Intalnirea De Primavara Dwcc

[VAXXi]

3 masini cu statii, da? ">

 

Da fratemeleu, la a mata' ii trebe si compostoare, nu doar statie !

 

Nu se mai lucreaza pe DN1, sa stai prin Busteni/Sinaia si tragi un pui de somn linistit?

 

Ba da, se lucreaza si la Campina. Asta e

[Senna]

Imi pare rau dar nu mai putem veni, am avut amandoi o saptamana de cosmar la serv si de abia asteptam sa dormim in wknd...Drum bun si distractie placuta tuturor!

[ileana]

Somn usor!

[john]

Noi ajungem in seara asta, pe la 8-9

[Wolfman]

Io-s de vreo ora si jumatate p-aci doar cu nefasta, ma plictisex...

 

L.E. Au ajuns si Salex cu Leutzu, Liliana si Ami @ Co. Dupa un tur de forta cu descarcatul bagajelor asteptam intarziatii!

Edited March 25, 2011 by Wolfman

[Julius]

Distractie placuta si spor la "mim"

[tolin]

Va dau eu tema: sa-l mimati pe calinjack, sa vedem cine ghiceste.

[Brainiac]

Ajuns acasa cu bine acasa.

[Wolfman]

Si noi!

[Leutzu]

Si noi, insa cu un stergator mai putin care a zis ca mai vrea sa stea pe Valea Prahovei... )

[Salex]

Ajuns si noi acasa cu bine dupa o escala la Ploiesti. Drumul Bran-Rucar-Targoviste-Ploiesti-Bucuresti are citeva portiuni super nasoale intre Bran si intrarea in jud. Dambovita. In rest, totul OK.

 

PS: @Wolfman, pe drum mi-am deschis mobilul si am primit SMS-ul de la tine. Era cam tirziu sa te caut pentru ce mi-ai cerut. Oricum, dupa ce l-am folosit la gratar, era complet inutilizabil. Chiar acum l-am bagat la spalat )

[uskt2005]

Am ajuns si noi cu bine acsa dupa o escala la Bacau.

 

Asteptam cronica si pozele

[big2shae]

Am ajuns si noi acum vreo ora, dupa ce ne-am oprit pe la Bran, Cetatea Rasnov si pestera Fundata.

Cu pozele cum facem?VaXXi?

[xenna]

Si noi am ajuns cu bine.

Frumoasa intalnirea, dar si mai frumoasa nunta. Felicitari inca o data sotilor Dayan si casa de piatra!

Mazel tov!!!!

[Viktor]

Poze, poze, poze ...

[VAXXi]

Dam poze la schimb cu cronica ! ajuns si noi bine, ca sa zic asa "dă beleah mânca-ț-aș"

[KumKum]

Si noi am ajuns pe la ora 22.00 dupa o mica pauza pe la Bran.

[ileana]

Am ajuns si noi acu ceva timp acasa, dupa un drum linistit si decent, sub stricta supraveghere a mamei

Postez eu prima poza cu un vis devenit realitate, alaturi de cei mai dragi prieteni.

[MCojo]

Hehe, intradevar un vis devenit realitate!

 

Casa de piatra, sanatate si intelegere "tinereilor" !

[Ami]

Acum multe ore am ajuns si eu la Brasov. Maine ma repliez in capitala. Pot spune cu mana pe inima ca a fost cea mai frumoasa intalnire DWCC la care am participat. Bravo Ileana si Ran, sa va dea Dumnezeu sanatate si noroc, ca le meritati. Si sa ne vedem la cat mai multe momente fericite. Multumiri lui Salex, Buflache, Uskt si Uskta pentru spiritul de echipa. Asteptam cu interes cornica unei nunti (ne)anuntate!

[Obi_wan_Kenobi]

Hai de luaţi loc pe lângă grătaru’ cu mici, ciocănele şi alte cefe de porc să vă spun povestea „Ilenei Năzdrăvane şi a lui RAN (Rabinul Absolut Neaşteptat)”.

Cică era o dată ca niciodată o tanti dintr-o localitate din Bărăgan, cu un parc în centru, care prinsese drag de nişte cetăţeni de mai încoace, dotaţi cu superbe maşinete coreene de sud, cunoscute mai ales sub denumirea legendară de "Daewoo". Eh, fac un salt în timp, că mai ştiţi despre Năzdrăvana de Ileana, v-am mai zis şi cu alte ocaziuni, şi ajung la ziua de răsrăsalatăieri, joi - 24.03, adică.

 

Stăteam şi priveam la cum străluceşte soarele şi cum se ridică praful prin Bucale, când sesizez o mişcare discretă pe Messenger. Era Ilenuca. „Ce pielea mea faci?” „Iote...” „Te sun! Am să-ţi fac un anunţ important!”

„Hait!”, m-apucă un gând de nodu’ din gât. „Iar se mărită vreun nefericit!” (vezi aci pentru faine aduceri aminte, he-he!) După o oră eu tot mai încercam s-o sun pe un număr ce mergea altă dată (de unde am dedus că deja a intrat sub urmărirea Rabinului, da' eu nu ştiam la acel moment), iar ea încă mai schimba rânduri cu mine pe Messenger: „Dă, bă, număru’ de telefon, nu fi cârnat de Pleşcoa!”. În 6 secunde mă sună. „Bă, vii la Naţională? Nu vrei, ha? Al dracu’ să fii cu pielea ta scapulară! Bă, fii atent, nu mă întrerupe, că mă ia cu emoţii interne şi-ncep să nu mai cred: mă MĂRIT!”

 

Instinctiv, la auzul unei asemenea veşti, m-am aruncat cu capu’ în chiuveta de la bucătărie... Şi am dat drumu’ la apa rece... „Băăă! Băăă! Mai eşti?”, striga Ilenuca în telefon. „Da, femeie cu neronu' plecat! Ce draci te-a apucat?”, revin eu la dura realitate. „Adică?” „Ce draci te-a apucat să te măriţi cu un an înainte de pensie?” „Ha?” „Ăla ştie?” „Cine, bă?” „Ăla cu care te măriţi!” „Da, bă, ştim amândoi că suntem proşti, da’, na! Cu vremurile astea, nu vrem să ne ia dracu’ mâine-poimâine de unii singuri!” „Aha! E bine atunci! Să vă fie...” „Hai, n-o mai mângâia pe gingie, că mi se termină creditu' de la Primărie! Vii da?” „Da, fată, cum să...” „Bine, vorbim când ajungi p-acolo! Şi să nu spui la nimeni de chestia asta, că e secret şi nu mai ştie nimeni, da? Hai, ceau!” „Ce-au oamenii ăştia, frate?”, revine un ecou în interiorul capului. „Astea-s vremuri să te iei de oameni în secret?” În fine, mă lepăd de gânduri negre, îmi iau fetele, haina optimismului şi sâmbătă, pe la 3 jumate, o tăiem către unul dintre Moeciuri.

 

După ce mi-am rupt Matizetele pe drumul de coco-loco ce se desprinde din DN-ul către Braşov şi o ia către Bran-Râşnov, am ajuns pe un drum de multe ori mai naşpa, ăla de duce la Moeciu. Cred că n-are 5 metri liniari de asfalt întreg!

Când îmi pierdusem orice speranţă de a găsi locul acţiunii, iar asfaltul abia de se mai zărea pe sub curajoasele roţi de Matizete, mi-a răsărit pe parbriz un baritai benăru’ cu denumirea pensiunii! Ceasurile băteau de 6 jumate şi cu mare greutate mi-am făcut loc în curtea doldora de forumişti, maşini dispuse ca-n târgul din Vitan, câini locali şi ceva personal din Curcani.

 

M-am întins la şale şi am început să dau cu saluturi în lumea prezentă în curte, în juru’ unor beri. De departe mi s-a profilat pe retină imaginea Ilenei noastre în braţele unui... unui... de la distanţă habar n-am ce era, da’ aducea a autobuz, fraţilor! Mare de tot tătuţilor, mare! Îi fac lu' mama Ileana semn să ne vedem mai deoparte şi o întreb: „Bine, bre, femeie, alt agregat mai mare n-avea când ai fost la Autobază la Dămăroaia?”. „Lasă-l, bă, că pe cât e de mare, p-atâta-i de blând ca un hamster. Îmi mănâncă din palmă, să mor, nu alta!”

 

Având oareşce dubii să mă apropii, la un ghiont bine plasat al Ilenei, m-am trezit instant pe burta lu’ nea ginerică. „RAN!”, zice nenea cu o mâna întinsă cât lopata de luat pizza din cuptor. „Ram?”, bâigui eu. „RAN!”, repetă el schingiuindu-mă la degete. „Bran?” „Tu fudul de pavilioane?”, râse el discret, făcând să bată clopotele la biserica din vecinătate. „Bre, matale eşti înmatriculat în România?”, îndrăznesc eu după ce mi-a dat o palmă pe spate de mi-a schimbat vederea pe alb-negru. „Da, măi, în România şi iubesc la fata voastră!” M-a convins cu asta, mai ales că a luat-o pe Ileana şi a sudat-o de el cu un pupat magistral.

 

După ce mi-am aranjat degetele la formă manuală, am trecut apoi să-i notez în memoria de serviciu p-ai noştri, unii pe care-i ştiam vizual, alţii pe care nu: Uskt cu Uskta, Big2Shae cu fata lui, Salex cu Salexa, Wolfman cu şefa sa de personal, NFS cu maşina aia mare, luată ca să-i încapă aparatul foto, Ami + Camelia, John + Johna + două biciclete cu pedale (back-up la benzină), Leutzu cu Leutza, Vaxxi cu Victimitza, Laurentziu, Brainiacu’ şi Brainiaca, Blonda cu al ei, Kum-Kum şi ce era la el în curte, Xena şi fata în casă, Soran + Sorana şi multe alte personaje care aveau să se dovedească a fi din partea lu’ nea RAN ori de prin istoricele părţi ale Curcanilor (de localitate zic, nu de alte funcţii).

 

„Bre, mamă”, o iau eu pe Ilenuca la inimă albastră după ce fac prezenţa, „ce draci ai? Te mănâncă aşa de tare, că tehnologia de azi ajută, zău! Ca să nu-ţi mai zic că trebe să-mi zici ce înţelegi matale prin secret, din moment ce toţi cei de faţă ştiu că-ţi pui pirostriile cu excavatoru' ăsta!” „Ho, bă, că n-am avut încotro!", se făcu ea rea. "Bă, bănuiesc că e incredibil pentru tine, da-l ştiu de-o lună, ne-am văzut, ne-am plăcfut (vezi Paraziţii), ce s-o-ntindem ca pă unt? M-a lovit cu-n semese romantic cu vrei să te iau te nevastă, io am zis că vreau şi iote-ne acilea. Acuma, am ţinut secretu’ până a apărut mama cu fii-mea şi ai noştri, din Curcani, că au venit cu o juma’ de oră înaintea ta. Au început ai noştri să bănuiască şi să întrebe, ce-i cu mă-ta, ce-i cu fii-ta şi cu ăştia din Biroul Permanent de la mine de-acolo şi s-a dus cuvânt_urât secretu', a trebuit s-o dau pe faţă. M-am urcat pe masa aia din curte, am fluierat şi le-am zis cu ţi-am zis şi ţie: Bă, mă mărit! Evident, nu m-a crezut nimeni, au râs şi şi-au văzut de treabă, da' după încă vreo două beri au început să mă ia în serios, ha-ha!”

 

„Auzi, da’...”, încerc eu o întrebare. „E bun, bă, simte nervu’ din mine şi face de toate, cât îl vezi tu de mare, e graţios ca o lebădă pe lacu' de acumulare de la Bicaz. Şi io zic că e de bine, bă, că săraca mama nu mai rezistă la încă o nuntă!”, îmi recită ea dintr-o suflare. „Ha?”, mă mir. „Da, bă, a avut noroc de nunţi la mine şi la frate-miu, cât la toată Olteniţa, ha-ha! Acu’ mi-adusei aminte că fix acu' 20 de ani m-am mai măritat o dată, da’ nu mai ştiu câta oară, ha-ha! Nici asta, adunată în familie, nu mai ştiu a câta nuntă e a cincea, a şaptea, nu contează, da’ sigur e ultima! Uită-te şi tu la el, cum mă soarbe din ochi, mai ceva ca pe berea din sticla aia de doi litri!” Şi s-a dat dispărută iar în braţele lui RAN.

 

Noi ne-am luat camera apoi am trecut la încurajarea grătarului unde şefi absoluţi au fost Salex şi Uskt. Tătuţi de tătuţi, nu alta, fraţilor! O să mai vorbim despre ei, aceşti martiri ai Grătarului de Naţională, acum ei aflându-se la aranjatul jarului şi la calcularea unghiului proiectorului care să le ofere cantitatea optimă de fotoni întru observarea preparatelor sfârâitoare.

 

Cum stăteam de vorbă cu NFS, John, MG (Martii Grătarului - Uskt, Salex) şi Andrei (cartonu’ de ouă al Xenei), apare dragul de Wolfman cu o sticluţă de jumate, care mai avea două degete de lichid hidraulic. „Vrei o ţuică?”, face Wolf către mine. „Vezi că-i rupere, pleacă în jos cu tot cu gât”, râde NFS-ul expert. „De cât e, tătuţule?”, întreb. „De şaijdoo de grade”, zâmbeşte Wolfman ca un drac în faţa păcătosului. „Dacă-mi dai şi nişte apă plată s-o diluez, o pun în rezervor la Matizete, că-s cam pe drojdie”, îi zic, nevrând să risc o nenorocire esofagiană.

 

Am mai râs, am mai spus bancuri, am mai privit frigul ce ne intra în oase, l-am încurajat pe Salex la calculul conului fotonic, pe Uskt la reglaju’ başilor din maşină, când răsare între noi un Airdale Terrier (câine), care ducea după el un nene şi o tanti. „Unde-i Ileanaaa...”, s-a auzit nenea în efect Doppler şi a dispărut către restaurant târât de căţelu' vânjos. Ulterior, după chiotele de veselie şi artificiile iscate spontan, am aflat că personajele erau tot din familia miresei, câinele fiind neamţ la origini, răspundea la numele de Schnaps şi înţelegea un pic româneşte.

 

S-au mai produs niscaiva drumuri de adus cărbunii la grătar, băutura în restaurant, alea-alea, şi când ceasurile s-au pus de ora 20:00, într-un cadru desprins din filmele cu nunţi ale lui Disney (variantele animate), Ilenuca şi Rabinul ei au descins în mijlocul nostru, strânşi ca spicele-n snop în restaurantul pensiunii, şi au spus „da”-uri hotărâte în faţa lui dom’ Primar (made in Curcani) îmbrăcat în costum sport de gală. A urmat celebrul strigăt de nuntă "Molotov!", apoi, vreme de câteva zeci de minute s-au produs poze cu maimuţa, s-au iscat cozi la pupături mireasa, la căţărat pe ginerică şi la prins buchetul miresei. La ultima operaţiune a câştigat Ami, ceea ce m-aştept peste o vreme la alt mesaj misterios din partea Ilenei. Aşa să ne-ajute Dumnezeu! Amiii-nnn...

 

În mărinimia noastră am oferit tinerei familii un ghiveci cu panseluţe curgătoare să şi le pună ginericul la oglinda retrovizoare a Chevroletului şi un buchet de 365 de ridichi moldoveneşti de Sculeni, d-alea cu puteri tămăduitoare. „Tătuţule Autobuz”, îi şoptesc eu lui ginerică într-un moment de răgaz, „dacă mănânci d-astea, faci măciuca precum bariera de la gară după ce trece trenu’. Tanti te va iubi şi-n viaţa ailaltă”, îi zic eu arătând către Ilenuca ce încă se pupa cu lumea înconjurătoare. „Daaa?”, face nenea bucuros. Se duce glonţ la Ileana şi-i şopteşte la ureche: „Fii antent ce-am primit cado de nunt: ridiche fermecat! Mănânc una şi lucrez la tine toată ziua!” Ileana a zâmbit cu mult subînţeles şi a oftat uşurată, ca şi când ar fi scăpat de o mare problemă.

 

S-a terminat şi cu etapa asta, iar cei doi MG-işti au sărit pe treabă. Ajutaţi de feonul de uscat părul de pe braţe al lui RAN, Salex şi Uskt s-au pus de înviorat jarul de sub friptane atent şi alternativ observaţi de John, NFS, Andrei (ia să văd care se prinde cine-i ăsta, he-he!), Wolfman, Brainiac, Vaxxi şi de cam toată suflarea prezentă. Au trudit, săracii de ei, la nişte fripturi magistrale de porcină, ciocănele de pui şi mici de mare efect vreme de... câte fraţilor? 6 ore? Ajutaţi de ceva beri şi Manowar-ul ce duduia din maşina lui Uskt, minunaţii noştri colegi ne-au oferit de-ale gurii preparate într-un mare fel, parol! Rispect, tătuţilor!

Nu trebuie să uităm nici pe la fel de minunatele consoarte ale celor doi MG-işti, ce-au suferit cu ei pe tot parcursul acţiunii de grătăreală. Prin urmare, înc-o dată, fiţi binecuvâtaţi, că mare har aveţi! Cum o bătea rău inspiraţia, mireasa Ileana, devenită Doamnă cu acte peste noapte, i-a remarcat în faţa mulţimii pe MG-işti şi le-a promis, ca la următoare întâlnire ce se va desfăşura la un hotel cu All Inclusive, se va ocupa ea de grătar, he-he!

 

Uşor-uşor lumea s-a îndreptat către restaurant în aşteptarea grătarelor, dar v-am zis că mai mergeam, prin rotaţie, şi pe la MG-işti, ca să nu-i lăsam singuri cu câinii satului, care făcuseră coadă la spatele lor, mai ceva ca noi, înfometaţii!

Stând la un pahar de vorbă cu Laurentziu, Kum-Kum, Soran şi Leutzu, am aflat cât costă o revizie totală în Galaţi la Matiz, cu tot cu schimb de ulei de motor, cu motor cu tot, că e mai ieftin, cică, cum mai e drumul către Kiev, Odessa şi Soci şi câtă apă mai curge pe Dunăre în vremea asta. Rezultatele au fost neaşteptate şi cred că-mi voi face următoarea revizie la o firmă de mi-o zise Laurentziu, care-ţi schimbă maşina cu totul din revizie în revizie, un fel de „ia-o p-asta şi mi-o aduci tu”, da’ am uitat cum îi zice. Leutzu îi tot dădea că, de când a chelit, se simte altfel, mai curat, mai uscat, mai de prosop pieptănat, iar Kum-Kum observându-i atent fruntea adunată pîn’ la ceafă l-a încurajat decisiv: "Adică, ai avantaju' că faci economie mare la şampon, dar ai dezavantajul că ai mai multă faţă de spălat!”. Ăsta fu doar unul din exemplele pentru care ne-am spart în două de râs. Sunt faini omuleţii noştri din partea aia şi, din preţurile de le au la revizii, am dedus că au şi viaţa faină.

 

Au fost multe, multe faze, unele antologice, altele de film, dar ori nu le mai ţin minte, ori n-au haz să fie povestite, ori trebuia să le vedeţi cu ochii voştri.

Ne-am întins până spre 3 dimineaţa, cu bere, bancuri şi-alte glume. De undeva, de sus, apare Wolfman: „Bă, nu jucăm o mimă?”. Lumea şi-a văzut de treabă preţ de juma’ de oră, tot acest răstimp, drăgălaşul nostru coleg mai încercând adunarea cu aceeaşi întrebare. În jur de 4 fără ceva Wolfman primeşte un telefon. „Da! Da! Aici, unde să fiu? Păi, joc! Nu, mamă, joc, cum boala? Acuma! Uite, mişc! Bine! Bine! Pa!” „Bă”, face el cu urme de îngrijorare către noi, „m-a văzut nevastă-mea pe geamu’ de la cameră că stau ca statuia lu’ Ştefan aci, că io i-am zis că nu mă duc cu ea în cameră şi vin la o mimă cu voi. A văzut că nu mişc nimic aci şi mi-a zis că, dacă în 5 minute nu mă apuc de mimat, să mă duc în cameră, la progam.” Am leşinat de râs şi, pentru binele lui Wolf, ne-am apucat de mimări. În jur de 5 dimineaţa, ora pe stil nou, am simţit că trebuie să dorm câteva ore, pentru că, pe la 9:30, urma să-mi iau fetele şi să cobor către Bucale.

 

Deci, Ilenuca mamă, mie-mi place Treisuteşaişoptu’ (ştiţi voi, autobuzu’ de la Drumu’ Taberei la Cosmonauţilor) de ţi-l trăseşi, să vă ţie Dumnezeu sănătoşi şi fericiţi, alături de mamă, fată, fraţi şi alte neamuri, dimpreună cu noi, ăştia de te ştim şi te/vă iubim!

Hai, s-aveţi arcuri ţapene (la patu’ ăla de beton, he-he!) şi să ne revedem cu şi mai bine!

[Ami]

Sa traiesti, Cronicare si sa mai vii la nationale!

[Obi_wan_Kenobi]

Poate se mai însoară vreuna dintre voi. )

[victimitza]

E clar, Ileana e un fenomen! La numai 18 anisori are 2 categorii de permis auto si a invatat in numai 1 luna si parcheze autobuzul dintr-o singura miscare, cu parcarea plina! Propun ca, preventiv, toate fecioarele Clubului sa-si ia permis de conducere categorie A, ca aduce noroc in dragoste, face ochii luminosi, inima zburdalnica si primesc ca bonus si o cronicutza faina . Sa ne traiti multi ani fericiti, insuratzei zapaciti! Iar noi sa ne bucuram de aceasta poveste frumoasa, acum, ca am scapat de atacul de cord

[Salex]

@Obi: Sefu' ... din partea MG-istilor, multumiri pentru cuvintele faine . Adaptind insa o reclama la Renault, iti putem spune ca ... stii, noua ne place sa gratarim . In plus, am vorbit cu Uskt-ul si am decis sa o punem serios de afaceri: ne bagam si la iluminari (de interior si exterior), trasee de curent, sonorizari evenimente in aer liber si multe altele

 

@Ami: nu esti fair ! Inteleg ca esti modesta si nu vrei sa te mentionezi insa Camelia ce vina are ? Fara voi, aproape jumatate din Nationala raminea nemincata sau nebauta. Oricum, chiar si asa, am primit reclamatii de la sus-numita Mitzi ...