Job Depression

[VAXXi]

Un post de pe Ask Slashdot:

 

Consider what it's like to be a programmer (especially an American programmer) in private industry:

 

1. Management doesn't like you. They consider you a big sunk cost, a drain on their precious profits. It won't matter whether the product YOUR team developed is the only thing the company has to sell, it won't matter if your skill in setting up their network made them leaner and meaner than the competition, nothing you do or say will change anything. They consider you an anchor around their neck and they resent you for it.

 

2. You are painfully aware that management (the guys from #1 who don't like you) keeps investigating various outsourcing options. From time to time, you see the CEO having warm conversations with guys in suits, who you know from a conversation in the elevator are with a large outsourcing firm.

 

3. Although all the guys in Sales are out the door by 5:01PM, and in the bar pickled by 6:00PM, YOU're stuck at work until 9PM every night trying to get a product release out the door. You're working your guts out because your idiot project manager doesn't care (he's drinking with the guys from Sales). And no matter how hard you work, your only thanks is going to be "Damnit, Bill, you're a week late on this! This is going to go in your performance review!"

 

4. Because you live at work, and therefore are a pasty, nearsighted, vaguely unhealthy dweeb, you haven't been laid in a year. But you have to listen to the sales guys bragging about all the pussy they're getting when they're drunk in the bar you never make it to. Once in a while, one of them catches a venereal disease and you get to enjoy a minute of Shadenfreude. Then you go back to your compiler. What the fac! It was compiling fine a minute ago... How the fac did that... Oh. Right. Never mind. (Type, type, type).

 

5. The ONE NIGHT you go home early (at 6PM) because you're dead exhausted, you run into one of the suits and he quips "Half day, Bob?" The rest of the elevator ride is you fighting the overwhelming urge to stab him in the neck with the pen your father gave you for Christmas. The reason you DON'T is, you're afraid the police won't return it after the forensics guys are done with it. It really IS a nice pen.

 

6. Every day, on your way in to work, you walk past Smith, who is some vague middle manager or something (you don't know what his actual function is, but he seems to be always present). If you're even a minute late, he makes clucking noises as you pass. If you forgot to shave, he rubs his chin and shakes his head, smiling. The one time you spoke, he got snotty with you, implying that you were a hippie freak.

 

7. You can't work for more than ten minutes without somebody ruthlessly interrupting you to ask you a question they could have answered with Google in two minutes flat. You briefly consider buying a spray can and filling it with cold water (it worked on your ex-girlfriend's cat). Then you think, nah, better use battery acid. THEN you worry about why you thought of that, and THEN, you worry that you're a big pussy because you worried.

 

One day, you realize: THIS IS MY LIFE. I picked this on PURPOSE! And just like that, you become a burnout.

 

DISCLAIMER: When I figured out I was a burnout, I left the private sector and found much happier environs. I feel a whole lot better now.

 

 

 

--

 

Aveţi copii care se gândesc la calculatoare ? daţi-le să citească asta >

[bogdanc]

Hmm... Copii poate nu avem (cel putin eu nu) dar o parte dintre noi intelegem foaaaarte bine chestia asta. Io nu-s programmer (sunt administrator de comunicatii) dar pot sa spun ca inteleg prea bine situatia. Si la noi cei din vanzari primesc bonusuri&stuff in timp ce noi luam... prafu' de pe toba (asta ca sa nu zic ceva urat) atunci cand e de bine, dar devenim brusc parte din marea familie in momentul in care trebuie sa suportam efectele ale caror cauze nu au si nu au avut nici o legatura cu noi. Pe langa asta nimeni nu te vede cand muncesti (99% dintre ei oricum nu inteleg nimic oricat s-ar chinui ) iar daca ai si tu o perioada de relache - pentru ca echipamentele pe care TU le-ai configurat sunt in sfarsit stabile si nu mai dau batai de cap - vine cineva din "ai mari" si te intreaba de ce nu muncesti. Pe langa asta daca termini treaba prea repede, li se pare ca a fost ceva simpluuuu. Io i-am obisnuit pe ai mei si oricat de tare ar arde, imi fac treaba in ritmu meu, ca vorba aia "graba strica treaba".

[Satori]

varianta simpla: unii invata sa produca (diferite chestii), altii sa faca bani (prin diferite chestii).

[ticolino]

hehe, asta mi-a adus aminte de un episod de la fostul meu job, care mi-a cam deschis ochii:

 

in timp ce dadusem un build, downloadam niste texturi de cer (tot pentru proiect, bineinteles, vorbisem cu un artist sa-l refacem). vine "project manageru" si se ia de mine ca de ce downloadez. ii explic ce fac, dar el nu si nu, ca el ma plateste sa programez, nu sa downloadez! acu mi se pare amuzant, dar atunci m-a enervat rau de tot

[hitman]

Desi nu sint programator, ticolino pot sa-ti dau un sfat. Pe unde ma invirt io am avut si am tot felul de smecheri care isi zic Project manager, Project leader, Etc. manager. La faze de genul asta trebuie sa ii bati cu propiile lor arme.

Nu stiu care e structura la tine in firme, dar io la faze de genul acesta (adica Pm-ul isi arata muschii) fac asa: repede bag un internal Memo, le explic pt. proiectul asta am nevoie sa downloadez cutare documentatie de pe net. Daca nu ma lasa sa o downloadez, le spun : 'proiectul va suferii intirzierii, pierderi de profit in firma, etc.'

Avantaje:

1. Pina se decid ei ce sa faca tu faci altceva pt. tine

2. Vei devenii mult mai apreciat in firma, ca o persoana care respecta proceduriile interne si ii pasa de firma. >

3. O sa vina la PM-ul la tine in fuga si o sa te intrebe EL: Ce faci, n-ai downloadat deja documentatia?

4. Oricum o dai, daca aplici cele de mai sus iesi in avantaj!

 

Cam asa, trust me, sint patit, si prin cele de mai sus aplicate mi-au crescut actiuniile la greu!

[Abram Burel]

Mda, intr-o lume a concurentei (fie ea haotica, cum e la noi, sau chipurile democratica, cum e la ei) ideea e ca fiecare trebuie sa-si faca permanent "reclama". Daca nu-ti faci reclama, nu existi! Modul in care o faci e desigur o chestie foarte interesanta: de la pusti/oaice tupeisti/e (care nu stiu mare lucru, dar se dau rotunzi si par foarte siguri pe ei, din pacate doar par) si pana la oameni cu importanta statutata si care au nevoie de "ungerea" (lingerea?) permanenta a acestei impresii de sine. Exista si o categorie (destul de numeroasa) care isi vad de lucru si prefera sa barfeasca "dupa". Nu e bine! Daca barfa e "controlata" (adica chiar stii ce spui si de ce o spui) atunci e bine (e una din armele tale), altfel nu e bine. Nu pentru ca pana la urma "se aude", ci pur si simplu pentru ca neglijezi orice mod de ati face reclama.

Chiar o simplu memo de "refresh" e bun.

Exista totusi, dincolo de lumea asta capitalista, un soi de esenta a lucrurilor, de fapt a oamenilor care nu are neaparat nevoie de publicitate. Asta se cheama personalitate (mda, desigur ca oricine are o personalitate mai buna su mai rea, vorbesc aici in sensul de apreciere al cuvantului). Cum se construieste si cum e ea recunoscuta? In mod sigur nu prin "reclama". Brandul solid nu se construieste niciodata prin reclama (nu ma prea pricep, e doar parerea mea, amatorii de dezbateri sa vina cu exemple contrarii)

 

Iar chestia asta cu burnout-ul e o treaba a dracului de nasoala. Merita sa cititi putin despre ea cand nu aveti nevoie.

[laurentziu83]

astea tre sa le notez ca peste vreun an si ceva termin facultatea si o sa-mi trebuiasca. de ce oare nimeni nu pomeneste de chestiile astea pe la cursuri, ci vor neaparat sa ajungem "gulere albe" si vai, ce bine ne va fi. dar nimeni nu ne spune care vor fi oamenii cu care vom lucra, climatul din firma, mentalitatile, etc. si toate mizeriile ce decurg din aceasta "dirty country".

chestiile astea le patesc zi de zi, cu lipsa de planificare a omului de rand caruia i-e lene sa-si stranga farfuriile dupa ce mananca, sa traga apa la baie sa aiba un pix la el la examen si eventual o foaie, sa-si incarce telefonul etc etc. si dup-aia se vaita de te miri ce. se pare ca nu numai la romani e valabila asta. cred ca pana la urma am sa sfarsesc prin a nu mai da importanta si a ma integra in grup.

[claz]

[...]dar nimeni nu ne spune care vor fi oamenii cu care vom lucra, climatul din firma, mentalitatile, etc. si toate mizeriile ce decurg din aceasta "dirty country"[...]

Asa e peste tot, Laurentiu, nu numai in .ro

Oricum, cu atitudinea de "victima in orice imprejurare" pe care incerci sa o induci, nu o sa ai succes, indiferent de colectivul pe care il vei avea.

[bogdanc]

Cel mai important e sa iti faci treaba bine. Dar asa cum zicea lumea mai sus, daca nu iti faci macar putina reclama risti sa ramai toata viata un ilustru necunoscut. Din pacate ma conving din ce in ce mai tare ca o foarte mare parte din sefi au ajuns sefi (pe un anumit departamanet de exemplu) pentru ca erau prea prosti ca specialisti in departamentul respectiv. Nu vreau sa generalizez, dar din pacate am intalnit cazuri.

[Abram Burel]

Bogdan, da eu cred (de fapt parca Murphy sau unul de-ai lui au zis) ca daca vorbim de majoritatea sefilor astia au devenit prosti dupa.

[ticolino]

@hitman: merci pt sfaturi, dar atunci lucram intr-o firma de apartament

 

acu e mult mai bine, comparativ e "parfum"

[Shenck]

Poate o stiti, poate nu dar e foarte reala