schi nautic in Zell am See ???

 

Intrucit de dimineata am plecat din Budapesta (de obicei stau peste noapte in Arad, ceea ce inseamna ca a doua zi de dimineata pierd vreo 2-3 ore pina in capitala ungara) am ajuns in Viena foarte devreme, ceea ce m-a facut sa ma gindesc ca nu ar strica sa facem o vizita in Prater, in speranta ca gasim vestitele piete ambulante dintre Craciun si Anul Nou. Am avut partial dreptate, am fost intimpinati cum se cuvine, am gasit citeva gherete cu covrigi, vin fiert si alte din astea:

 

 

Am dat o tura in roata, cu inima oarecum strinsa din cauza vintului care suiera destul de amenintator. In ciuda virstei avansate, roata se tine bine, nu am avut nici o secunda vreo senzatie de nesiguranta.

 

 

Am rontait citiva covrigi, care mai de care mai exotici (sau ciudati, luati-o cum vreti) dar BUNI, am lipait niste vin fiert (putin, pe cuvint !) si cam asta a fost Praterul.

 

Pe la ora 13:00 paraseam Viena indreptindu-ne spre Salzburg. Dupa ce Ioana ne-a purtat prin multe cartiere vieneze si am vazut multe benzinarii (“de firma” sau no-name) am tras concluzia ca benzina s-a scumpit fata de inceputul lunii Ianuarie a lui 2009. Daca pe 3 Ianuarie am luat benzina din Viena, de la OMV, de 95 la 0,86 Euro, acum nu am vazut pe nicaieri benzina sub 1 Eur. Ca idee, cea mai ieftina bezina (de 95) am vazut-o la 1,099Euro iar cea mai scumpa pe la 1,355Eur (la benzinariile de pe autostrazi). In zona prin care ma invirt (Kossen-St.Johan im Tirol-Kiztbuhel) am luat si cu 1,119 si cu 1,101. Pretul variaza de la zi la zi.

 

La benzinaria la care am refacut rezerva de mincarica a MOSului, ne-am intilnit cu urmatorul personaj ... pe 4 roti:

Nu stiu cum ar fi sa mergi iarna pe autostrada la 130-140km/h in asa ceva si nici nu as prea vrea sa aflu.

 

Pe autostrazile din Austria si Germania am mers glont, n-am avut parte de faimoasele blocaje, poate si datorita zilei ...In plus, asfaltul era uscat sau, cel mult, umed. Nici vorba de polei desi in unele zone temperaturile erau sub 0*C. Pe citeva portiuni de drum am intilnit masini care imprastiau (preventiv) material antiderapant desi temperatura de afara era de vreo 3*C si prognozele meteo de la radio nu anticipiat inghetul nici macar peste noapte. In fine ... am spus-o de multe ori ... niste timpiti !

 

Am ajuns cu bine la destinatie unde am fost putin dezamagiti de aspectul total neadecvat al Zahmer Kaiser-ului care, la aproape 2000 metri altitudine, nu prea era imbracat in zapada. A doua zi de dimineata, de la balconul camerei, privelistea era urmatoarea :

 

Pentru a ne reface dupa cele 2 zile de calatorie, am ales sa facem un tur de recunoastere si sa lasam schiul pentru zilele urmatoare. Din cite am umblat, am gasit citeva locuri in care se schiaza super bine: Steinplatte, Fieberbrunn, Grossglockner. Nu am mai mers in Kaprun sau in zona Innsbruck insa stiu ca si acolo lucrurile stau bine. In Fieberbrunn mi-am facut si un prieten, un exemplar superb si extrem de inteligent de Bouvier Bernois:

 

 

Povestea va continua intr-un episod viitor J

[Salex]

Am revenit de aproape doua luni vacanta si nu m-am invrednicit pina acum sa finalizez topicul asta asa cum planuiam. O sa incerc sa fac lucrul asta acum in speranta ca nu am uitat tot ce vroiam sa povestesc. Partea mai interesanta va ramine pentru miine, inca nu am apucat sa prelucrez pozele care, imi imaginez, vor avea mai mare succes printre colegii de forum.

 

Datorita vremii nu tocmai statornice, am fost oarecum fortati sa imbinam scopul principal al deplasarii, schiul, cu leneveala turistica. Intrucit Tirolul si vecinatatile sale nu sufera de lipsa locurilor si a obiectivelor interesante, nu ne-a fost foarte greu.

 

Pentru inceput, desi sezonul de schi s-a cam terminat, am sa postez adresa unui site foarte tare: www.bergfex.com. Cei interesati de schi, de vreme, de starea pirtiilor sau orice tine de sporturile de iarna sint sigur ca veti gasi absolut tot ce veti dori acolo, evident tot ce tine de Austria. Ca bouns, veti regasi informatii si despre statiuni din Nordul Italiei, Sud-Estul Germaniei si Elvetia. Informatiile sint organizate extraordinar de bine, din punctul meu de vedere este singurul site de profil pe care il consult inainte de programarea vacantelor.

 

Am schiat in mai multe locuri, alese in primul rind progresiv din punct de vedere al dificultatii. Pe unde am fost, cu greu as putea gasi ceva negativ de comentat. Sigur, nu peste tot pirtiile au fost in stare perfecta, am mai dat si peste gheata sau pamint insa peste tot se vedeau eforturi reale de a mentine statiunile in conditii cit mai bune.

 

Primele 2 zile le-am petrecut in Fieberbrunn, o statiune destul de micuta insa foarte cocheta. Cu toate ca, la sosire mi s-a ridicat parul in cap din cauza puhoiului de oameni ce se asezasera la coada la gondole, coada pentru care in Poiana Brasov s-ar fi stat cel putin 1 ora iar la Sinaia ceva mai mult, nu mica mi-a fost uimirea cind, dupa 7 minute, ne urcam deja in gondola. Mai departe totul a decurs excelent, nu vreau sa va plictisesc, va pun doar 2 poze facute in zilele respective.

O nota foarte buna as acorda-o ingrijirii pirtiilor pentru a doua zi. Inca nu apucase sa se intunece si o armata de utilaje au intrat in forta pe pirtii.

 

O alta locatie draguta a fost Steinplatte (Waidring). Desi am petrecut vreo 35 minute intr-un telescaun care s-a defectat in mijlocul zilei (ei bine, da, se intimpla si la case mai mari) alta a fost neplacerea majora. Datorita faptului ca este situata undeva foarte aproape de granita cu Germania (in fapt, una din pirtii duce direct in Germania ) fluxul de schiori germani a fost considerabil. Cu toate ca reteaua de instalatii pe cablu este extrem de bogata, au fost momente in care am asteptat putin cam mult la coada (comparativ cu restul locurilor, desigur). In orice caz, dupa cum sugereaza si numele, locatia este reprezentata de un platou urias astfel ca vremea buna si soarele din belsug sint obisnuitele casei.

 

Am lasat la urma locul in care ne-am simtit cel mai bine. E oarecum deplasat sa-i spun "locul" intrucit nu mai e vorba de o singura statiune, este vorba de un complex intreg de statiuni interconectate ... putin mai complicat de descris. Este ca si cind te-ai urca cu telecabina la Sinaia si ai schia pe zeci de pirtii pina in Poiana Brasov. Vreo 300km de pirtii, naiba stie cite zeci de instalatii de transport pe cablu, peste 1000 instalatii de zapada artificiala. Toate astea reunite sub un singur nume: Ski Welt. Eu i-as fi zis fara retinere Ski Paradise insa cei din Fieberbrunn au luat deja acest nume . In fine, pentru cei care va planuiti sa mergeti la schi in Austria, va recomand cu caldura aceasta locatie. Am incercat toata categoriile de pirtii, de la albastre si pina la negre. Desi am niste schiuri nu tocmai adecvate (mult mai inalte decit ar trebui ... insa au fost aproape moca ) nu am avut probleme nici macar pe pirtiile negre. Pentru cunoscatorii pirtiilor din Poiana, Ruia s-ar incadra (ca dificultate si aspect) in categoria de pirtie neagra.

 

In afara de placerea de a schia lipsiti de orice griji, fara cozi interminabile (ba chiar in citeva rinduri am avut gondola "charter exclusiv"), fara teama de a nimeri pe o pirtie nemarcata, am mai pastrat citeva amintiri deosebite.

 

In primul rind, cu toate ca am incercat de doua ori pe timp de vara sa vad cu ochii mei Grossglocknerul, de fiecare data niste nori pacatosi si-au facut de lucru si l-au inconjurat. Ei bine, de data asta, desi de la mare departare, am reusit sa il vad >-. Pentru curiosi, este virful cu aspect de piramida aflat in stinga imaginii, cam la 1/3 fata da margine

 

O a doua amintire cu care vom ramine multa vreme a fost o coborire de pomina, in nocturna. Dupa ce am ajuns la capatul pirtiei, iluminarea pirtiei a fost inchisa. Am intirziat cu vreo 5 minute, altfel va povesteam cum este sa cobori pe bezna

 

O sa inchei relatarile legate de schi cu niste preturi si conditii. In general preturile se invirt in jurul sumei de 35EUR/pers/zi. Pentru ca am fost puturosi, am inceput sa schiem aproape de fiecare data la ora 11:00, motiv pentru care am dat 30/32EUR pers/zi. Un bun prieten mi-a spus ca ziua de schi la Sinaia costa 130 lei deci ... tot cam pe acolo. Cam in toate statiunile cartela este magnetica, se incaseaza garantie 2 EUR; se recupereaza la sfirsitul zile/saptaminii/sezonului.

 

Citeva vorbe despre coclaurile batute in zilele in care ne-am recuperat.

 

Va recomand o destinatie destul de retrasa si anume cascada (si complexul) de la Krimll. Desi nu arata rau nici iarna, vara este absolut spectaculoasa

 

De la Krimll, prin pasul Gerlos se poate ajunge imediat in statiunea cu acelasi nume. Bucata asta de drum a fost cea mai nasoala din cei aprox 6000km parcursi. Din pacate se cam lasase seara si nu a prea fost chip sa fac poze. Mai rau de atit, au astia de afara o rabdare iesita din comun ... n-ar face o depasire nici sa-i tai. Din motivul asta, in loc sa ma tin eu dupa vreun localnic, am cam fost folosit pe post de iepuras . In tot cazul, zona este splendida, va recomand sa intrati pe Youtube si sa cautai filmulete cu pasul Gerlos. Va garantez ca o sa va placa. Din pacate, cind am trecut noi pe acolo drumul era acoperit cu zapada si ramasite ale unor straturi de gheata de 5-10cm

 

 

Inchei acest penultim episod cu citeva imagini si impresii despre doua destinatii care ar trebui sa nu lipseasca din itinerarul unui turist. Data de 1 Ianuarie (nu este nici o greseala la mijloc, desi am avut ceva stringeri de inima cind am stabilit destinatia) am dedicat-o vizitarii unor saline din zona Salzburgului. E mult spus "unor" in realitate a fost vorba de una singura, din motive ce au de-a face cu zapada, frigul, inghetul, restul salinelor nu sint deschise pentru vizitatori pe timp de iarna.

 

Pe scurt, am vizitat salina de la Hallein. Ne-am infiltrat intr-un grup in care mai erau citiva englezi, citiva nemti si o droaie de italieni galagiosi. Ghidul, un tip extrem de simpatic si volubil, a gavarit la inceput in toate cele trei limbi insa in scurta vreme a dat-o doar pe italiana. Salina se prezinta sub forma unor tunele a caror lungime ajunge la zeci de km. De vizitat se viziteaza doar vreo 4-5. Mi s-a parut foarte tare faptul ca Germania a semnat cindva un tratat cu Austria prin care permitea minerilor austrieci sa sape si sa extraga sare inclusiv de sub teritoriul Bavariei ... Foarte tare, desi nu am inteles ratiunile ! Exista si niste vesti nu tocmai bune pentru turismul local; se pare ca galeriile subterane au inceput sa se prabuseasca, o parte vizitabila (cindva) a minei a fost inchisa din motive de siguranta. Colapsul total este estimat sa se produca in cca 60-80 ani, deci mai aveti timp sa dati o fuga si sa o vizitati

 

Ultimele imagini au fost facute intr-un orasel ce pare ireal. Auzisem de Hallstatt, vroiam de mult sa trec pe acolo insa pina acum nu s-a ivit ocazia. Ei bine, daca vreti sa vedeti un orasel mic, de poveste, Hallstatt este locul potrivit. Stradutele mici, casele inghesuite, micute dar vesele, copacii care cresc lipiti de case, atmosfera de oras in care timpul parca sta in loc, celebra biserica de pe malul lacului ... toate astea te fac sa te simti de parca ai calatorit inapoi in timp. Si sa nu uit, cea mai mare salina vizitabila (din pacate nu si iarna) se afla tot in Hallstatt, motiv pentru care, cu siguranta, voi reveni acolo cind voi putea.

 

Cum spuneam, ultimul episod al povestirii va avea o tematica auto. Deci: Munchen, BMW Welt ... miine !

Edited March 9, 2010 by Salex

[Salex]

Si finalul povestii: vizita la cartierul general BMW din Munchen !

 

Din pacate am ales o zi ingrozitor de urita, a plouat aproape in permanenta existind momente cind ne-am simtit ca la Ecuator. Vremea aia nenorocita si-a pus amprenta si asupra programului nostru, era cit pe-aci sa nu mai putem intra in muzeul BMW. Este drept ca am si lalait-o putin, in final lucrurile au iesit cum nu se putea mai bine. Data fiind ora tirzie la care am inceput turul muzeului am beneficiat de o reducere de 50% . A, sa nu mai amintesc faptul ca ne se percepe nici un tarif pentru aparatele foto/video !

 

Turul a inceput efectiv din turnul Olimpia, loc din care centrul BMW se poate vedea in intregime:

 

O pasarela faciliteaza traversarea drumului avind un capat in parcul Olimpia si celalalt capat ... in lumea BMW

 

In aceasta locatie sint gazduite ultimele creatii ale reputatei marci bavareze. Exista citeva locuri foarte misto organizate sub forma de standuri, cu oameni super amabili si bine pregatiti sa raspunda intrebarilor oricui. De la simulatoarele auto/moto particularizate si particularizabile pentru diferite variante de transmisie, motorizare si pina la machetele executate cu mare finete totul este dominat de rafinamentul si precizia tipice germanilor.

 

Dupa ce am pierdut o gramada de timp in corpul dedicat modelelor de actualitate, o alta pasarela ne-a facilitat accesul in muzeul BMW.

 

Am avut la dispozitie fix 45min pentru a parcurge muzeu, ora inchiderii fiind respectata, de parca mai era o surpriza, cu mare precizie ! Din acest motiv recomand un tur de cel putin 1,5 ore celor care doresc sa ia la picior muzeul BMW. Noi am avut un tempo destul de alert .

 

Prima parte a muzeului este dedicata vehiculelor pe 3 roti. Nu sint mare fan al motocicletelor insa a fost destul de impresionant sa vad "n" modele din perioada interbelica. Nu bag mina in foc insa mi s-a spus ca toate modelele expuse sint functionale !

 

Expozitia se continua cu o zona dedicata motoarelor de avion, a masinilor de curse si F1:

 

Piesele tari au un loc special in vizitatorul este de-a dreptul rasfatat nu numai de exponate ci si de jocul de lumini sau muzica in surdina:

 

Cu unele dintre ele ne mai intilnim inca pe strada

 

Batrinelele erau insa cele care atrageau cele mai multe priviri:

 

Caricatura asta trona de una singura intr-o incapere uriasa si puternic iluminata. Dintre toate exponatele, galbejita avea alocat cel mai mare spatiu

 

Inchei relatarea cu doua poze din zona alocata departamentului M:

 

Sper ca nu v-am plictisit de tot si ca informatiile va vor fi utile celor care v-ati stabilit destinatii apropiate de cele descrise. In ceea ce ma priveste, daca timpul imi va permite, sper ca dupa urmatoarea vacanta de vara sa pot sa va povestesc impresii despre ... Passo dello Stelvio. Vreau sa verific daca spusele celor de la Top Gear sint adevarate si Transfagarasanul chiar este mai tare. Stati cuminti, stiu deja raspunsul >

Edited March 10, 2010 by Salex

[Viktor]

Fain... Unde va fi urmatoarea vacanta?

Apropo, pe care din masini ai pus ochii?