La Un Suc...

[Alezz]

Maine...eu o sa vin pe la 18:00 .

[zalmoxis]

Pe la sapte o sa ajung si eu !...Si nu stau prea mult ca sunt cam obosit ...de la vremea asta ...Care trece!!!

Edited December 6, 2005 by zalmoxis

[Leutzu]

Eu ajung pe la 8 si un pic ca am un drum pe la dentist inainte.

[xenna]

Pe la 18.30-19.00 ajungem si noi(noi a se citi eu si dl Senna).

[Alezz]

Eu mai am putina treaba si ma lansez spre Polivalenta .

[SORAN]

Soran, Vlad si Peste vor fi prezenti dupa ce vor termina de reparat ceva!

[zalmoxis]

Poate nu vine ceaiul ala cu rom ca nu stiu pe unde-o sa-ti stea aripioarele mai B727!!!

[tkd29]

Am fost azi acolo pe la 19.30 pana la 20.30 si nu am vazut pe nimeni...

[Alezz]

Unde ma ca eu am ajuns acolo la 18:00...si am mai ars gazu' degeaba ca sa ma vezi ca am stat cu luminile aprinse .

[Vlad]

noi am fost..OBI multumim de ceai si seminte..excelente!

auzi Senna..OAC?

[tkd29]

Unde mai precis si la ce ora?

Edited December 7, 2005 by Satori

[zalmoxis]

Eu cred ca tu nu stii unde e locul de meeting de ne-ai ratat !!...Obi tata data viitoare mai mult zahar si mai multa esenta de Havana Club!!! "> ..Multumim a fost tare bun !Credf ca de acum termosurile tale vor deveni membre permanente ..Cel putin cat stam asa agfara pe vremea asta!..Fain oricum !!...Si apropos ...cum e ceaiul ala de tei?!?!

[Obi_wan_Kenobi]

Mai erau citeva ore pina se sfirsea si minunata zi a Sfintului responsabil cu ghetutele. Mai precis patru si jumatate. Ceata subtire intilnita pe traseu se transformase pe dealul Polivalentei intr-o perdea de aburi cenusii, prin care neoanele isi varsau fotonii in conuri de lumina. Scheletele vegetale ale copacilor lipsiti de haina frunzelor formau siluete stranii in peisajul cu usoare urme de basm. Privind atent, cu reflexele pregatite in vederea unei eventuale confruntari cu vreun personaj fantastic, simteam cum si eu si armasarul meu, botezat sugestiv Matiz, eram impresurati usor de picla fermecata al vreunui mag ascuns printre copaci. In fata, trupul de beton al Polivalentei era imbracat in straie luminoase de sarbatoare. Incet, sigur pe mine, comand armasarului mincator de jaratic OMV de 95, sa facem dreapta, pe misterioasa alee dintre cladire si parcare. Subit, intregul tablou s-a dus dracu’! Ca si cum, privind la Leonardo, fericit ca ajunsese sa faca ultimul retus al Mona Lisei, te duci in spatele lui si strigi HAAA!, iar ala se sperie si ii aluneca penelul pe pinza, ducindu-se pe pustii opera ce avea sa devina emblema Louvre-ului! De ce? Din dreapta, din parcare, mi-a tisnit in fata un dobitoc cu un papuc, pe care numai antrenamentul indelungat si docilitatea armasarului meu, m-au ajutat sa-l evit in ultima instanta! Am respirat amindoi usurati, injurind in voie animalul, am asteptat citeva clipe si ne-am continuat drumul cetos printre conuri de lumina si crengi profilate pe cerul intunecat, ca sute de uriase degete rasfirate. Era pe cale sa reinceapa Operatiunea “Ceaiul si Saminta”!

Parcarea era plina ochi si-mi faceam probleme unde o sa parchez de data asta. Trei siluete rebegite, precum vrabiile in pom dupa o ploaie zdravana, sprijineau un Cielo cu stopuri clare si leduri de mare rafinament pozitional si coloristic. Este vorba de Alezz, Vlad si Cavalerul Negru din OMUT (Ordinul Motoretelor Uitate de Timp), zicind aci de Ticolino. Dupa ce am facut cunostinta, Vlad ne-a chinuit retinetele cu noile lui stopuri, care fac intr-un fel pe frina si in alt fel relaxate, cu pozitiile de culoare... ce dracu’ culoare era aia, frrrrrate? Ah, mi-am amintit, verrrrde, la culoarea clorofilicului cu care Steph n-a venit! Nu c-ar fi trebuit, stati linistiti, a fost mai bine fara, ca si-asa n-am avut loc, he-he! Pe Alezz l-am dezlipit cu greu de linga stopurile Vladimirului, nu de alta da’ saliva pe ele, ca ar vrea si el si facea dracu’ vreun scurt circuit si nici licenta nu si-a dat-o, saracu’.

La un moment al intilnirii, se aud trosnituri , bufnituri, scrisnete, semn ca-i suna telefonul lui Vlad, pe baza de transformarea energiei potentiale in energie cinetica. V-am spart cu asta, da’ asa s-a intimplat, pentru ca imediat Vladimir a inceput sa se plimbe prin aglomeratia din parcare cu telefonul infipt in ureche. Se auzeau apelative gingase de genul “eioac” (curios cum poate suna invers, nu?), matze s.a.m.d. dupa care se intoarce cu un zimbet urias pe fata si zice: eh, un pretenar de-al meu vine sa ma vada! Si dupa o pauza strategica: are sa-mi aduca niste bani, he-he! Nici nu au trecut bine vreo zece minute, ca hop! o Supernova (nu, nu fenomene astrale, vorbim de tablele asamblate la Pitesti cu aceasta denumire) incepe sa dea ture ocolind de zor parcarea. Vlad se agita precum un purice prins la ananghie de dintii zglobii ai unui maidanez: Uite-l ba! Ba, ametit e! Ba aici, ba, prostule! Na, ce sa-i fac, a fost coleg cu mine in facultate! I-am amintit discret ca intr-o discutie care decedase cu doar doua minute inainte, afirmase ca cine se aseamana, se aduna! La acest moment al intilnirii, m-am si intrebat eu ce caut printre ei, he-he! In fine, gaseste amicul intrarea, se opreste la 10 metri de noi, se face tranzactia, dupa care, Vlad, muuuhuuult mai zimbitor decit inainte, se pune iar pe demonstrat capacitati fotonice de stopuri si pozitii 69 cu leduri! Ala cu care era pretenu’, ca venise insotit (de unde deducem ca era suma mare, asa ca Zeule, asa e ba, asta are banet nu gluma si cred ca ne-a mintit, sta la cinci camere, la Casa Poporului!) incepe sa scoata tot felul de sunete intr-un cod vecin cu Morsele: oaaa, ihiiii, hmmmm, ieeessss! Da’ de unde ai lumini rosii pe burta (la Cielo, ca la burta proprie inca nu si-a pus, da’ nu-i timpul trecut, zic)? Eh, face Vlad cu modestie, le-am pus eu cu Soran! Unde le-ai pus tu ma, zic, tu i-ai zis lu’ ala, saracu’, uite, ba, punele sub masina, ca deasupra vreau sa-mi pun portbagaj. Da’ stopurile? face pretenu’. Eh, intervine din nou Vladimir Gros La Chimir, le-am pus eu cu Soran. No shit, zic, ce i-ai zis lu’ ala, uite ba, as vrea sa fie stopurile tot unde-au fost alelalte, da’ un pic mai la stinga, he-he! In fine, a fost un moment publicitar aproape reusit. De mentionat ca baietii cu Dacie n-au vrut sub nici un chip sa bea din ceaiul personal si nici semintele de kko pe care le aveam. Paranteza: mai bune erau alea sarate, in puii mei, am nimerit unele la punga, un rahat, se numesc Delis, nu luati, naspa rau, mai nasoale decit cojile pe care le incercam de miez din punga lui Ovidiu, de ziua ploioasa a lui Viper. Inchis paranteza!

Aparitia lui Zalmoxis a fost un motiv de bucurie si de imbratisari calduroase, ca deh, ne lipsiseram unul de celalalt, pret de vreo doua saptamini. Ca de obicei, cravata, vesta, costum, ce mai, numai Matizul de culoarea frunzelor de praz, il mai strica la imagine. In rest, daca nu-l vezi ce masina are, ai zice ca e din tagma lui Virinel Columbofel, adica purtator de Rolls Royce, nu la altceva, ca nu cred ca si-a facut operatie, ca sa stea si el cu porumbite de 19 ani, he-he!

 

Usor, precum un ninja ce se strecoara la furat, apare si ne’tu Senna, motiv de bucurie si tristete in acelasi timp, ca a venit singur! Unde-i ma, respectiva? Eh, zice, s-a suparat putintel! S-a suparat de tot sau numai asa? il incerc eu cu speranta. Eh, ne impacam noi maine! Dupa ce se mai sparg seminte si se mai bea cite-un ceai, intervine Senna in naratiune si-l intreaba pe Zalmoxis, al carei clorofil era pornit: Auzi, pot sa-mi bag si eu cadoul pentru Xena in masina la tine, sa nu inghete? Ha-ha, zic, Zeule asta vrea sa-si bage p...a in masina ta! Nu, nu, se scuza Senna nevinovat, altceva! Ce cadou ma? face Zalmoxis din ce in ce mai curios. Cu ochii cit tuburile cinescoape de la Telecolor, priveam cu totii (1, 2, 3... cu mine 5) la Senna. Privirea taioasa era focalizata prin ochelarii care stateau la locul lor, capatind valente de flacara de sudura autogen. Pe fata nu i se clintea nici un muschi cind ne-a dat raspunsul care ne-a poposit pe timpane precum o galeata de beton uitata la soare: O BROASCA! O secunda am ramas ca la filmele lui Hitchcock, dupa care ne-am tavalit de ris pe iarba ce mustea de apa. O ce ma, o broasca? Da si s-a suparat tare! Cine broasca? Nu mai, Xena? E vie? Cine Xena? NU ma , broasca? Da, face Senna candid, precum un copil scos la tabla, care nu stie lectia. Sa v-o arat! Se duce, scotoceste prin Tico si vine cu un acvariu cu miner, in care se ambala neputiincios un ditamai broscanu’ cit un VW1300. Ba, facem noi printre sughituri de ris, n-a avut si roti asta cind ai luat-o? Cu ce merge? E de doua sau de patru locuri? Are si AC? Si dai si rizi de ne sarea ceaiul din vezica! Ce-are ma, facea Senna nedumerit, nu e un cadou frumos? Ba da, ma, zic, da’ pentru un restaurant chinezesc, pentru o supa de carapace, ceva, nu s-o faci cadou prietenei! L-am convins cu greu ca erau mult mai nimerite niste flori, trandafiri, orhidee, in opinia mea, un vin sub forma de Lacrima lui Ovidiu (Vlad), unu’ de cinci sute de mii la care i-am uitat denumirea (Zalmoxis) sau o cutie cu bomboane (evident, Alezz). In sfirsit, pune VW acvatic in masina lui Zalmoxis si primeste propunerea ca daca tot nu mai are ce face cu ea s-o lase acolo, pe policioara de sub haion. Tot n-avusese Zalmoxisu’ bani sa-si ia catel care da din cap, macar sa aiba o broasca vie cu girofar pe carapace.

 

In sfirsit, ne punem la taclale din nou, moment in care ne sare in ochi Ticolino, care intr-un parait de zile mari, reuseste sa-si porneasca Honda ruseasca. Paraia cam in salturi, ca si cum tragea sa se sinucida, iar intensitatea farului palea si-si revenea, ca beculetele la instalatia de pom. Ticolino, vezi ma ca-ti moare motorul. Aaa, nu, zice Black Knight, asa face ea pina se incalzeste. Vine, isi ia ramas bun de la noi si cind sa puna mina pe motoreta, puf! se opreste paraiala, semn ca motorul se incalzise destul si-si luase o pauza. He-he, Ticolino, ai temporizare, tata, sau ai uitat aerul conditionat pornit? Cu un calm englezesc si nebagind defel in seama cascadele de ris iscate de eveniment, a repetat figura de vreo patru ori pina cind si-a pus manusile, cagula, casca, intr-un final glorios, reusind sa urce panta si sa dispara in ceata.

Ne-am mai revenit la tensiune, cind, undeva, deasupra noastra, linistea a fost sparta de un scrisnet de frine adevarat. Asta e Leutzu, zice Vlad, si bine zicea, ca dupa nici doua secunde apare un Tico, caruia ii curgea un far pe dreapta si o jumatate de bara suferise ceea ce se numeste Experimentul Philadephia (faza cind dispare vasul american, vezi filmul cu acelasi titlu), in sensul ca lipsea cu desavirsire. Un caine, ne lamuri Leutzu imperturbabil. Dupa care, dintr-o punga, a inceput sa imparta cadouri: mie un pix penelist si niste foi goale, lui Zalmoxis un ciocanel de vreo palma (deci, de vreo doua ori mai mare ca cel personal) cu care sa mearga si el la fete, lui Vlad o masinuta cit un chibrit, da’ cu stopuri mult mai misto decit Cielo personal, lui Senna o caramea sa-i mai indulceasca viata (mai, da-o broastei, ca s-o fi plictisit la caldura si du-i si-un evantai sa se racoreasca!) iar lui Alezz o sticla goala de 2 litri, sa o foloseasca drept rezerva pentru drumurile mai lungi. Nu ca sa o tina-ntre picioare, ca sa nu mai opreasca pe traseu, ci pentru benzina, sa mai competeze la consum.

Ultimul pahar de ceai l-a servit Tigrutza si dupa inca vreo doua tigarete, Zalmoxisu’ a dat plecarea, scotind cu greu broasca din masina. Incepuse sa-i placa la caldura si nu se mai dadea neam iesita afara!

Dupa un ultim briefing despre ce si cum ar trebui procedat in continuare si cu broasca si cu Xena, nen’tu Senna a tras o concluzie numai de el stiuta si ne-am raspindit care-ncotro.

Uite-asa s-a produs Intilnirea de Sf. Nicolae, numai cu lume multa si buna, ceai si seminte, motoare si masinete, leduri si lanterne, broaste si dezamagiri in dragoste.

Sa ne vedem sanatosi “La anul si la multi ani!”

 

PS: Noroc ca am citit inainte postul lui Zalmoxis! Am omis o chestie importanta din naratiune! La un moment dat, vine Alezz la mine cu un pachetel cu pliculete pe care scria “Ceai de tei”, plus o esenta de vanilie! Dupa care si vorbeste: e de la Witch! Hopaaaa! Ceai de tei de la Witch? Multam fain de compliment! Da’ cu esenta? Astept cu interes sa dezvoltam subiectul la o ulterioara intilnire! Next time, prin grija mult prea suavei si delicatei noastre Vrajitoare, o sa avem ceai de tei cu un strop de vanilie! Comentarii? Abtineri? S-a votat! Numai bine va doresc!

Edited December 7, 2005 by NFS

[alx]

Senooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooo!

Mosu aduce o... bbbbb ... bbbbbb ... bbbbroasca???????

Si io ca bouuuuuu' m-am dus acasa cu flori...

[ticolino]

Nu stiti voi. Broasca era de fapt o printesa (poate era chiar cea razboinica), dar daca n-a vrut nimeni s-o sarute... ">

 

La momentul plecarii ii vad pe baieti loviti de niste crampe groaznice, tinandu-se de burta, cu fetele schimonosite si aratand spre mine, probabil intr-un strigat deznadajduit de ajutor. degeaba insa, nu m-am indurat de ei )">

[Vlad]

doamne doar imi amintesc si rad de ma prapadesc... sper sa mai ajung joi la intalnire

[MethodRO]

Eu i-am dat iubitei mele un maimutoi. Da pt cei care sunt rautaciosi un maimutoi de plus care sa-i aduca tot timpu aminte de mine!

[Maniaku]

Am impresia ca ne cam iei de maimutoi

[Leutzu]

@MethodRO Sa inteleg ca prietena ta are impresia ca esti un maimutoi???

[MethodRO]

@Leutzu : Nu frate dar imi zice ca sunt simpatic si ca seman cu unul din ursuletii ei de plus!

[Satori]

Asta nu e bine. Incearca sa te misti mai mult si sa mai si vorbesti si chestii din astea active.

[Vlad]

MEthodRO vezi ca de aia isi iau asa multi ursuleti..ca se cam plictisesc de ei

[MethodRO]

Lasa ma! Stiu eu ca sunteti doar invidiosica nu sunteti si voi haiosi! Sau poate vb din experienta!?

[Obi_wan_Kenobi]

@Leutzu : Nu frate dar imi zice ca sunt simpatic si ca seman cu unul din ursuletii ei de plus!

Pai, daca nu-i oferi ocazia sa cunoasca si barbati...

[Alezz]

Uite ca s-a intamplat si asta...duminica dimineata ora 02:45...Leutzu cu Tigruta si subsemnatul .