Obi_wan_Kenobi Posted November 8, 2024 Share Posted November 8, 2024 (edited) După 20 de ani - Joi, 07.11.2024 Se făcea că era marți și tocmai cădeam pe gânduri. ”Ce-ar fi dacă...” Și-am pus niște întrebări individuale. Prima a fost Ileana: ”Săru ' mâna, doamna! Mă întrebam dacă am putea să facem o joi joia asta”. Apoi i-am trimis mesaje lui Vaxxi, Mircea, Sharpe, Leutzu, Pepinno, Xenna și Xenon. Mircea a răspuns din prima că are aranjamente deja făcute, imposibil de ajuns joi. Leutzu joi abia ajungea în țară, deci, nu. Apoi a răspuns Ileana: ”Ooo, ce propunere indecentă, tentantă și nemaipomenită. Bineînțeles că da. Ești acasă? Bagă și pe grup. Deschide lista, de dragul vremilor apuse.” Am deschis. ”Bună seara, copii! Am stat și am cugetat și-am zis că e numa' bună vremea că să ne vedem joia asta. De dor și drag, așa...” Ami s-a manifestat la dorință, așa că am pus-o pe listă cu poza. Apoi a urmat Ileana, Vaxxi (Venim, bre!), Sharpe (Bă, dacă vine lumea, vin și io), Pepino (Cine ești, că nu te știu după număr)... Dimineața mi-au răspuns Xenonii, el sau ea, că ăștia sunt ca perușii, nu știi care e el și care e ea, de numerele la telefoane zic, că în realitate e evident că ea s-a însurat și el s-a măritat. Răspunde unul dintre ei, el să zicem: ”Băi, dacă o păcălesc pe mama Xenei să stea cu copiii, Albert și Einstein (auzi ce nume de copii!), o să venim, dacă nu, văd eu ce fac, tragem la sorți și vine ea, în fine, o să vedem”. Eram pe lămuritelea, când răspunde și ea: ”Băi, e complicat cu programul, dar o să încerc să vin”. ”Trageți la sorți”, îi propun eu. ”Ete, miula!”, răspunse ea, în binecunoscutu-i stil delicat. ”Ce sorți? Că eu sunt titulară în CCL!” Pentru cei noi ori abia înțărcați, aflați că legendara abreviere CCL vine din vremuri tumultoase, când activam clandestin sub denumirea de Cercul de Curve și Labagii. Și, cumva, cam așa era. În fine, revenind la firul narațiunii, am lămurit-o și cu Xena, apoi, tiptil, a început să se ocupe sala, într-un final fiind, după cum se observă și din poze Satori, Vaxxi + Victimitza, Blonda + jumătatele, Alx + jumătatea, Brainiac, Laurențiu, Ioana Fata Ilenei + jumătatele, Xena, Shenck, Pepino, Zmeuleanu' + Zmeoaica și subsemnatul dimpreună cu jumătatea mea mai bună. Am ajuns acolo, din pricină de trafic bucureștean, fix la ora stabilită, 19:00 adică. Pepu', pupa-l-aș pe el de mecanic genial, era acolo de vreo 10 minute și-și făcuse deja încălzirea cu cel mai celebru gălățean din Brăila, zicând aci de Laurențiu, evident. Apoi a venit și Ami, prin poza ei, care este, fapt pentru care am și marcat momentul cu o altă poză. La și-un sfert a apărut minunatul Alx, cunoscut pe vremuri ca ”Modus Man” (între timp s-a mai rafinat și el, a mai văzut lumea, Parisul, Marsilia, a aflat că sunt și mașini pe planetă), la vreo două minute apărând Vaxxi și a sa Victimitză, pentru că după alte două minute să apară Satori direct din vizuina unde a hibernat vreme de câteva decade, mai precis de când Chevrolet s-a oprit din făcut mașini reale. Pământul se zguduia, luna tremura, sticlele fugea și cine-mi apărea? Schenck, frați și surori, tot un zâmbet și un soare, voie bună și fericire, că scăpase și el de-acasă, he-he! Apoi apărură Zmeulenii, Brainiac (altă supriză a emisiunii), Blonda, Ileana și Ioana Fata Ilenei care este. După ce a venit și Sharpe, zic hai să ne apucăm de ceva potol, fraților, că de băut ne pișarăm destul. În drum spre ospătarul care este, îmi iau seama și-l sun pe Xenon, cu gândul să-l întreb politicos ”Bă, ce miula mea o mai ardeți mult?”. N-a răspuns. Îmi aduc aminte cine e purtătorul de coae al familiei și o sun pe Xena. - Hai, fată, unde sunteți? zic. - Nu unde sunteți, eu o să vin, că am vorbit cu el și i-am spus că el și-așa nu avea o funcție importantă în club, că eu am dus greul și înainte și după ce l-am cunoscut, că și-acuma tot eu cu copii, cu casă, cu pun'te masă scoal'te masă... - Fată, zic, pune semn la ce-ai de zis și continui aici. Acuma zi-mi dacă vii și la ce oră. - Vin, vin, zise prințesa noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi. O juma' de oră și vin. Cam mult pentru mulți dintre noi, zic eu, dar așa a fost, după 45 de minute pe poarta întreprinderii a intrat ultima, dar cea dintâi, Xena! Și tare ne-am bucurat, pentru că am putut să începem să comandăm care ce voia de haleală, că ni se cam lungiseră urechile de foame și nu eram toți moldoveni, să știți, he-he! - La ce-ți sună ceasul? m-a întrebat la un moment dat Schenck. - Am pastile de prostată de luat, da' le-am luat în avans de acasă, zisei. - Ce-ai îmbătrânit, tătuțule, râse el. - Deh! răspunsei nostalgic. E bine că încă îmi mai simt coaele atunci când mă așez pe ele pe colacul de la veceu. - E bine, da, completă Schenck. Eu îmi dau seama că le mai am când îmi cad în apa. - Cum așa? mă nedumerii eu. - Da, mă, continuă Shenck. Nu ți s-a întâmplat să te duci la veceu și când te așezi pe scaun, pleosc!, să-ți cadă coaele în apa din vasul de veceu? - Dacă Ileana ar fi avut coae, putea să ne zică ea cum e, reflectai eu o secundă, da' așa poate Zamolxis (Zeu') poate să ne explice mai bine, că el e mai bătrân ca noi toți la un loc. Și, paf!, l-am sunat pe Zeu, pe video, adică, care nu mai știam nimic de el și, piula! N-a răspuns, probabil din pricină ca să nu-l vedem cât de mult i s-a lăsat fruntea pe ceafă (”chelie” i se spune în termeni medicali) și mai știu eu ce alte procese specifice bătrânilor i s-or mai fi declanșat. - Ca să nu mai vorbim acuma de ăia de nu sunt de față, zic, haide să v-o zic p-aia cu prostata. Eram în Franța, și-mi tot ieșeau niște analize proaste. ”Adiță, tată”, îmi zise doctorul de familie, ”îți dau trimite să faci o ecografie la rinichi, apoi vii înapoi și vedem pe ce direcție mergem.” Mi-a dat hârtia, am intrat pe internet, am făcut programare și m-am dus. Am ajuns la centrul de radiologie, am intrat, m-a luat o tanti în primire și i-am dat trimiterea de la doctor. ”Aici scrie că trebuie să faceți două ecografii”, zise ea. ”Două?” mă mirai. ”Da”, răspunse. ”Una la rinichi și una laaa... să mă uit mai bine că nu se înțelege. Oricum, doctorul decide dacă vi face pe amândouă odată, în mod normal trebuie să vă progamați pentru fiecare în parte. O să vorbesc cu el, poate vrea.” ”Aia de rinichi îmi trebuie neapărat”, zisei, ”pentru că am băut apă înainte și nu știu cât pot să mă mai țin.” ”Avem toaletă”, răspunse tanti. ”Da, mersi, dar trebuie să am vezica plină pentru ecografie”, zâmbii eu profesional. ”Rămâneți în sala de așteptare și o să vă cheme doctorul”, încheie ea și dispăru pe un hol. M-am dus în sala de așteptare și m-am așezat pe un scaun. În fața mea erau două uși: pe una scria „Toaletă mixtă“ și pe cealaltă „Intrare/Ieșire pacienți“. După câteva secunde a apărut un nene care își strângea picioarele a pipi, s-a uitat disperat în jur, a ochit ușa „Toaletă mixtă“ și a început să tragă de ea în disperare și în mod repetat. Ușa a refuzat să se deschidă și ăla a plecat înjurând. ”Domnu’ Voicu!” a strigat un nene cu ochelari ieșit pe ușa „Intrare/Ieșire“. ”Prezent!” am răspuns eu ca la apel. ”Intrați, vă rog!” m-a invitat el înăuntru. Înainte să intru, ochii mi-au fugit pe ușa „Toaletă mixtă“ și-am văzut că scria cu litere de-o șchioapă, e drept, de culoare albastră și nu roșie: „Ușa se deschide glisând către stânga“. Am intrat fericit de parcă descoperisem secretul nemuririi. ”Lăsați-vă puloverul și tricoul în antecameră”, zise doctorul, așezându-se la o masă unde erau o tastatură și un aparat cu monitor. Am intrat la bustul gol. ”Așezați-vă cu picioarele în afara patului, pe lateral și cu spatele la mine.” După ce-am luat poziția indicată, a început să-mi plimbe pe șold o chestie care semăna a deodorant cu bilă. ”Acum întoarceți-vă către mine”, zise după un minut. A urmat aceeași procedură. ”Acum cu fața în sus și dați-vă chiloții mai jos un pic.” După ce s-a plimbat cu chestia și pe deasupra cucului, a urmat surpriza emisiunii. ”Acum întoarceți-vă din nou cu fața la perete.” M-am executat întocmai. ”Dați-vă chiloții jos.” ”Ăăă... Să-mi dau chiloții jos? Până unde?” făcui eu nedumerit. ”Până mai jos de fese”, a răspuns el. ”Ăăă, păi, rinichii nu-s un pic mai sus?” am încercat eu cu speranță. ”Am terminat cu rinichii”, mi-a zis. ”Pe trimitere am văzut că doctorul v-a prescis și un examen de prostată. În mod normal ar trebui să mai veniți o dată, dar am decis să vă fac ambele examene acum.” Am înghețat cu fața la perete. ”Deci, pot să vă examinez cu degetul, cu ecograful sau cu sonda endoscopică”, reveni doctorul. ”Ce preferați?” ”Păi, care-i mai plăcut?” făcui eu gluma condamnatului. ”Dumneavoastră decideți”, răspunse el neutru. ”Hai cu ecograful”, am zis eu optimist. ”E un cap special”, continuă doctorul, ”pe care l-am trimis ieri dimineață la calibrat. Un client mi-a dat peste el și-mi rezultau imagini cu o eroare de 150 de ori mai mare decât normal.” ”Atunci, cu degetul”, încercai eu timid marea. ”Nu pot”, răspunse el, ”pentru că am reparat un gard acasă și mi-am dat cu ciocanul peste degetul de testare.” ”Endoscopul, merge?” întrebai eu tot cu fața la perete și în curul gol. ”Da, e singura variantă viabilă la acest moment.” ”Și-atunci de ce m-ați mai întrebat și de celelalte două?” făcui nedumerit. ”Așa cere legea”, răspunse sec doctorul. ”Deci, începem?” ”Da-haaa...” răspunsei eu fără convingere. ”Nu vă temeți, sonda are forma unui microfon mic, e dată cu gel și o să fiu blând în mișcări”, mă încurajă el. ”Nici n-o să simțiți când...” ”Hâmh!” m-am lipit eu instantaneu și instinctiv de perete de cum am simțit ceva rece și alunecos între buci. ”Da, e un pic rece la început, dar o să vă obișnuiți repede.” O senzație stranie mi-a cuprins tot corpul, iar creierul îmi dădea periodic comenzi să strâng din buci, teama mea cea mai mare fiind să nu-i scap lu’ ăla vreo bășină-n microfonul endoscopic. Cert este că cele câteva secunde de intromisiune și extromisiune mi s-au părut o eternitate. ”Gata, totul e bine, puteți să vă îmbrăcați în antecameră și să așteptați rezultatul în sală”, zise el repede și o tăie fără să se uite în urmă. M-am ridicat, cu o senzație de „sedus și abandonat“ și-n timp ce-mi aranjam chiloții cu pantalonii în vine, mă trezesc în spate cu o fătucă ce se uita insistentă printre picioarele mele. M-am uitat și eu, crezând că-i ca-n bancul ăla cu coaiele măgarului și ora exactă din ceasul de pe turnul primăriei. ”N-ați găsit cumva un card?” mă lumină ea la podul minții. ”Unde? În cur?” am îngăimat năuc. ”Hăă, nu, scuze, lăsați”, zâmbi ea și a dispărut după ușa pe care plecase doctorul mai înainte. Acuma, în încheierea povestirii, mă copii, știți care-a fost cea mai stranie chestie? - Care? Care? ziseră într-un cor Vaxxi, Ileana, Satori și restul adunării. - Când mi-a scos ăla sonda din cur, a ieșit ca și cum ai scoate dopul la șampanie, mă, a făcut pop!, așa de tare strânsesem din buci, he-he! Am râs cu lacrimi, unii dintre noi, eu aducându-mi aminte cu nostalgie de prima mea intromisiune rectală. Apoi am vorbit de fetele de pe vremuri (Mari D., Iulia), constatând că abia le mai țineam minte din pricină de ochii care nu se văd, se duc și nu se mai aduc, de prietenele anumitor personaje lipsă, că, na, obiceiurile bune nu mor, adică, vii la întâlnire, nu vorbim de tine, vorbim cu tine de cei care nu vin, în acest sens vorbind de Zeu (că de-aia l-am sunat), de Leutzu (că de-aia l-am sunat și p-ăsta, da' n-a răspuns) și așa mai departe. Una peste alta, fu bine că am reușit să-i vedem la mufă și pe video pe Iuzăr/Sebian sau cum și-o mai fi spus el pe vremuri, că nimeni nu mai știa câte conturi avea, pe Mahăru' cu care am schimbat două virgule și cu însuși NFS-ul, acest Don Sergio de la Plancha, acest Banderas al Clubului care s-a învățat la paella mai ceva ca broasca lui Senna la ploaie. Apropo de Senna, ne-am adus aminte de vremurile frumoase petrecute în sânul nostru și... ne-am adus aminte cum spărgeam semințe, mai ales noi, și cum i se aruncau în cap cadourile sub formă de broaște țestoase, mai ales lui. Am păstrat mai multe momente de culegere a lacrimilor de pe obraz. De râs, adică. De mâncat am mâncat fiecare câte ce a vrut, mai ales Ileana și Satori, care au dat rușinică la pițele și salatele noastre, ei comandându-și câte un metru și ceva de coaste de porc, după cum se poate dovedi și cu poozele aferente. Frumos a fost că nici eu, nici Schenck, nici Ileana și nici Satori (nu mai țin minte dacă el vede bine sau doar se preface, nu contează, dă bine la număr), nu vedeam pe meniu sau pe telefoane și a trebuit să facem poștă ochelarii lui Sharpe, de unde i-am schimbat numele în Cobra cea care vine cu Mobra, fiind singurul Sharpe cu ochelari de la masa noastră. ”He-he! Acu' doojdeani”, zise Alx, ”împrumutați cheile de la mașini, bani, semințe, acuma ochelari. Mâine poimâine cadrele de mers sau baterii pentru stimulatoare cardiace.” Apropo de telefoane, când voia și Ileana să sune pe careva sau la Salvare, ca să-i ia pulsul după coastele alea de porc date peste cap, evident că ochelarii lui Sharpe erau ocupați pe nasul altcuiva și-atunci se oferea mai tânărul Satori să o ajute (Dă la mine, că-ți arăt eu unde-s literele). Către final, așa, Xena a recunoscut că și-a ales bărbatul de pe drumul vieții personale, nu doar pe cel serviciu-acasă și retur, care și acum, după o decadă jumate și doi copii o alintă spunându-i: ”Bine că nu te-am lăsat să te măriți cu moldoveanul că aveai copii cu capul ca TV-ul ULED”. ”Cu contrast fain?”, întreba Xena. ”Nu, cu diagonală mare și subțire din profil”, răspundea Xenonu'. Nu, nu știm cine e ”moldoveanu'”. (Aiurea, evident că știm, da' dacă veneați la întâlnire știați și voi, nu?) Care vasăzică, dragi moșului, ne strâserăm spontan și total nepregătiți o sumă de oameni mari, brazi și paltinași, 20 la număr, care-i și întrece. Și, zice lumea, că noi și cu Dumas (tatăl, adică) ce mai avem de-astea după 20 de ani. Am mai sărit din unele chestii, am mai uitat din unele, dar în mare și vagi detalii, cam așa a fost, adică fain, frumos și minunat. Deie Domnu' să ne ție sănătoși și să mai comitem astfel de gesturi care ne fac bine la suflet și inimă. Și-am încălecat pe-o teleguță Și v-am mai scris o cronicuță. Pupături și toate cele bunele tuturor! Edited November 8, 2024 by Obi_wan_Kenobi 3 Link to comment
Recommended Posts
Create an account or sign in to comment
You need to be a member in order to leave a comment
Create an account
Sign up for a new account in our community. It's easy!
Register a new accountSign in
Already have an account? Sign in here.
Sign In Now